Prin hotărârea lui Dumnezeu, acestor bărbați li se acordaseră onoruri deosebite. Ei se număraseră printre cei care, împreună cu cei șaptezeci de bătrâni, urcaseră cu Moise pe munte și văzuseră slava lui Dumnezeu. Văzuseră lumina plină de măreție care acoperea forma divină a lui Hristos. La baza lui, acest nor se asemăna cu „un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăția lui”. Acești bărbați stătuseră în prezența slavei Domnului și mâncaseră și băuseră fără să fie nimiciți de curăția și de slava de neegalat care se reflectase asupra lor. Dar se produsese o schimbare. O ispită, ușoară la început, fusese acceptată și, pe măsură ce fusese încurajată, se întărise, până când imaginația ajunsese sub controlul puterii lui Satana. Sub masca celei mai ușuratice prefăcătorii, acești bărbați s-au aventurat în lucrarea lor de nemulțumire și de necredință. La început, au făcut insinuări și și-au exprimat îndoielile, lucru care a găsit atât de ușor loc în mintea multora, încât s-au aventurat mai departe. Fiind din ce în ce mai încurajați în suspiciunile lor de un cuvânt spus de unul și de altul, fiecare exprimând ce gândea despre anumite lucruri pe care le observase, aceste suflete înșelate au ajuns să creadă cu adevărat că erau stăpânite de zel pentru Domnul în această privință și că nu aveau să fie iertați, dacă nu-și împlineau până la capăt scopul de a-l face pe Moise să vadă și să simtă ce poziție ridicolă ocupa înaintea lui Israel. Puțin aluat de neîncredere, de dezbinare, de invidie și de gelozie a făcut să dospească întreaga tabără a lui Israel. 3M 343.3
Core, Datan și Abiram și-au început lucrarea plină de cruzime asupra oamenilor cărora Dumnezeu le încredințase responsabilități sacre. Ei au reușit să înstrăineze [de Moise] două sute cincizeci de căpetenii, bărbați cu renume în adunare. Cu acești bărbați puternici și influenți de partea lor, au fost siguri că vor reuși să facă o schimbare radicală în starea de lucruri existentă. Au crezut că puteau să transforme modul în care era condus Israel și să aducă mari îmbunătățiri guvernării și organizării existente. 3M 344.1
Core nu era mulțumit cu poziția lui. El avea legătură cu serviciile de la Sanctuar, dar voia să fie înălțat în slujba preoțească. Dumnezeu stabilise ca Moise să fie principalul conducător, iar preoția le fusese dată lui Aaron și fiilor săi. Core s-a hotărât să-l oblige pe Moise să schimbe ordinea lucrurilor, astfel încât el să poată fi ridicat la demnitatea de preot. Pentru a fi mai sigur că își va atinge scopul, i-a atras în răzvrătirea lui pe Datan și pe Abiram, descendenți ai lui Ruben. Aceștia au argumentat că, fiind descendenți ai fiului celui mai mare al lui Iacov, autoritatea supremă, pe care Moise o uzurpase, le aparținea lor de drept și că, împreună cu Core, erau hotărâți să obțină slujba preoției. Aceștia trei au devenit foarte plini de zel într-o lucrare a răului și au influențat să li se alăture două sute cincizeci de bărbați cu renume, care erau și ei hotărâți să participe la slujba preoției și la guvernare. 3M 344.2
Dumnezeu îi onorase pe leviți să îndeplinească serviciile la Sanctuar deoarece ei nu luaseră parte la confecționarea și la închinarea înaintea vițelului de aur și datorită credincioșiei lor în a executa porunca lui Dumnezeu asupra celor idolatri. De asemenea, leviților le fusese desemnată slujba de a ridica tabernaculul și de a-și așeza corturile în jurul acestuia, în timp ce celelalte seminții ale lui Israel își așezau tabăra la o oarecare distanță de el. Iar atunci când călătoreau, leviții erau cei care strângeau Cortul Întâlnirii și îl purtau, împreună cu chivotul și cu toate obiectele de mobilier sacre. Pentru că Dumnezeu îi onorase în felul acesta pe leviți, ei deveniseră ambițioși pentru o slujbă și mai înaltă, astfel încât să poată obține o mai mare influență asupra adunării. „Ei s-au adunat împotriva lui Moise și Aaron, și le-au zis: «Destul! căci toată adunarea, toți sunt sfinți și Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicați voi mai presus de adunarea Domnului?»” 3M 345.1