Frații C și D au greșit în anumite privințe, în modul în care au administrat problemele bisericii din Battle Creek. Ei au acționat prea mult în spiritul lor și nu au depins întru totul de Dumnezeu. Nu și-au îndeplinit datoria, prin faptul că nu au condus biserica la Dumnezeu, Izvorul de apă vie, unde oamenii puteau să găsească ceea ce le lipsea și să-și sature sufletul însetat. Influența înnoitoare, sfințitoare a Duhului Sfânt, care poate să aducă pace și speranță conștiinței tulburate și să restabilească sănătatea și fericirea sufletului, nu a fost considerată de ei ca fiind de cea mai mare importanță. Obiectivul bun pe care l-au avut în vedere nu a fost atins. Acești frați au fost prea mult stăpâniți de un spirit de critică, plin de răceală, în examinarea persoanelor care își manifestau dorința de a deveni membri ai bisericii. Spiritul acela de a plânge cu cei ce plâng și de a se bucura cu cei ce se bucură nu s-a aflat în inimile acestor frați slujbași, așa cum ar fi trebuit să se afle. 3M 186.1
Hristos S-a identificat cu nevoile poporului Său. Lipsurile și suferințele lor au fost și ale Sale. „Am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.” Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să aibă o inimă plină de afecțiune duioasă și de iubire sinceră pentru cei care vor să-L urmeze pe Hristos. Ei trebuie să arate acel interes profund, pe care Domnul Hristos ni-l aduce în atenție prin grija păstorului față de oaia pierdută. Trebuie să urmeze exemplul dat de Hristos și să manifeste aceeași compasiune, aceeași blândețe și aceeași dragoste plină de milă pe care le-a manifestat El față de noi. 3M 186.2
Marile puteri morale ale sufletului sunt credința, nădejdea și dragostea. Dacă acestea sunt inactive, un pastor poate fi oricât de serios și de plin de zel, dar eforturile lui nu vor fi acceptate de Dumnezeu și nu vor fi de folos pentru biserică. Un slujitor al lui Hristos, care le duce oamenilor mesajul solemn din partea lui Dumnezeu, trebuie să se poarte întotdeauna cu dreptate, să iubească mila și să umble smerit înaintea lui Dumnezeu. Dacă în inimă locuiește spiritul lui Hristos, acesta va determina fiecare putere a sufletului să hrănească și să protejeze turma pășunii Lui, ca un păstor credincios și adevărat. Dragostea este lanțul de aur care leagă inimile credincioase una de alta, în legături binevoitoare de prietenie, de duioșie și de consecvență credincioasă, și care leagă sufletul de Dumnezeu. Între frați există o evidentă lipsă de dragoste, de compasiune și de duioșie plină de milă. Slujitorii lui Hristos sunt prea reci și lipsiți de milă. Inimile lor nu sunt în întregime aprinse de compasiune duioasă și de dragoste sinceră. Cea mai curată și mai înaltă consacrare față de Dumnezeu este cea care se manifestă în dorința cea mai sinceră și în eforturile cele mai serioase de a câștiga suflete la Hristos. Motivul pentru care pastorii care predică adevărul prezent nu au mai mult succes este acela că sunt deficitari, foarte deficitari în ceea ce privește credința, nădejdea și dragostea. Toți avem de întâmpinat și de purtat eforturi și conflicte, tăgăduire de sine și încercări tainice ale inimii. Vor exista regrete și lacrimi pentru păcatele noastre: vor fi lupte neîntrerupte și vegheri, amestecate cu remușcări și cu simțăminte de rușine, din cauza defectelor pe care le avem. 3M 187.1
Fie ca slujitorii crucii iubitului nostru Mântuitor să nu uite experiența lor în aceste lucruri, ci să-și aducă aminte întotdeauna că nu sunt decât niște oameni, supuși greșelii, că au și ei aceleași patimi ca și frații lor și că, dacă își ajută frații, trebuie să fie perseverenți în eforturile lor de a face bine, să aibă inimile pline de compasiune și de iubire. Ei trebuie să se apropie de inimile fraților lor și să-i ajute acolo unde aceștia sunt slabi și au cel mai mult nevoie de ajutor. Cei care slujesc în Cuvânt și în învățătură trebuie să-și zdrobească propria inimă împietrită, mândră și necredincioasă, dacă vor să vadă realizându-se același lucru în frații lor. Hristos a făcut totul pentru noi, pentru că noi eram cu totul lipsiți de ajutor; eram legați în lanțurile întunericului, ale păcatului și ale disperării și, de aceea, nu puteam face nimic pentru noi înșine. Doar prin exercitarea credinței, a nădejdii și a dragostei ne putem apropia tot mai mult de standardul sfințeniei desăvârșite. Frații noștri simt aceeași nevoie de ajutor, demnă de compătimire, pe care am simțit-o și noi. Nu ar trebui să-i împovărăm cu mustrări inutile, ci ar trebui să lăsăm ca dragostea lui Hristos să ne determine să fim plini de compasiune și de duioșie, astfel încât să putem să plângem pentru cei greșiți și pentru cei care s-au îndepărtat de Dumnezeu. Sufletul are o valoare infinită. Valoarea lui nu poate fi apreciată decât prin prețul plătit pentru răscumpărarea lui. Calvarul! Calvarul! Calvarul va arăta adevărată valoare a sufletului. 3M 187.2
_______________________________