1 Iov a luat cuvîntul și a zis: NTR — Iov 9:1
2 “Știu bine că este așa. Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu? NTR — Iov 9:2
3 Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur. NTR — Iov 9:3
4 A Lui este înțelepciunea, și atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit? NTR — Iov 9:4
5 El mută deodată munții, și -i răstoarnă în mînia Sa. NTR — Iov 9:5
6 Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii. NTR — Iov 9:6
7 Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare; și ține stelele supt pecetea Lui. NTR — Iov 9:7
8 Numai El întinde cerurile, și umblă pe înălțimile mării. NTR — Iov 9:8
9 El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară și Ralițele, și stelele din ținuturile de miazăzi. NTR — Iov 9:9
10 El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr. NTR — Iov 9:10
11 Iată, El trece pe lîngă mine, și nu -L văd, se duce și nu -L zăresc. NTR — Iov 9:11
12 Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: “Ce faci?” NTR — Iov 9:12
13 Dumnezeu nu-Și întoarce mînia; supt El se pleacă toți sprijinitorii mîndriei. NTR — Iov 9:13
14 Și eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg? NTR — Iov 9:14
15 Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului. NTR — Iov 9:15
16 Și chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aș putea crede că mi'a ascultat glasul; NTR — Iov 9:16
17 El, care mă izbește ca într'o furtună, care îmi înmulțește fără pricină rănile, NTR — Iov 9:17
18 care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune. NTR — Iov 9:18
19 Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra? NTR — Iov 9:19
20 Oricîtă dreptate aș avea, gura mea mă va osîndi; și oricît de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat. NTR — Iov 9:20
21 Nevinovat! Sînt; dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața. NTR — Iov 9:21
22 Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat. NTR — Iov 9:22
23 Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat. NTR — Iov 9:23
24 Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul? NTR — Iov 9:24
25 Zilele mele aleargă mai iuți decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea; NTR — Iov 9:25
26 trec ca și corăbiile cele iuți, ca vulturul care se răpede asupra prăzii. NTR — Iov 9:26
27 Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferințele, să-mi las întristarea, și să fiu voios,` NTR — Iov 9:27
28 sînt îngrozit de toate durerile mele. Știu că nu mă vei scoate nevinovat. NTR — Iov 9:28
29 Și dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba? NTR — Iov 9:29
30 Chiar dacă m'aș spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aș curăți mînile cu leșie, NTR — Iov 9:30
31 Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă și hainele de mine! NTR — Iov 9:31
32 Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, și să mergem împreună la judecată. NTR — Iov 9:32
33 Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-și pună mîna peste noi amîndoi. NTR — Iov 9:33
34 Să-Și tragă însă varga deasupra mea, și să nu mă mai turbure spaima Lui. NTR — Iov 9:34
35 Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine. NTR — Iov 9:35