1 Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă așteaptă mormîntul. NTR — Iov 17:1
2 Sînt înconjurat de batjocoritori, și ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor. NTR — Iov 17:2
3 Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine? NTR — Iov 17:3
4 Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie. NTR — Iov 17:4
5 Cine dă pe prieteni să fie prădați, copiilor aceluia li se vor topi ochii. NTR — Iov 17:5
6 M'a făcut de basmul oamenilor, și ca unul pe care -l scuipi în față! NTR — Iov 17:6
7 Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră. NTR — Iov 17:7
8 Oamenii fără prihană sînt înmărmuriți de aceasta, și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit. NTR — Iov 17:8
9 Cel fără prihană rămîne totuș tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întărește tot mai mult. NTR — Iov 17:9
10 Dar voi toți, întoarceți-vă, veniți iarăș cu cuvîntările voastre, și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înțelept. NTR — Iov 17:10
11 Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea... NTR — Iov 17:11
12 Și ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a și venit! NTR — Iov 17:12
13 Cînd Locuința morților o aștept ca locuință, cînd în întunerec îmi voi înălța culcușul; NTR — Iov 17:13
14 cînd strig gropii: ,Tu ești tatăl meu!` Și viermilor: ,Voi sînteți mama și sora mea!` NTR — Iov 17:14
15 Unde mai este atunci nădejdea mea? Și cine mai poate vedea nădejdea mea? NTR — Iov 17:15
16 Ea se va pogorî cu mine la porțile locuinței morților, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în țărînă.” NTR — Iov 17:16