1 (Către mai marele cîntăreților: Către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam: “Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frîu gurii, cît va sta cel rău înaintea mea.” NTR — Psalm 39:1
2 Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; și totuș durerea mea nu era mai puțin mare. NTR — Psalm 39:2
3 Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; și atunci mi -a venit cuvîntul pe limbă, și am zis: NTR — Psalm 39:3
4 “Doamne, spune-mi care este sfîrșitul vieții mele, care este măsura zilelor mele, ca să știu cît de trecător sînt.” NTR — Psalm 39:4
5 Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, și viața mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ținea. - NTR — Psalm 39:5
6 Da, omul umblă ca o umbră, se frămîntă degeaba, strînge la comori, și nu știe cine le va lua. NTR — Psalm 39:6
7 Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea NTR — Psalm 39:7
8 Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun! NTR — Psalm 39:8
9 Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi. NTR — Psalm 39:9
10 Abate-Ți loviturile dela mine! Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale. NTR — Psalm 39:10
11 Tu pedepsești pe om, și -l lovești pentru fărădelegea lui: îi prăpădești, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare. NTR — Psalm 39:11
12 Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, și pleacă-Ți urechea la strigătele mele! Nu tăcea în fața lacrămilor mele! Căci sînt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toți părinții mei. NTR — Psalm 39:12
13 Abate-Ți privirea dela mine, și lasă-mă să răsuflu, pînă nu mă duc și să nu mai fiu! NTR — Psalm 39:13