1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului. NTR — Eclesiast 1:1
2 O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, o deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune. NTR — Eclesiast 1:2
3 Ce folos are omul din toată truda pe care și -o dă supt soare? NTR — Eclesiast 1:3
4 Un neam trece, altul vine, și pămîntul rămîne vecinic în picioare. NTR — Eclesiast 1:4
5 Soarele răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou. NTR — Eclesiast 1:5
6 Vîntul suflă spre miază-zi, și se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăș se întoarce, și începe din nou aceleași rotituri. NTR — Eclesiast 1:6
7 Toate rîurile se varsă în mare, și marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăș să pornească de acolo. NTR — Eclesiast 1:7
8 Toate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, așa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, și urechea nu obosește auzind. NTR — Eclesiast 1:8
9 Ce a fost, va mai fi, și ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare. NTR — Eclesiast 1:9
10 Dacă este vreun lucru despre care s'ar putea spune: “Iată ceva nou!” de mult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră. NTR — Eclesiast 1:10
11 Nimeni nu-și mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; și ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu. NTR — Eclesiast 1:11
12 Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim. NTR — Eclesiast 1:12
13 Mi-am pus inima să cercetez și să adîncesc cu înțelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. NTR — Eclesiast 1:13
14 Am văzut tot ce se face supt soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vînt! NTR — Eclesiast 1:14
15 Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, și ce lipsește nu poate fi trecut la număr. NTR — Eclesiast 1:15
16 Am zis în mine însumi: “Iată că am sporit și am întrecut în înțelepciune pe toți cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, și mintea mea a văzut multă înțelepciune și știință. NTR — Eclesiast 1:16
17 Mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea, și să cunosc prostia și nebunia. Dar am înțeles că și aceasta este goană după vînt. NTR — Eclesiast 1:17
18 Căci unde este multă înțelepciune, este și mult necaz, și cine știe multe, are și multă durere. NTR — Eclesiast 1:18