1 “Pogoară-te și șezi în țărînă, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pămînt, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor; căci nu te vor mai numi supțirică și plăcută. NTR — Isaia 47:1
2 Ia pietrele de moară, și macină făină; scoate-ți măhrama, ridică-ți poala rochiei, descopere-ți picioarele, treci rîurile! NTR — Isaia 47:2
3 Goliciunea ți se va descoperi, și ți se va vedea rușinea. Îmi voi răzbuna, și nu voi cruța pe nimeni.” - NTR — Isaia 47:3
4 “Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oștirilor, Sfîntul lui Israel.” - NTR — Isaia 47:4
5 “Șezi într'un colț, și taci, fata Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor. NTR — Isaia 47:5
6 Mă mîniasem pe poporul Meu, Îmi pîngărisem moștenirea, și -i dădusem în mînile tale: dar tu n'ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrînului. NTR — Isaia 47:6
7 Tu ziceai: ,În veci voi fi împărăteasă!` și nu te-ai gîndit, nici n'ai visat că lucrul acesta are să se sfîrșească. NTR — Isaia 47:7
8 Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: ,Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, și nu voi fi niciodată lipsită de copii!` NTR — Isaia 47:8
9 Și totuș aceste două lucruri ți se vor întîmpla deodată, în aceeaș zi: și perderea copiilor și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descîntece. NTR — Isaia 47:9
10 Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: ,Nimeni nu mă vede!` Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ,Eu și numai eu.` NTR — Isaia 47:10
11 De aceea nenorocirea va veni peste tine, fără să -i vezi zorile; urgia va cădea peste tine, fără s'o poți împăca; și deodată va veni peste tine prăpădul, pe neașteptate. NTR — Isaia 47:11
12 Vino dar cu descîntecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinereță; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. NTR — Isaia 47:12
13 Te-ai obosit tot întrebînd: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, cari pîndesc stelele, cari vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întîmple! NTR — Isaia 47:13
14 Iată -i, au ajuns ca miriștea, pe care o arde focul, și nu-și vor scăpa viața din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzește cineva, nici un foc, la care stă. NTR — Isaia 47:14
15 Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să -i întrebi. Și cei cu cari ai făcut negoț din tinereța ta se vor risipi fiecare într'o parte: și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor.” NTR — Isaia 47:15