1 În clipa aceea, ucenicii s'au apropiat de Isus, și L-au întrebat: “Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?” NTR — Matei 18:1
2 Isus a chemat la El un copilaș, l -a pus în mijlocul lor, NTR — Matei 18:2
3 și le -a zis: “Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor. NTR — Matei 18:3
4 Deaceea, oricine se va smeri ca acest copilaș, va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor. NTR — Matei 18:4
5 Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu, Mă primește pe Mine. NTR — Matei 18:5
6 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți, cari cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atîrne de gît o piatră mare de moară, și să fie înecat în adîncul mării. NTR — Matei 18:6
7 Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! NTR — Matei 18:7
8 Acum, dacă mîna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le și leapădă-le dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decît să ai două mîni sau două picioare, și să fii aruncat în focul vecinic. NTR — Matei 18:8
9 Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate -l și leapădă -l dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decît să ai amîndoi ochii, și să fii aruncat în focul gheenei. NTR — Matei 18:9
10 Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri. NTR — Matei 18:10
11 Fiindcă Fiul omului a venit să mîntuiască ce era pierdut. NTR — Matei 18:11
12 Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi, și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți, și se duce să caute pe cea rătăcită? NTR — Matei 18:12
13 Și, dacă i se întîmplă s'o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, decît de cele nouăzeci și nouă, cari nu se rătăciseră. NTR — Matei 18:13
14 Tot așa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din acești micuți. NTR — Matei 18:14
15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră -l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai cîștigat pe fratele tău. NTR — Matei 18:15
16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentruca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. NTR — Matei 18:16
17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune -l Bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn și ca un vameș. NTR — Matei 18:17
18 Adevărat vă spun, că orice veți lega pe pămînt, va fi legat în cer; și orice veți deslega pe pămînt, va fi deslegat în cer. NTR — Matei 18:18
19 Vă mai spun iarăș, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pămînt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. NTR — Matei 18:19
20 Căci acolo unde sînt doi sau trei adunați în Numele Meu, sînt și Eu în mijlocul lor.” NTR — Matei 18:20
21 Atunci Petru s'a apropiat de El, și I -a zis: “Doamne de cîte ori să iert pe fratele Meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la șapte ori?” NTR — Matei 18:21
22 Isus i -a zis: “Eu nu-ți zic pînă la șapte ori, ci pînă la șaptezeci de ori cîte șapte. NTR — Matei 18:22
23 Deaceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi. NTR — Matei 18:23
24 A început să facă socoteala, și i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni. NTR — Matei 18:24
25 Fiindcă el n'avea cu ce plăti, stăpînul lui a poruncit să -l vîndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, și tot ce avea, și să se plătească datoria. NTR — Matei 18:25
26 Robul s'a aruncat la pămînt, i s'a închinat, și a zis: ,Doamne, mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti tot.` NTR — Matei 18:26
27 Stăpînul robului aceluia, făcîndu -i-se milă de el, i -a dat drumul, și i -a iertat datoria. NTR — Matei 18:27
28 Robul acela, cînd a ieșit afară, a întîlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care -i era dator o sută de lei. A pus mîna pe el, și -l strîngea de gît, zicînd: ,Plătește-mi ce-mi ești dator.` NTR — Matei 18:28
29 Tovarășul lui s'a aruncat la pămînt, îl ruga, și zicea: ,Mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti.` NTR — Matei 18:29
30 Dar el n'a vrut, ci s'a dus și l -a aruncat în temniță, pînă va plăti datoria. NTR — Matei 18:30
31 Cînd au văzut tovarășii lui cele întîmplate, s'au întristat foarte mult, și s'au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute. NTR — Matei 18:31
32 Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, și i -a zis: ,Rob vicelan! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m'ai rugat. NTR — Matei 18:32
33 Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?` NTR — Matei 18:33
34 Și stăpînul s'a mîniat și l -a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora. NTR — Matei 18:34
35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” NTR — Matei 18:35