1 Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan. NTR — Ioan 4:1
2 Însă Isus nu boteza El însuși, ci ucenicii Lui. NTR — Ioan 4:2
3 Atunci a părăsit Iudea, și S-a întors în Galilea. NTR — Ioan 4:3
4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, NTR — Ioan 4:4
5 a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. NTR — Ioan 4:5
6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântâna. Era cam pe la ceasul al șaselea. NTR — Ioan 4:6
7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. “Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. NTR — Ioan 4:7
8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. NTR — Ioan 4:8
9 Femeia Samariteancă I-a zis: “Cum Tu, Iudeu, ceri să bei dela mine, femeie Samariteancă?” - Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii. NTR — Ioan 4:9
10 - Drept răspuns, Isus i-a zis: “Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și Cine este Cel ce-ți zice: ,Dă-Mi să beau!` tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” NTR — Ioan 4:10
11 “Doamne”, I-a zis femeia, “n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie? NTR — Ioan 4:11
12 Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta, și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?” NTR — Ioan 4:12
13 Isus i-a răspuns: “Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete. NTR — Ioan 4:13
14 Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața vecinică.” NTR — Ioan 4:14
15 “Doamne”, I-a zis femeia, “dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, și să nu mai vin până aici să scot.” NTR — Ioan 4:15
16 “Du-te”, i -a zis Isus, “de cheamă pe bărbatul tău, și vino aici”. NTR — Ioan 4:16
17 Femeia I-a răspuns: “N-am bărbat.” Isus i-a zis: “Bine ai zis că n-ai bărbat. NTR — Ioan 4:17
18 Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela, pe care-l ai acum, nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” NTR — Ioan 4:18
19 “Doamne”, I-a zis femeia, “văd că ești prooroc. NTR — Ioan 4:19
20 Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” NTR — Ioan 4:20
21 “Femeie”, i-a zis Isus, “crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. NTR — Ioan 4:21
22 Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci Mântuirea vine de la Iudei. NTR — Ioan 4:22
23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. NTR — Ioan 4:23
24 Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” NTR — Ioan 4:24
25 “Știu”, i-a zis femeia, “că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” NTR — Ioan 4:25
26 Isus i-a zis: “Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” NTR — Ioan 4:26
27 Atunci au venit ucenicii Lui, și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși nici unul nu I-a zis: “Ce cauți?” sau: “Despre ce vorbești cu ea?” NTR — Ioan 4:27
28 Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate, și a zis oamenilor: NTR — Ioan 4:28
29 “Veniți de vedeți un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” NTR — Ioan 4:29
30 Ei au ieșit din cetate, și veneau spre El. NTR — Ioan 4:30
31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce, și ziceau: “Învățătorule, mănâncă!” NTR — Ioan 4:31
32 Dar El le-a zis: “Eu am de mâncat o mâncare, pe care voi n-o cunoașteți.” NTR — Ioan 4:32
33 Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: “Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” NTR — Ioan 4:33
34 Isus le-a zis: “Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, și să împlinesc lucrarea Lui. NTR — Ioan 4:34
35 Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii, și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. NTR — Ioan 4:35
36 Cine seceră, primește o plată, și strânge roadă pentru viața vecinică; pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. NTR — Ioan 4:36
37 Căci în această privință, este adevărată zicerea: ,Unul seamănă, iar altul seceră`. NTR — Ioan 4:37
38 Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.” NTR — Ioan 4:38
39 Mulți Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: “Mi-a spus tot ce am făcut.” NTR — Ioan 4:39
40 Când au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. NTR — Ioan 4:40
41 Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. NTR — Ioan 4:41
42 Și ziceau femeii: “Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine, și știm că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.” NTR — Ioan 4:42
43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea. NTR — Ioan 4:43
44 Căci El însuși spusese că un prooroc nu este prețuit în patria sa. NTR — Ioan 4:44
45 Când a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră și ei la praznic. NTR — Ioan 4:45
46 Isus S-a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc, al cărui fiu era bolnav. NTR — Ioan 4:46
47 Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s-a dus la El, și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. NTR — Ioan 4:47
48 Isus i-a zis: “Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!” NTR — Ioan 4:48
49 Slujbașul împărătesc I-a zis: “Doamne, vino până nu moare micuțul meu.” NTR — Ioan 4:49
50 “Du-te”, i-a zis Isus, “fiul tău trăiește.” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, și a pornit la drum. NTR — Ioan 4:50
51 Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui, și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. NTR — Ioan 4:51
52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: “Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.” NTR — Ioan 4:52
53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: “Fiul tău trăiește”. Și a crezut el și toată casa lui. NTR — Ioan 4:53
54 Acesta este iarăși al doilea semn, făcut de Isus, după ce S-a întors din Iudea în Galilea. NTR — Ioan 4:54