1 După aceea, Isus S'a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei. NTR — Ioan 6:1
2 O mare gloată mergea după El, pentrucă vedea semnele pe cari le făcea cu cei bolnavi. NTR — Ioan 6:2
3 Isus S'a suit pe munte, și ședea acolo cu ucenicii Săi. NTR — Ioan 6:3
4 Paștele, praznicul Iudeilor, erau aproape. NTR — Ioan 6:4
5 Isus Și -a ridicat ochii, și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: “De unde avem să cumpărăm pîni ca să mănînce oamenii aceștia?” NTR — Ioan 6:5
6 Spunea lucrul acesta ca să -l încerce, pentrucă știa ce are de gînd să facă. NTR — Ioan 6:6
7 Filip i -a răspuns: “Pînile, pe cari le-am putea cumpăra cu două sute de lei (Grecește: dinari.), n'ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele.” NTR — Ioan 6:7
8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I -a zis: NTR — Ioan 6:8
9 “Este aici un băiețel, care are cinci pîni de orz și doi pești; dar ce sînt acestea la atîția?” NTR — Ioan 6:9
10 Isus a zis: “Spuneți oamenilor să șadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii. NTR — Ioan 6:10
11 Isus a luat pînile, a mulțămit lui Dumnezeu, le -a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celorce ședeau jos; de asemenea, le -a dat și din pești cît au voit. NTR — Ioan 6:11
12 Dupăce s'au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: “Strîngeți fărămiturile cari au rămas, ca să nu se piardă nimic.” NTR — Ioan 6:12
13 Le-au adunat deci, și au umplut douăsprezece coșuri cu fărămiturile cari rămăseseră din cele cinci pîni de orz, după ce mîncaseră toți. NTR — Ioan 6:13
14 Oamenii aceia, cînd au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: “Cu adevărat, acesta este proorocul cel așteptat în lume.” NTR — Ioan 6:14
15 Isus, fiindcă știa că au de gînd să vină să -L ia cu sila ca să -L facă împărat, S'a dus iarăș la munte, numai El singur. Isus umblă pe mare. NTR — Ioan 6:15
16 Cînd s'a înserat, ucenicii Lui s'au coborît la marginea mării. NTR — Ioan 6:16
17 S'au suit într'o corabie, și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. NTR — Ioan 6:17
18 Sufla un vînt puternic și marea era întărîtată. NTR — Ioan 6:18
19 După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. NTR — Ioan 6:19
20 Dar Isus le-a zis: “Eu sunt, nu vă temeți!” NTR — Ioan 6:20
21 Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau. NTR — Ioan 6:21
22 Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie, și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. NTR — Ioan 6:22
23 A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulțămise lui Dumnezeu. NTR — Ioan 6:23
24 Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit și ele în corăbiile acestea, și s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. NTR — Ioan 6:24
25 Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: “Învățătorule, când ai venit aici?” NTR — Ioan 6:25
26 Drept răspuns, Isus le-a zis: “Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea, și v-ați săturat. NTR — Ioan 6:26
27 Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viața vecinică, și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuși Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.” NTR — Ioan 6:27
28 Ei I-au zis: “Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” NTR — Ioan 6:28
29 Isus le-a răspuns: “Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela, pe care L-a trimis El.” NTR — Ioan 6:29
30 “Ce semn faci Tu, deci”, I-au zis ei, “ca să-l vedem, și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? NTR — Ioan 6:30
31 Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ,Le-a dat să mănânce pâine din cer.” NTR — Ioan 6:31
32 Isus le-a zis: “Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; NTR — Ioan 6:32
33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, și dă lumii viața”. NTR — Ioan 6:33
34 “Doamne”, I-au zis ei, “dă-ne totdeauna această pâine.” NTR — Ioan 6:34
35 Isus le-a zis: “Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine, nu va înseta niciodată. NTR — Ioan 6:35
36 Dar v-am spus că M-ați și văzut, și tot nu credeți. NTR — Ioan 6:36
37 Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: NTR — Ioan 6:37
38 căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. NTR — Ioan 6:38
39 Și voia Celuice M'a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi -a dat El, ci să -l înviez în ziua de apoi. NTR — Ioan 6:39
40 Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, și crede în El, să aibă viața vecinică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” NTR — Ioan 6:40
41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: “Eu sunt pâinea care s-a pogorât din cer.” NTR — Ioan 6:41
42 Și ziceau: “Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: ,Eu M-am pogorât din cer?” NTR — Ioan 6:42
43 Isus le-a răspuns: “Nu cârtiți între voi. NTR — Ioan 6:43
44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. NTR — Ioan 6:44
45 În prooroci este scris: ,Toți vor fi învățați de Dumnezeu.` Așa că oricine a ascultat pe Tatăl, și a primit învățătura Lui, vine la Mine. NTR — Ioan 6:45
46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. NTR — Ioan 6:46
47 Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viața vecinică. NTR — Ioan 6:47
48 Eu sunt Pâinea vieții. NTR — Ioan 6:48
49 Părinții voștri au mâncat mană în pustie, și au murit. NTR — Ioan 6:49
50 Pâinea, care se pogoară din cer, este de așa fel, ca cineva să mănânce din ea, și să nu moară. NTR — Ioan 6:50
51 Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.” NTR — Ioan 6:51
52 La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, și ziceau: “Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” NTR — Ioan 6:52
53 Isus le-a zis: “Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului, și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă. NTR — Ioan 6:53
54 Cine mănâncă trupul Meu, și bea sângele Meu, are viața vecinică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. NTR — Ioan 6:54
55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură. NTR — Ioan 6:55
56 Cine mănâncă trupul Meu, și bea sângele Meu, rămâne în Mine, și Eu rămân în el. NTR — Ioan 6:56
57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi și el prin Mine. NTR — Ioan 6:57
58 Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana, pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.” NTR — Ioan 6:58
59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăța pe oameni în Capernaum. NTR — Ioan 6:59
60 Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: “Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” NTR — Ioan 6:60
61 Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: “Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? NTR — Ioan 6:61
62 Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?... NTR — Ioan 6:62
63 Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh și viață. NTR — Ioan 6:63
64 Dar sunt unii din voi cari nu cred.” Căci Isus știa dela început cine erau cei ce nu cred, și cine era cel ce avea să-L vândă. NTR — Ioan 6:64
65 Și a adăugat: “Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” NTR — Ioan 6:65
66 Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi, și nu mai umblau cu El. NTR — Ioan 6:66
67 Atunci Isus a zis celor doisprezece: “Voi nu vreți să vă duceți?” NTR — Ioan 6:67
68 “Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, “la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții vecinice. NTR — Ioan 6:68
69 Și noi am crezut, și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” NTR — Ioan 6:69
70 Isus le-a răspuns: “Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.” NTR — Ioan 6:70
71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece. NTR — Ioan 6:71