1 Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam? NTR — Romani 4:1
2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. NTR — Romani 4:2
3 Căci ce zice Scriptura? “Avraam a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s'a socotit ca neprihănire.” NTR — Romani 4:3
4 Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; NTR — Romani 4:4
5 pe cînd, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire. NTR — Romani 4:5
6 Tot astfel, și David numește fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit. NTR — Romani 4:6
7 “Ferice”, zice el, “de aceia ale căror fără de legi sînt iertate, și ale căror păcate sînt acoperite! NTR — Romani 4:7
8 Ferice de omul, căruia nu -i ține Domnul în seamă păcatul!” NTR — Romani 4:8
9 Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința “i -a fost socotită ca neprihănire.” NTR — Romani 4:9
10 Dar cum i -a fost socotită? După, sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu cînd era tăiat împrejur, ci cînd era netăiat împrejur. NTR — Romani 4:10
11 Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credință, cînd era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor cari cred, măcar că nu sînt tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta; NTR — Romani 4:11
12 și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora cari, nu numai că sînt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia, pe care o avea tatăl nostru Avraam, cînd nu era tăiat împrejur. NTR — Romani 4:12
13 În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteni lumea, n'a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credință. NTR — Romani 4:13
14 Căci, dacă moștenitori sînt ceice se țin de Lege, credința este zădarnică, și făgăduința este nimicită; NTR — Romani 4:14
15 pentrucă Legea aduce mînie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. NTR — Romani 4:15
16 Deaceea moștenitori sînt ceice se fac prin credință, pentruca să fie prin har, și pentruca făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămînța lui Avraam: nu numai pentru sămînța aceea care este supt Lege, ci și pentru sămînța aceea care are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, NTR — Romani 4:16
17 dupăcum este scris: “Te-am rînduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morții, și care cheamă lucrurile cari nu sînt, ca și cum ar fi. NTR — Romani 4:17
18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese: “Așa va fi sămînța ta.” NTR — Romani 4:18
19 Și, fiindcă n'a fost slab în credință, el nu s'a uitat la trupul său, care era îmbătrînit, -avea aproape o sută de ani, -nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. NTR — Romani 4:19
20 El nu s'a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, NTR — Romani 4:20
21 deplin încredințat că El ce făgăduiește, poate să și împlinească. NTR — Romani 4:21
22 De aceea credința aceasta “i -a fost socotită ca neprihănire.” NTR — Romani 4:22
23 Dar nu numai pentru el este scris că “i -a fost socotită ca neprihănire”; NTR — Romani 4:23
24 ci este scris și pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru, NTR — Romani 4:24
25 care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți. NTR — Romani 4:25