Întinderea adevăratei educații — Adevărata educație înseamnă mai mult decât a urma o anumită metodă de studiu. Este întinsă. Ea include dezvoltarea armonioasă a tuturor puterilor fizice și a facultăților mintale. Ea învață despre dragostea și frica de Dumnezeu și constituie o pregătire pentru îndeplinirea cu credincioșie a datoriilor vieții. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 64.) ÎC 293.1
Educația adecvată cuprinde nu numai disciplina mintală, ci acea instruire ce va asigura principii morale sănătoase și o comportare corectă. — (Idem., 331.) ÎC 293.2
Prima lecție majoră din toată educația este să cunoști și să înțelegi voia lui Dumnezeu. În fiecare zi a vieții noastre ar trebui să depunem efortul de a obține această cunoaștere. A învăța știința doar prin interpretare omenească înseamnă a obține o educație falsă, dar a învăța de la Dumnezeu și de la Hristos înseamnă a învăța știința cerului. Confuzia din educație se datorează faptului că n-a fost înălțată înțelepciunea și cunoașterea de Dumnezeu. — (Idem., 447.) ÎC 293.3
O influență împotriva rivalității egoiste și a lăcomiei — Într-un timp ca acesta, care este orientarea educației date? Către ce se atrage de cele mai multe ori atenția? La egoism. O mare parte din educația ce se dă nu merită acest nume. Ambiția egoistă, dorința după putere, disprețuirea drepturilor și nevoilor omenirii, care sunt blestemul lumii noastre, găsesc o contra influență în adevărata educație. Planul de viață al lui Dumnezeu are un loc pentru fiecare ființă omenească. Fiecare trebuie să-și dezvolte talentele la gradul cel mai înalt, iar credincioșia în îndeplinirea acestui lucru îl va face demn de cinste, indiferent că darurile sunt puține sau multe. ÎC 293.4
În planul lui Dumnezeu nu este loc pentru rivalitate egoistă. Aceia care se măsoară cu ei înșiși și se pun alături cu ei înșiși sunt fără pricepere. (2 Corinteni 10, 12.) Tot ceea ce facem trebuie să fie făcut “după puterea pe care o dă Dumnezeu.” 1 Petru 4, 11. Trebuie să fie făcut “din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.” Coloseni 3, 23.24. Serviciul făcut și educația dobândită prin aplicarea acestor principii sunt de mare valoare. Dar cât de diferită este mare parte din educația de acum! Din cei mai fragezi ani ai copilăriei ea este un apel la întrecere și rivalitate; ea încurajează egoismul, rădăcina tuturor relelor. — (Education, 225, 226.) ÎC 294.1
Modelul a fost dat în Eden — Sistemul educației instituit la începutul lumii trebuia să fie un model pentru om în decursul timpului. Ca o ilustrare a principiilor sale, o școală model a fost întemeiată în Eden, căminul primilor noștri părinți. Grădina Eden era sala de clasă, natura era manualul, iar Creatorul Însuși era instructorul. — (Idem., 20.) ÎC 294.2
Exemplificat în Marele Învățător — În instruirea ucenicilor Săi, Mântuitorul a urmat sistemul de educație statornicit la început. Cei doisprezece aleși mai întâi, împreună cu alți câțiva, care, slujind nevoilor lor, veneau în legătură cu ei din când în când, au format familia lui Isus. Ei erau împreună cu El în casă, la masă, în cămăruță și în natură. Ei Îl însoțeau în călătorie, împărtășeau încercările și greutățile Sale și, cât le stătea în putință, Îl ajutau în lucrarea Lui. ÎC 294.3
Uneori El îi învăța când ședeau împreună pe coasta dealului, uneori lângă mare sau dintr-o barcă de pescari, iar uneori mergând pe cale. Atunci când vorbea mulțimii, întotdeauna ucenicii formau cercul cel mai apropiat de El. Ei se strângeau în jurul Lui ca să nu piardă nimic din învățăturile Sale. Ascultau cu atenție, doritori să înțeleagă adevărurile pe care ei aveau să le învețe în toate țările și în toate timpurile. — (Idem., 84, 85.) ÎC 295.1
Adevărata educație este practică și teoretică — În copilărie și tinerețe, educația practică și cea teoretică ar trebui să fie combinate, iar mintea să înmagazineze cunoștințe.... ÎC 295.2
Copiii trebuie învățați să aibă o parte în datoriile casnice. Ei trebuie să fie instruiți în ce mod să ajute pe tata și pe mama în lucrurile mici pe care le pot face. Mintea lor să fie antrenată să gândească, iar memoria solicitată să-și amintească lucrarea încredințată lor. În formarea obiceiurilor de a fi utili în cămin, ei sunt educați în îndeplinirea datoriilor practice, potrivite vârstei lor. — (Fundamentals of Christian Education, 368, 369.) ÎC 295.3
Nu este alegerea firească a tineretului — Tinerii nu aleg în mod natural felul de educație ce-i face potriviți pentru viața practică. Ei vor să-și impună dorințele, ceea ce le place și ce nu, preferințele și înclinațiile lor; dar dacă părinții au vederi corecte despre Dumnezeu, despre adevăr și despre influențele și tovărășiile ce ar trebui să-i înconjoare pe copiii lor, ei vor simți că asupra lor apasă răspunderea încredințată de Dumnezeu de a-i îndruma cu atenție pe tinerii lipsiți de experiență. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 132.) ÎC 295.4
Nu este o metodă de a scăpa de sub poverile vieții — Tineretul să fie impresionat de gândul că educația nu are scopul de a-i învăța cum să scape de sarcinile neplăcute și de poverile grele ale vieții, ci că obiectivul ei este de a ușura munca învățând metode mai bune și ținte mai înalte. Învățați-i că adevăratul scop al vieții nu este de a asigura cel mai mare câștig posibil pentru ei înșiși, ci de a-L onora pe Creatorul lor îndeplinindu-și partea în lucrarea din lume și dând o mână de ajutor celor mai slabi și mai neștiutori. — (Education, 221, 222.) ÎC 295.5
Educația trebuie să trezească spiritul slujirii — Mai presus de orice altă forță, slujirea de dragul lui Hristos în lucrurile mici ale experienței de fiecare zi are putere de a modela caracterul și de a conduce viața în rândurile servirii neegoiste. Lucrarea părinților și a învățătorilor este de a trezi acest spirit, de a-l încuraja și de a-l dirija în mod corect. Nu le-ar putea fi încredințată o lucrare mai importantă decât aceasta. Spiritul slujirii este spiritul cerului și îngerii vor conlucra cu orice efort depus în vederea dezvoltării și încurajării lui. ÎC 296.1
O astfel de educație trebuie să fie bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Numai aici sunt date învățăturile ei în plinătatea lor. Biblia ar trebui să fie făcută temelia studiului și învățăturii. Cunoașterea lui Dumnezeu și a Aceluia pe care L-a trimis El este esențială. — (The Ministry of Healing, 401.) ÎC 296.2
Ea plasează educația morală mai presus de cultura intelectuală — Copiii au mare nevoie de educație corespunzătoare pentru a putea fi de folos în lume. Dar orice efort ce înalță cultura intelectuală deasupra învățăturii morale este orientat greșit. Povara principală a părinților și învățătorilor ar trebui să fie aceea de a-i instrui, cultiva, șlefui și perfecționa pe tineri și copii. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 84, 85.) ÎC 296.3
Scopul ei este zidirea caracterului — Educația de cea mai înaltă clasă este aceea care va da cunoștință și disciplină care va duce la cea mai bună dezvoltare a caracterului și va face sufletul corespunzător pentru viața care se măsoară cu viața lui Dumnezeu. Veșnicia nu trebuie să iasă din calculele noastre. Cea mai înaltă educație este aceea care-i va învăța pe copiii și tinerii noștri știința creștinismului, le va da o cunoaștere a căilor lui Dumnezeu și le va împărtăși lecțiile pe care Domnul Hristos le-a dat ucenicilor Lui despre caracterul părintesc al lui Dumnezeu. — (Idem., 45, 46.) ÎC 296.4
Ea este o instruire ce îndrumă și dezvoltă — Există un timp pentru instruirea copiilor și un timp pentru educarea tinerilor și este esențial ca acestea două să fie combinate în școală într-o mare măsură. Copiii pot fi instruiți pentru slujirea păcatului sau pentru slujirea neprihănirii. Educarea timpurie a tinerilor le formează caracterele atât pentru viața lor seculară cât și pentru cea religioasă. Solomon spune: “Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.” Este un limbaj pozitiv. Învățătura pe care o recomandă Solomon este de a îndruma, educa și dezvolta. ÎC 297.1
Pentru ca părinții și instructorii să facă această lucrare, trebuie ca ei înșiși să înțeleagă “calea” pe care ar trebui s-o urmeze un copil. Aceasta include mai mult decât doar a avea cunoștințe din cărți. Ea înseamnă tot ceea ce este bun, virtuos, drept și sfânt. Ea cuprinde practicarea cumpătării, evlaviei, amabilității frățești și a dragostei față de Dumnezeu și a unuia față de altul. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să se acorde atenție educației fizice, intelectuale, morale și religioase a copiilor. — (Testimonies for the Church 3:131, 132.) ÎC 297.2
Ea pregătește lucrători pentru Dumnezeu — Taților și mamelor le revine răspunderea de a le da o educație creștină copiilor încredințați lor. Ei nu trebuie să lase în nici un caz ca vreo altă preocupare să le absoarbă mintea, timpul și talentele în așa măsură încât copiii să fie lăsați să devieze până când sunt separați de Dumnezeu. Să nu le permită copiilor lor să le alunece din mână și să ajungă pe mâinile necredincioșilor. ÎC 297.3
Ei trebuie să facă tot ce le stă în putere pentru a-i păzi de îmbibarea cu spiritul lumii. Trebuie să-i educe pentru a deveni lucrători împreună cu Dumnezeu. Ei să fie mâna omenească a lui Dumnezeu, devenind, atât ei cât și copiii lor, corespunzători pentru o viață fără sfârșit. — (Fundamentals of Christian Education, 545.) ÎC 298.1
Ea învață iubirea și frica de Dumnezeu — Părinți creștini, de dragul lui Hristos, nu vă veți examina dorințele și țintele ce le aveți pentru copiii voștri, să vedeți dacă vor trece testul legii lui Dumnezeu? Educația vitală este aceea ce-i va învăța dragostea și frica de Dumnezeu. — (The Review and Herald, 24 iunie, 1890.) ÎC 298.2
Este privită de mulți ca demodată — Acea educație care durează cât veșnicia este aproape în întregime neglijată ca fiind demodată și nedorită. A-i educa pe copii să se apuce de lucrarea de zidire a caracterului în raport cu binele lor prezent, cu pacea și fericirea lor actuală și a le călăuzi pașii pe calea pregătită pentru cei răscumpărați de Domnul să umble pe ea, este considerată o metodă învechită și, în consecință, neesențială. Pentru a intra pe porțile cetății lui Dumnezeu ca biruitori, copiii voștri trebuie să fie educați să se teamă de Dumnezeu și să păzească poruncile Lui în această viață. — (Fundamentals of Christian Education, 111.) ÎC 298.3
Este în progres continuu și niciodată terminată — Lucrarea vieții noastre de aici este o pregătire pentru viața veșnică. Educația începută aici nu va fi terminată în viața aceasta. Ea va continua de-a lungul veșniciei, progresând continuu, nefiind completată vreodată. Tot mai deplin și mai deplin va fi descoperită înțelepciunea și dragostea lui Dumnezeu în planul de mântuire. Mântuitorul, pe măsură ce Își va conduce copiii la izvoarele apelor vii, le va împărtăși rezerve bogate de cunoștință. Și, zi de zi, lucrările minunate ale lui Dumnezeu, dovezile puterii Lui în crearea și susținerea universului, se vor deschide în fața minții într-o frumusețe nouă. În lumina care strălucește de la tron, misterele vor dispare, iar sufletul va fi plin de uimire la simplitatea lucrurilor ce n-au fost înțelese niciodată mai înainte. — (The Ministry of Healing, 466.) ÎC 298.4