O parte necesară a educației — Nici o educație nu poate fi completă dacă nu cuprinde principiile corecte cu privire la îmbrăcăminte. Fără astfel de învățături, lucrarea de educare este deseori întârziată și pervertită. Iubirea de îmbrăcăminte și închinarea la modă se numără printre cei mai mari rivali ai învățătorului și cele mai eficiente obstacole. — (Education, 246). ÎC 419.1
Nici un stil precis nu a fost dat — Nu mi-a fost dat nici un stil precis ca regulă exactă să-i călăuzească pe toți în ceea ce privește îmbrăcămintea. — (Letter 19, 1897). ÎC 419.2
Îngrijit, atractiv, curat — Tinerii ar trebui să fie încurajați să-și formeze obiceiuri corecte în îmbrăcăminte ca să arate îngrijit și atractiv. Ei trebuie învățați să-și păstreze hainele curate și întreținute în mod îngrijit. Toate obiceiurile lor ar trebui să fie de așa natură încât să-i facă un ajutor și o mângâiere pentru alții. — (Testimonies for the Church 6:170). ÎC 419.3
Îmbrăcămintea să fie adecvată și să vină bine. Chiar și un material ieftin de stambă ar trebui păstrat curat și îngrijit. — (Idem., 4:642). ÎC 419.4
Ordine și gust corect — {Creștinii} trebuie să evite excesul și etalarea în îmbrăcăminte. Hainele lor să fie îngrijite, nebătătoare la ochi, modeste și aranjate pe persoană ordonat și cu gust. — (Messages to Young People, 349.) ÎC 419.5
Gustul corect nu trebuie disprețuit sau condamnat. Credința noastră, dacă este trăită, ne va conduce să fim atât de simpli în îmbrăcăminte și atât de zeloși în fapte bune, încât vom fi însemnați ca deosebiți. Dar atunci când ne pierdem gustul pentru ordine și îngrijire în îmbrăcăminte, noi am părăsit de fapt adevărul, deoarece el nu degradează niciodată, ci înalță. — (Idem., 353). ÎC 419.6
Surorile mele, îmbrăcămintea voastră vorbește fie în favoarea lui Hristos și a adevărului sacru, fie în favoarea lumii. Care din ele este favorizată? — (The Review and Herald, 17 noiembrie, 1904). ÎC 420.1
Bun gust în culori și imprimeuri — În ceea ce privește culorile ar trebui manifestat bun gust. În măsura în care este convenabil, uniformitatea în această privință este de dorit. Oricum, se poate ține seama și de ten. Ar trebui căutate culori modeste. Atunci când este folosit material cu imprimeuri, să se evite imprimeurile mari și țipătoare, arătând vanitate și mândrie deșartă în aceia care le aleg. De asemenea un gust extravagant de a purta culori diferite este rău. — (Health Reformer. Citat în Healthful Living, 120). ÎC 420.2
Luați în considerație rezistența și slujirea — Hainele noastre, modeste și simple, trebuie să fie de calitate bună, să aibă culori frumoase și să fie potrivite pentru slujire. Să fie alese mai degrabă pentru durabilitate decât pentru etalare. Să asigure căldură și protecție adecvată. Femeia înțeleaptă descrisă în Proverbe “nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu haine duble.” {Proverbe 31, 21 — traducerea engleză — n.t.} — (The Ministry of Healing, 288). ÎC 420.3
A cumpăra material bun înseamnă economie — Este bine să se cumpere material bun și să fie lucrat cu atenție. Aceasta este economie. Ornamentele bogate nu sunt necesare și a le folosi înseamnă a cheltui pentru mulțumirea de sine bani ce ar trebui să fie investiți în cauza lui Dumnezeu. — (Counsels on Stewardship, 301). ÎC 420.4
Amintiți-vă de nevoile viei Domnului — Ar trebui să ne îmbrăcăm îngrijit și cu gust, dar, surorile mele, atunci când cumpărați și faceți haine pentru voi și pentru copiii voștri, gândiți-vă la lucrul ce încă așteaptă să fie făcut în via Domnului. — (Ibid.). ÎC 420.5
Cei lumești cheltuiesc mult pentru îmbrăcăminte dar nouă Domnul ne-a dat însărcinarea de a ieși din lume și de a fi separați. Îmbrăcămintea bătătoare la ochi și scumpă nu este frumoasă pentru aceia care mărturisesc a crede că trăim în ultimele zile.... ÎC 420.6
Practicați economia în cheltuielile voastre pentru îmbrăcăminte. Amintiți-vă că ceea ce purtați exercită o influență permanentă asupra acelora cu care veniți în contact. Nu irosiți pentru voi mijloacele de care este mare nevoie în altă parte. Nu cheltuiți banii lui Dumnezeu pentru a satisface gustul pentru haine scumpe. — (Manuscript 24, 1904). ÎC 421.1
Simplitatea în îmbrăcăminte recomandă religia celui care o poartă — Simplitatea îmbrăcăminții unei femei cu bun simț o va face să arate bine. — (The Review and Herald, 17 noiembrie, 1904). ÎC 421.2
Îmbrăcați-vă așa cum ar trebui să se îmbrace creștinii: simplu, modest și cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care mărturisesc că sunt evlavioase. — (The Review and Herald, 16 decembrie, 1881). ÎC 421.3
Pentru a ține pasul cu moda absurdă, mulți își pierd gustul pentru simplitatea naturală și sunt fermecați de ceea ce este artificial. Ei sacrifică timp și bani, vigoarea intelectului și adevărata înălțare sufletească și se consacră cu întreaga ființă pretențiilor unei vieți la modă. — (Health Reformer, April, 1872). ÎC 421.4
Dragi tineri, dispoziția de a vă îmbrăca la modă, purtând dantele, aur și lucruri artificiale pentru etalare, nu va recomanda altora religia voastră sau adevărul pe care-l mărturisiți. Oamenii cu discernământ vor vedea încercările voastre de a vă înfrumuseța exteriorul, ceea ce este dovada unei minți slabe și a unei inimi mândre. — (Testimonies for the Church 3:376). ÎC 421.5
Nu ar trebui să existe etalare nepotrivită — Eu aș aminti tinerilor care-și împodobesc propria persoană și poartă pene la pălărie că, din cauza păcatelor lor, Mântuitorul nostru a purtat pe cap o rușinoasă coroană de spini. Când consacrați timp prețios împodobitului veșmintelor, amintiți-vă că Împăratul slavei a purtat o haină simplă, fără cusături. Voi, care vă istoviți decorându-vă propriile persoane, amintiți-vă că Isus a fost deseori epuizat de trudă permanentă, de lepădarea și jertfire de Sine pentru a binecuvânta pe cei suferinzi și nevoiași.... Pentru noi și-a vărsat El rugăciunile către Tatăl Său, cu strigăte tari și cu lacrimi. Pentru a ne salva pe noi tocmai de această dragoste de vanitate și plăcere ce o îngăduim acum, au fost vărsate acele lacrimi și fața Mântuitorului a fost marcată de întristare și suferință mai mult decât a oricăruia din fiii oamenilor. — (Idem., 3:379, 380). ÎC 421.6
Ornamente inutile — Nu folosiți ornamentele nefolositoare și puneți deoparte pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu banii economisiți în felul acesta. Învățați lecția lepădării de sine și predați-o copiilor voștri. — (Counsels on Stewardship, 301). ÎC 422.1
Un punct clarificat — Am fost întrebată de multe ori dacă este greșit să porți gulere simple de pânză. [Notă: vezi Testimonies for the Church 1:135, 136.] Răspunsul meu a fost întotdeauna: nu. Unii au luat însemnătatea extremă a ceea ce am scris eu despre gulere și au afirmat că este greșit să porți vreun guler, indiferent cum ar fi el. Mi s-au arătat gulerele scump împodobite, panglicile și dantelele scumpe și inutile pe care unii păzitori ai Sabatului le-au purtat și încă le mai păstrează de dragul etalării și al modei. Menționând gulere nu am dorit să se înțeleagă că nici un fel de guler nu trebuie purtat sau, menționând panglici, că n-ar trebui să fie purtată nici un fel de panglică. — (Testimonies For The Church 1:135, 136). ÎC 422.2
Ornamentații extravagante sau extreme — Pastorii noștri și soțiile lor ar trebui să fie un exemplu în simplitatea îmbrăcăminții. Ei ar trebui să se îmbrace îngrijit, confortabil, purtând material bun, dar evitând orice ornamente extravagante, chiar dacă nu sunt scumpe, deoarece aceste lucruri vorbesc în defavoarea noastră. Noi ar trebui să educăm tineretul pentru îmbrăcămintea simplă, modestă și îngrijită. Ornamentele de prisos să fie lăsate deoparte, chiar dacă ar costa foarte puțin. — (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 180). ÎC 422.3
Nu pentru etalare — Adevărata eleganță nu găsește satisfacție în împodobirea trupului pentru etalare. — (Christian Temperance and Bible Hygiene, 93). ÎC 423.1
Biblia învață modestia în îmbrăcăminte: “Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios.” Aceasta interzice etalarea în îmbrăcăminte, culorile țipătoare și ornamentațiile bogate. Orice lucru destinat să atragă atenția către acela care-l poartă sau să stârnească admirație este exclus din categoria îmbrăcăminții modeste, pe care o poruncește Cuvântul lui Dumnezeu. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 302). ÎC 423.2
Lepădarea de sine în îmbrăcăminte este o parte a datoriei noastre creștine. A te îmbrăca simplu și a te abține de la etalarea bijuteriilor și ornamentelor de orice fel, este în armonie cu ținerea credinței noastre. Suntem noi din numărul celor care văd nechibzuința celor lumești în îngăduirea îmbrăcăminții extravagante și în iubirea de distracții? — (Testimonies for the Church 3:366). ÎC 423.3
Ornamente nepieritoare contra aurului și mărgăritarelor — Există un ornament ce nu va pieri niciodată, ce va promova fericirea tuturor celor din jurul nostru în această viață și va străluci cu o strălucire de neșters în viitorul nemuritor. Este podoaba unui duh blând și smerit. Dumnezeu ne-a invitat să purtăm cea mai bogată podoabă a sufletului.... În loc de a căuta podoabe de aur pentru exterior, ar trebui depus un efort stăruitor pentru a asigura acea înțelepciune ce are valoare mai mare decât aurul fin. — (Idem., 643, 644). ÎC 423.4
O, ce puțină valoare au aurul și perlele sau hainele scumpe în comparație cu farmecul lui Hristos! Frumusețea naturală constă în simetrie sau proporția armonioasă a părților, una în raport cu cealaltă, dar frumusețea spirituală constă în armonia sau asemănarea sufletelor noastre cu Domnul Isus. Acela care posedă astfel de suflet va fi mai prețios decât aurul curat, decât aurul de Ofir. Harul lui Hristos este cu adevărat o podoabă fără preț. El îl înalță și îl înnobilează pe posesorul său și reflectă razele slavei asupra altora, atrăgându-i la Sursa de lumină și binecuvântare. — (The Review and Herald, 6 decembrie, 1881). ÎC 423.5
Caracterul atrăgător al frumuseții adevărate — Există o tendință naturală de a fi mai degrabă sentimental decât practic. Având în vedere acest fapt, este important ca părinții, în educarea copiilor lor, să le orienteze și să le antreneze mintea să iubească adevărul, datoria și lepădarea de sine, să posede o independență nobilă și să aleagă să fie corecți chiar dacă majoritatea aleg să fie greșiți.... ÎC 424.1
Dacă își păstrează o constituție sănătoasă și un temperament amabil, ei vor avea o frumusețe adevărată pe care-o pot purta cu o grație divină. Nu vor avea nevoie de podoabe artificiale care sunt întotdeauna dovada absenței podoabei lăuntrice a adevăratei valori morale. Un caracter frumos este de preț înaintea lui Dumnezeu. O astfel de frumusețe va atrage dar nu va conduce greșit. Un astfel de farmec este ca și culorile durabile: ele nu se șterg niciodată. — (The Signs of the Times, 9 decembrie, 1875.) ÎC 424.2
Adevărata religie a lui Isus cere de la urmașii Săi simplitatea frumuseții și eleganței naturale și curăția înaltă mai degrabă decât artificialul și falsul. — (Testimonies for the Church 3:375). ÎC 424.3
Învățați-i pe copii să recunoască îmbrăcămintea făcută cu judecată — Să fim credincioși datoriilor vieții de cămin. Copiii voștri să înțeleagă că ascultarea trebuie să domnească aici. Învățați-i să facă deosebire între ceea ce este rațional și ce este nechibzuit în domeniul îmbrăcăminții și asigurați-le haine îngrijite și simple. Ca un popor ce se pregătește pentru revenirea în curând a Domnului Hristos, noi trebuie să dăm lumii un exemplu de îmbrăcăminte modestă în contrast cu moda dominantă a zilei. Discutați aceste lucruri și plănuiți cu înțelepciune ce să faceți, apoi aduceți-vă planurile la îndeplinire în familiile voastre. Hotărâți-vă să fiți conduși de principiile înalte, nu de capriciile și de dorințele copiilor voștri. — (Manuscript 45, 1911). ÎC 424.4
Dacă inimile noastre sunt unite cu inima lui Hristos, ... nu vom îmbrăca nimic ce să atragă atenția sau să creeze controversă. — (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 131). ÎC 425.1
Procurați haine care să vină bine și să fie potrivite cu vârsta și ocupația — Sora mea, leagă-ți copiii de inima ta prin dragoste. Dă-le grija și atenția cuvenită în toate lucrurile. Îmbracă-i cu haine care să le vină bine ca să nu fie înjosiți din cauza felului în care arată căci acest lucru este dăunător pentru respectul lor de sine.... Este întotdeauna bine să fii îngrijit și îmbrăcat corespunzător, într-un fel care să se potrivească cu vârsta și cu ocupația. — (Testimonies for the Church 4:142). ÎC 425.2
Corpul să nu fie stânjenit de îmbrăcăminte — Hainele trebuie să se potrivească bine, fără să împiedice circulația sângelui sau respirația normală, liberă și completă. Picioarele trebuie să fie protejate în mod corespunzător de frig și umezeală. Astfel îmbrăcați, putem face exercițiu în aer liber chiar pe rouă, dimineața și seara sau după căderea unei ploi sau zăpezi, fără teama de a răci. — (Christian Temperance and Bible Hygiene, 89, 90). ÎC 425.3
Hainele copiilor mici — Dacă îmbrăcămintea copiilor ar îmbina căldura, protecția și confortul, ar fi îndepărtată una din cauzele majore ale iritației și neliniștii. Cei mici vor avea o sănătate mai bună, iar mama nu va găsi îngrijirea copilului ca fiind o povară atât de grea pentru puterile și timpul ei. ÎC 425.4
Curelele și corsajele strâmte împiedică acțiunea inimii și a plămânilor și ar trebui evitate. Nici o parte a corpului n-ar trebui incomodată de îmbrăcăminte ce strânge vreun organ sau îi limitează libertatea de mișcare. Îmbrăcămintea copiilor ar trebui să fie destul de largă pentru a permite cea mai liberă și mai completă respirație și să fie aranjată astfel încât greutatea să fie susținută de umeri. — (The Ministry of Healing, 382). ÎC 426.1
Extremitățile să fie îmbrăcate adecvat — O atenție specială trebuie acordată extremităților ca să fie bine îmbrăcate, la fel ca pieptul și regiunea din jurul inimii, unde este cea mai mare cantitate de căldură. Părinții care își îmbracă copiii cu brațele și picioarele goale sau aproape goale, sacrifică modei sănătatea și viața acestora. Dacă aceste părți nu sunt la fel de calde ca și corpul, circulația nu este echilibrată. Atunci când extremitățile, care sunt departe de organele vitale, nu sunt îmbrăcate cum trebuie, sângele este condus spre creier cauzând durere de cap sau sângerare a nasului sau există o senzație de abundență în jurul pieptului ce produce tuse sau palpitație a inimii din cauza cantității prea mari de sânge din regiunea respectivă; stomacul poate, de asemenea, avea prea mult sânge cauzând indigestie. ÎC 426.2
Pentru a urma moda, mamele își îmbrăcă copiii cu mâinile și picioarele aproape goale, iar acestea se răcesc și sângele se retrage din cursul său normal către organele interne, întrerupând circulația și producând boală. Extremitățile n-au fost făcute de Creatorul nostru să îndure expunere, așa cum a fost făcută fața. Dumnezeu a prevăzut, ... de asemenea, pentru brațe și picioare, nervi și vene mari ce conțin o cantitate mare de curent al vieții pentru ca aceste extremități să fie în mod uniform, la fel de calde ca și corpul. Ele ar trebui îmbrăcate în așa fel încât să împingă sângele spre extremități. ÎC 426.3
Satana a inventat moda ce lasă brațele expuse să se răcească și astfel curentul de viață să se retragă din cursul său natural. Părinții se închină la altarul modei și își îmbracă copiii astfel încât nervii și venele se contractă și nu răspund scopului pentru care le-a destinat Dumnezeu. Ca rezultat, picioarele și mâinile vor fi de obicei reci. Acei părinți care urmează moda în locul rațiunii, vor da socoteală lui Dumnezeu pentru că în felul acesta îi jefuiesc pe copiii lor de sănătate. Însăși viața este jertfită în mod frecvent zeului modei. — (Testimonies for the Church 2:531, 532). ÎC 427.1
O distincție între îmbrăcămintea bărbaților și a femeilor — Există o tendință crescândă ca femeile să-și facă hainele, să se îmbrace și să arate cât mai asemănător posibil cu celălalt sex, dar Dumnezeu denunță aceasta ca fiind o urâciune. “Vreau, de asemenea, ca femeile să se îmbrace în chip cuviincios, cu rușine și sfială.” 1 Timotei 2, 9.... ÎC 427.2
Dumnezeu a plănuit să existe o distincție clară între îmbrăcămintea bărbaților și aceea a femeilor și a considerat această problemă destul de importantă pentru a da îndrumări explicite cu privire la ea, deoarece același fel de îmbrăcăminte, purtat de ambele sexe, ar produce confuzie și o mare creștere a nelegiuirii. — (Idem., 457-460). ÎC 427.3
Îmbrăcămintea pentru biserică — Nimeni să nu dezonoreze sanctuarul lui Dumnezeu prin îmbrăcăminte bătătoare la ochi. — (Idem., 5:499.) ÎC 427.4
Toți trebuie să fie învățați să aibă haine îngrijite, curate și ordonate dar să nu-și îngăduie acea împodobire exterioară ce este cu totul nepotrivită pentru sanctuar. N-ar trebui să existe nici o etalare a veșmintelor căci aceasta încurajează lipsa de respect. Atenția oamenilor este adeseori atrasă către un articol fin de îmbrăcăminte și astfel vin gânduri ce n-ar trebui să aibă loc în inima închinătorilor. Dumnezeu ar trebui să fie subiectul gândirii și al închinării și orice atrage mintea de la serviciul solemn și sacru este o ofensă pentru El. A face paradă de funde și panglici, de volănașe și pene și de podoabe de aur și de argint este un fel de idolatrie, cu totul nepotrivită pentru slujirea sfântă a lui Dumnezeu. — (Ibid.) ÎC 427.5
Unii adoptă ideea că, pentru a aduce la îndeplinire acea separare de lume cerută de Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să fie neglijenți cu felul în care arată. Există o categorie de surori care cred că împlinesc principiile neconformării cu lumea purtând în Sabat o bonetă de soare obișnuită și aceeași rochie pe care o poartă în cursul săptămânii, când apar în adunarea sfinților ca să se închine lui Dumnezeu. Unii bărbați care mărturisesc a fi creștini, văd problema îmbrăcăminții în aceeași lumină. Aceste persoane se adună cu poporul lui Dumnezeu în Sabat, cu hainele prăfuite și murdare și chiar cu rupturi largi în îmbrăcămintea plasată pe ei în mod neglijent. ÎC 428.1
Dacă oamenii din această categorie ar fi avut un angajament să se întâlnească cu un prieten onorat de lume, de care doreau să fie favorizați, s-ar fi străduit să apară în prezența lui cu cele mai bune haine ce puteau fi obținute, deoarece acest prieten s-ar fi simțit insultat dacă ei ar fi venit în prezența lui cu părul nepieptănat și cu îmbrăcămintea murdară și în dezordine. Totuși aceștia cred că nu contează în ce haine apar sau care este condiția persoanei lor când se întâlnesc în Sabat să se închine marelui Dumnezeu. — (The Review and Herald, 30 ianuarie, 1900). ÎC 428.2
Îmbrăcămintea să nu fie făcută un subiect de controversă — Nu este nevoie să facem problema îmbrăcăminții punctul principal al religiei noastre. Există un subiect mai bogat despre care să vorbim. Vorbiți despre Hristos, iar atunci când inima este convertită, tot ce nu este în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu va cădea. — (Evangelism, 272.) ÎC 428.3
Nu îmbrăcămintea este ceea ce-ți dă valoare înaintea lui Dumnezeu. Podoaba lăuntrică, roada Duhului, vorbirea amabilă, respectul plin de atenție pentru alții, iată ce apreciază Dumnezeu. — (Counsels on Stewardship, 301.) ÎC 429.1
Nimeni să nu fie conștiință pentru altul, ci dați un exemplu vrednic de urmat — Nu încurajați o clasă care-și centrează religia în îmbrăcăminte. Fiecare să studieze învățăturile clare ale Scripturilor cu privire la simplitatea și modestia îmbrăcăminții și, prin ascultare credincioasă de acele învățături, să se străduiască să dea un exemplu demn de urmat lumii și celor noi în credință. Dumnezeu nu vrea ca cineva să fie conștiință pentru altul. ÎC 429.2
Vorbiți despre dragostea și umilința lui Isus, dar nu încurajați frații și surorile să se angajeze în a-și găsi greșeli unii altora cu privire la îmbrăcăminte și la felul în care arată. Unii își găsesc plăcerea în această lucrare, iar când mintea le este orientată în această direcție, încep se să simtă că sunt aceia care dreg biserica. Ei se așează pe scaunul de judecată și imediat ce văd pe unul din frații sau surorile lor, caută ceva de criticat. Acesta este unul din cele mai eficiente mijloace de a deveni îngust la minte și de a scădea spiritual. Dumnezeu ar vrea ca ei să coboare de pe scaunul de judecată deoarece El niciodată nu i-a așezat acolo. — (Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 122, 123). ÎC 429.3
Inima să fie corectă — Dacă suntem creștini, Îl vom urma pe Hristos, chiar dacă drumul pe care trebuie să mergem trece peste înclinațiile noastre naturale. N-are rost să-ți spui că nu trebuie să porți asta sau aceea, căci dacă dragostea de aceste lucruri deșarte este în inima ta, te minți dându-ți la o parte podoabele și va fi doar ca atunci când tai frunzișul de pe un copac. Înclinațiile inimii firești se vor impune din nou. Tu trebuie să ai o conștiință proprie. — (The Review and Herald, 10 mai, 1892). ÎC 429.4
Unde și-au pierdut puterea multe denominațiuni — Gândirea omenească a încercat întotdeauna să evite sau să dea la o parte învățăturile simple și directe ale Cuvântului lui Dumnezeu. În fiecare secol, o majoritate a pretinșilor urmași ai lui Hristos au desconsiderat acele învățături care poruncesc lepădare de sine și umilință, care cer modestie și simplitate în conversație, în purtare și în îmbrăcăminte. Rezultatul a fost întotdeauna același: Depărtarea de învățăturile Evangheliei duce întotdeauna la adoptarea modei, obiceiurilor și principiilor lumii. Formalismul mort ia locul evlaviei vii. Prezența și puterea lui Dumnezeu s-au retras din cercurile iubitorilor de lume, dar se află cu categoria închinătorilor umili, care sunt binevoitori să asculte de învățăturile Cuvântului Sacru. Această cale a fost urmată timp de generații la rând. Diferite denominațiuni s-au ridicat una după alta și, cedându-și simplitatea, și-au pierdut, în mare măsură, puterea de la început. — (Messages to Young People, 354). ÎC 430.1
Standardul este Cuvântul lui Dumnezeu — Toate regulile cu privire la îmbrăcăminte ar trebui păzite cu strictețe, urmând îndeaproape regula Bibliei. Moda a fost zeița ce a condus lumea și adesea s-a strecurat și în biserică. Biserica trebuie să facă din Cuvântul lui Dumnezeu standardul ei, iar părinții trebuie să chibzuiască în mod inteligent asupra acestui subiect. Când își văd copiii înclinați să urmeze moda lumii, ei trebuie, ca și Avraam, să poruncească casei lor după ei. În loc de a-i uni cu lumea, să-i aducă în legătură cu Dumnezeu. — (Testimonies for the Church 5:499). ÎC 430.2