Cât de devreme pot copiii să devină creștini? — În copilărie mintea este impresionată și modelată cu ușurință și atunci este timpul ca fetele și băieții să fie învățați să-L iubească și să-L onoreze pe Dumnezeu. — (Manuscript 115, 1903). ÎC 486.1
Dumnezeu vrea ca fiecare copil de vârstă fragedă să fie copilul Lui, adoptat în familia Lui. Cu toate că sunt tineri, ei pot fi membri ai familiei credinței și pot avea cea mai prețioasă experiență. Ei pot avea o inimă sensibilă și gata să primească impresii durabile. Inima lor poate fi atrasă în încredere și iubire pentru Domnul Isus și ei pot trăi pentru Mântuitorul. Hristos îi va face mici misionari. Întregul curent al gândurilor lor poate fi schimbat așa încât păcatul nu va părea un lucru ademenitor, ci evitat și urât. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 169). ÎC 486.2
Vârsta nu contează — Un teolog distins a fost întrebat odată ce vârstă trebuie să aibă un copil înainte de a exista o speranță întemeiată ca el să fie creștin. “Vârsta nu are nimic de-a face cu asta,” a fost răspunsul. “Iubirea pentru Isus, încrederea, odihna în El, confidența, toate sunt calități corespunzătoare cu natura copilului. Imediat ce un copil poate să-și iubească mama și să aibă încredere în ea, poate să-L iubească și să aibă încredere în Isus ca Prietenul mamei. Domnul Isus va fi Prietenul lui iubit și onorat.” ÎC 486.3
Având în vedere citatul plin de adevăr de mai sus, s-ar putea ca părinții să fie prea atenți în a prezenta învățătură și exemplu înaintea acelor ochișori vigilenți și înaintea acelor simțuri ascuțite? Religia noastră trebuie făcută practică. Este necesară în familiile noastre și în casele noastre de închinare. Nu trebuie să existe nimic rece, aspru și respingător în comportarea noastră, ci să arătăm prin bunătate și simpatie că avem inimi calde și iubitoare. Domnul Isus trebuie să fie Musafirul onorat în cercul familiei. Să vorbim cu El, să aducem la El toate poverile noastre și să discutăm despre dragostea, harul și desăvârșirea Lui de caracter. Ce lecție poate fi dată zilnic de părinții evlavioși când își aduc necazurile la Purtătorul de poveri în loc de a se enerva și a certa din cauza grijilor și încurcăturilor pe care nu le pot rezolva. Mintea celor mici poate fi învățată să se întoarcă spre Domnul Isus așa cum floarea își întoarce petalele desfăcute către soare. — (Good Health, ianuarie, 1880) ÎC 486.4
Dragostea lui Dumnezeu trebuie să fie predată în fiecare lecție — Prima lecție ce trebuie predată copiilor este aceea că Dumnezeu e Tatăl lor. Această lecție trebuie să le fie dată în primii ani. Părinții să-și dea seama că sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu ca să-și obișnuiască copiii cu Tatăl lor ceresc.... Faptul că Dumnezeu este iubire trebuie predat în fiecare lecție. — (The Review and Herald, 6 iunie, 1899). ÎC 487.1
Tații și mamele să învețe pruncul, copilul și tânărul despre iubirea Domnului Isus. Primul gângurit al copilului să fie despre Hristos. — (The Review and Herald, 9 octombrie, 1900). ÎC 487.2
Domnul Hristos să fie asociat cu toate lecțiile date copiilor. — (The Signs of the Times, 9 februarie, 1882). ÎC 487.3
Copilul trebuie obișnuit cu lucrurile lui Dumnezeu din primii lui ani. Mama să-i spună în cuvinte simple despre viața Domnului Hristos pe pământ. Și mai mult decât atât, ea să aducă în viața ei de fiecare zi învățături despre Mântuitorul. Să-i arate copilului, prin propriu-i exemplu că viața aceasta este o pregătire pentru viața veșnică, o perioadă acordată ființelor omenești în care ele pot să-și formeze caractere ce le vor câștiga intrarea în cetatea lui Dumnezeu. — (Manuscript 2, 1903). ÎC 487.4
Trebuie mai mult decât avertisment ocazional — Copiilor și tinerilor noștri li s-a dat cu totul prea puțină atenție și ei n-au reușit să se dezvolte cum ar fi trebuit în viața creștină, deoarece membrii bisericii nu au privit asupra lor cu blândețe și milă, dorind ca ei să înainteze în viața divină. — (The Review and Herald, 13 februarie, 1913). ÎC 488.1
Dumnezeu nu este slăvit când copiii sunt neglijați și trecuți cu vederea.... Ei au nevoie de mai mult decât avertizare întâmplătoare, mai mult decât un cuvânt de încurajare. Ei au nevoie de muncă migăloasă, cu rugăciune și atenție. Inima care este plină de iubire și simpatie va ajunge la inimile tinerilor care par a fi nepăsători și fără speranță. — (Counsels on Sabbath School Work, 77). ÎC 488.2
Isus spune: “Educă-i pe acești copii pentru Mine” — Părinții să caute să înțeleagă faptul că trebuie să-și educe copiii pentru curțile lui Dumnezeu. Când li se încredințează copii, este ca și când Domnul Hristos i-ar pune în brațele lor și le-ar spune: “Educă-i pe acești copii pentru Mine ca să poată străluci în curțile lui Dumnezeu.” Unul din primele sunete ce ar trebui să le atragă atenția este numele lui Isus și din primii ani ei trebuie conduși să se plece în rugăciune. Mintea trebuie să le fie umplută cu povestiri din viața Domnului, iar imaginația lor încurajată să vadă slava lumii ce va veni. — (The Review and Herald, 19 februarie, 1895 ). ÎC 488.3
Ei pot avea o experiență creștină în copilărie — Ajutați-vă copilașii să se pregătească pentru locașurile pe care Hristos a mers să le pregătească pentru cei ce Îl iubesc. Ajutați-i să îndeplinească scopul lui Dumnezeu cu ei. Instruirea voastră să fie astfel încât să-i ajute să fie o onoare pentru Acela care a murit pentru a le asigura viață veșnică în Împărăția lui Dumnezeu. Învățați-i să răspundă invitației: “Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu nu este greu și sarcina Mea este ușoară.” — (Manuscript 138, 1903). ÎC 488.4
Frații mei și surorile mele, voi aveți de făcut o lucrare sacră în instruirea copiilor voștri. Când sunt tineri, inima și mintea le sunt cel mai susceptibile față de impresiile bune.... Învățați-i că au o parte individuală de îndeplinit și o experiență creștină de câștigat chiar în copilăria lor. — (Letter 10, 1912). ÎC 489.1
Dacă părinții nu fac prima preocupare a vieții lor aceea de a călăuzi pașii copiilor în calea neprihănirii din primii lor ani, va fi aleasă calea cea rea în loc de calea bună. — (The Review and Herald, 14 aprilie, 1885). ÎC 489.2
Ascultarea de bună voie este testul convertirii — Să nu-i învățăm pe copiii noștri că ascultarea de bună voie de voința lui Dumnezeu dovedește dacă cei ce pretind că sunt creștini sunt cu adevărat creștini? Domnul are în vedere fiecare cuvânt pe care-l spune. — (Manuscript 64, 1899). ÎC 489.3
Legea lui Dumnezeu este temelia reformei — Legea lui Dumnezeu trebuie să fie mijlocul de educare în familie. Părinții se află sub cea mai solemnă obligație de a umbla în toate poruncile lui Dumnezeu oferind copiilor lor un exemplu de strictă integritate.... ÎC 489.4
Legea lui Dumnezeu este temelia oricărei reforme durabile. Noi trebuie să prezentăm lumii, în termeni clari și distincți nevoia ascultării de legea Lui. Ascultarea de legea lui Dumnezeu este marele stimulent la hărnicie, economie, sinceritate și relații corecte între oameni. — (Letter 74, 1900). ÎC 489.5
Învățați legea pe copii — I-ați învățat pe copiii voștri din pruncie să păzească poruncile lui Dumnezeu?... Voi trebuie să-i învățați să-și formeze caractere după asemănarea divină ca Hristos să li Se poată descoperi. El este binevoitor să Se descopere copiilor. Știm aceasta din istoria lui Iosif, a lui Samuel, a lui Daniel și a tovarășilor lui. Nu putem vedea din raportul vieților lor ce așteaptă Dumnezeu de la copii și tineri? — (Manuscript 62, 1901). ÎC 489.6
Părinții ... sunt sub obligație față de Dumnezeu să-I prezinte copiii la o vârstă timpurie corespunzători să primească o cunoaștere inteligentă a ceea ce se înțelege prin a fi urmaș al lui Isus Hristos. — (Manuscript 59, 1900). ÎC 490.1
Mărturia unui copil convertit — Religia îi ajută pe copii să studieze mai bine și să facă lucrul cu mai multă credincioșie. O fetiță de doisprezece ani spunea în mod simplu dovada că era creștină. “Nu-mi plăcea să studiez, ci să mă joc. Eram leneșă la școală și adesea pierdeam lecțiile. Acum învăț fiecare lecție bine, ca să-I plac lui Dumnezeu. Eram obraznică la școală când profesorii nu se uitau la mine, făcând lucruri comice ca să vadă copiii. Acum doresc să-I plac lui Dumnezeu comportându-mă frumos și respectând legile școlii. Acasă eram egoistă, nu-mi plăcea să îndeplinesc vreo însărcinare și eram îmbufnată când mama mă chema de la joacă s-o ajut la lucru. Acum am o adevărată bucurie s-o ajut pe mama pe orice cale și să arăt că o iubesc.” — (Counsels on Sabbath School Work, 79). ÎC 490.2
Păziți-vă de amânare — Părinți, voi trebuie să începeți a disciplina mintea copiilor voștri când sunt tineri ca în final ei să fie creștini.... Fiți atenți cum îi legănați să doarmă deasupra prăpastiei pierzării cu gândul greșit că ei nu sunt destul de mari să dea socoteală, că nu sunt destul de mari să se pocăiască de păcatele lor și să-L mărturisească pe Hristos. — (Testimonies For The Church 1:396). ÎC 490.3
Copii de opt, zece sau doisprezece ani sunt destul de mari ca să li se adreseze subiecte cu privire la religia personală. Nu-i învățați pe copii cu referire la viitor când ei vor fi destul de mari să se pocăiască și să creadă adevărul. Dacă sunt instruiți corespunzător, copii foarte tineri pot avea vederi corecte despre starea lor ca păcătoși și despre calea mântuirii prin Domnul Hristos. — (Idem., 400). ÎC 490.4
Atenția mi-a fost îndreptată către multe făgăduințe prețioase din Scripturi pentru cei ce-L caută devreme pe Mântuitorul. Eclesiastul 12, 1: “Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele cele rele și până nu se apropie anii când vei zice: ‘Nu găsesc nici o plăcere în ei.’” Proverbele 8, 17: “Eu iubesc pe cei ce Mă iubesc și cei ce Mă caută devreme Mă găsesc.” Marele Păstor al lui Israel încă mai spune: “Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția cerurilor este a unora ca ei.” Învățați-i pe copii că tinerețea este timpul cel mai bun să-L caute pe Domnul. — (Idem., 396, 397). ÎC 491.1
Călăuziți-i din pruncie — A-i permite unui copil să-și urmeze impulsurile naturale înseamnă a-i permite să se înrăutățească și să devină expert în rău. Rezultatele educației greșite încep să fie descoperite în copilărie. La începutul tinereții este dezvoltat un temperament egoist, iar pe măsură ce tânărul crește spre maturitate, crește și în păcat. O continuă mărturie împotriva neglijenței părintești este purtată de copiii cărora li s-a îngăduit să-și urmeze calea aleasă de ei. O asemenea cale ce duce în jos poate fi prevenită numai înconjurându-i cu influențe ce vor contracara răul. Din pruncie la tinerețe și din tinerețe la maturitate, copilul trebuie să fie influențat spre bine. — (The Review and Herald, 15 septembrie, 1904). ÎC 491.2
Fortificați-i pe copii pentru testele viitoare — Părinți, puneți-vă solemna întrebare: “I-am educat pe copiii noștri să se supună autorității părintești și astfel i-am instruit să asculte de Dumnezeu, să-L iubească, și să țină legea Lui ca ghidul suprem de conduită și viață? I-am educat să fie misionari pentru Hristos și să trăiască făcând binele?” Părinți credincioși, copiii voștri vor avea de luptat bătălii decisive pentru Domnul în ziua conflictului și în timp ce câștigă biruințe pentru Prințul păcii, pot câștiga triumf pentru ei înșiși. Dar dacă n-au fost crescuți în frica Domnului, dacă n-au avut cunoștință despre Hristos și nici o legătură cu cerul, nu vor avea putere morală și vor ceda potentaților pământești care s-au încrezut și s-au înălțat deasupra Dumnezeului cerului înlocuind Sabatul lui Iehova cu un Sabat fals. — (The Review and Herald, 23 aprilie, 1889). ÎC 491.3