O scenă grafică a zilei judecății — Am avut odată un vis în care am văzut o mare mulțime adunată laolaltă. Deodată cerurile s-au întunecat, au fost tunete, fulgere și o voce mai tare decât cea mai mare bubuitură de tunet a răsunat în ceruri și pe pământ, spunând: “S-a sfârșit.” O parte a adunării, cu fețele palide, a ieșit înainte cu un bocet de agonie strigând: “O, nu sunt gata.” A fost pusă întrebarea: “De ce nu ești gata? De ce nu ai folosit ocaziile pe care ți le-am oferit cu atâta dărnicie?” M-am trezit cu un strigăt răsunându-mi în urechi: “Nu sunt gata. Sunt nemântuit. Pierdut! Pierdut! Pentru totdeauna pierdut!” ÎC 560.1
Cu privire la răspunderile solemne ce apasă asupra noastră, să contemplăm viitorul ca să înțelegem ce trebuie să facem pentru a-l întâmpina. Ne vom întâlni în ziua aceea cu neglijarea și disprețuirea lui Dumnezeu și a harului Lui și cu respingerea adevărului și a dragostei Sale? În solemna adunare a ultimei zile va fi citit, în auzul întregului univers, motivul condamnării păcătosului. Pentru prima oară, părinții vor afla care a fost viața secretă a copiilor lor. Copiii vor vedea câte rele au comis împotriva părinților lor. Va fi o descoperire generală a secretelor și motivelor inimii căci tot ce este ascuns va fi scos la lumină. Cei ce au făcut glume pe seama evenimentului judecății, vor deveni sobri când vor sta față în față cu teribila realitate. ÎC 560.2
Cei ce au disprețuit Cuvântul lui Dumnezeu vor sta față în față cu Autorul scrierilor inspirate. Nu ne putem permite să trăim fără a ne gândi la ziua judecății, căci, deși a fost mult amânată, acum este aproape, chiar la ușă și se grăbește foarte mult. Trâmbița arhanghelului va face în curând ca cei vii să tresară de spaimă, iar cei morți să se trezească. În acea zi, cei răi vor fi despărțiți de cei drepți, așa cum păstorul desparte caprele de oi. — (The Youth's Instructor, 21 iulie, 1892). ÎC 560.3
Când Dumnezeu întreabă: “Unde sunt copiii?” — Părinții care și-au neglijat responsabilitățile date lor de Dumnezeu, trebuie să se întâlnească cu această neglijare la judecată. Domnul îi va întreba atunci: “Unde sunt copiii pe care ți i-am dat să-i educi pentru Mine? De ce nu sunt la dreapta Mea?” Mulți părinți vor vedea atunci că iubirea neînțeleaptă le-a orbit ochii față de greșelile copiilor lor și i-au lăsat să-și formeze caractere strâmbe, nepotrivite pentru cer. Unii vor vedea că nu le-au dat copiilor timp și atenție, iubire și blândețe. Faptul că și-au neglijat datoria, a făcut din copii ceea ce sunt. — (Testimonies for the Church 4:424). ÎC 561.1
Părinți, dacă pierdeți vreo ocazie, Dumnezeu să aibă milă de voi, căci în ziua judecății vă va întreba: “Ce ai făcut cu turma Mea, frumoasa Mea turmă?”.... ÎC 561.2
Să presupunem că vei ajunge în cer dar nici unul din copiii tăi nu este cu tine. Cum a-i putea să-I spui lui Dumnezeu: “Iată-mă pe mine și pe copiii pe care Tu mi i-ai dat”? Cerul notează neglijența părinților. Este scrisă în cărțile cerului. — (Manuscript 62, 1901). ÎC 561.3
Familiile vor trece spre reexaminare înaintea lui Dumnezeu — Ce scenă va fi prezentată atunci când părinții și copiii se vor întâlni în ziua socotelilor finale! Mii de copii care au fost robii apetitului și ai viciului corupător și ai căror viață este o epavă morală, vor sta față în față cu părinții care i-au făcut ceea ce sunt. Cine altul decât părinții trebuie să-și poarte responsabilitatea înfricoșătoare? Domnul i-a făcut pe acești tineri corupți? O, nu! El i-a făcut după chipul Său, puțin mai prejos decât îngerii. Cine atunci a făcut lucrarea înspăimântătoare de formare a caracterului? Cine le-a schimbat caracterul, așa încât ei nu mai poartă chipul lui Dumnezeu și trebuie să fie pentru totdeauna despărțiți de prezența Lui ca fiind prea impuri pentru a avea vreun loc cu îngerii curați, în cerul cel sfânt? Au fost transmise păcatele părinților la copii prin pofte și patimi pervertite? Iar lucrarea a fost completată de mama iubitoare de plăceri care a neglijat să-i educe în mod corespunzător, potrivit cu modelul care i-a fost dat? Toate aceste mame vor fi examinate înaintea lui Dumnezeu tot atât de sigur cât de sigur este faptul că ele există. — (Testimonies for the Church 3:568, 569). ÎC 561.4
În cer este un raport ilustrat — Părinții și copiii să-și amintească de faptul că, zi de zi ei trebuie să-și formeze un caracter și că trăsăturile acestui caracter sunt imprimate în cărțile cerului. Dumnezeu Își observă poporul întocmai cum un artist observă bărbații și femeile ale căror trăsături vrea să le transfere pe pânză. Ce fel de pictură vreți să produceți? Răspundeți la întrebare, părinți! Ce fel de imagine va pune Maestrul Artist în dreptul vostru în rapoartele cerului?... Acest lucru trebuie să-l hotărâm acum. Mai târziu, când moartea va veni, nu va mai fi timp pentru îndreptarea trăsăturilor strâmbe din caracter. ÎC 562.1
Aceasta trebuie să fie problema cea mai importantă pentru fiecare din noi, în mod individual. În fiecare zi, înfățișarea noastră este pictată pentru acum și pentru veșnicie. Fiecare să spună: “Chipul meu este pictat astăzi.” Întrebați-vă în fiecare zi și în fiecare ceas: “Cum vor suna cuvintele mele în urechile îngerilor? Sunt ele ca niște mere de aur în niște coșulețe de argint sau sunt ca grindina distrugătoare care lovește și rănește?”... ÎC 562.2
Nu doar cuvintele și faptele, ci și gândurile noastre formează imaginea a ceea ce suntem. Atunci fiecare suflet să fie bun și să facă bine. Imaginea voastră să nu fie una de care să vă fie rușine. Fiecare sentiment pe care-l nutrim își lasă amprenta asupra înfățișării exterioare. Dumnezeu ne ajută să ne facem raportul în familie așa cum dorim să fie raportul din cer. — (Letter 78, 1901). ÎC 563.1
Ați fost nepăsători? — O, dacă părinții ar urmări binele veșnic al copiilor lor cu rugăciune și cu atenție mare! Ei să se întrebe: “Am fost nepăsători? Am neglijat această lucrare solemnă? Ne-am lăsat copiii să devină jucăria ispitelor lui Satana? Nu avem de dat o solemnă socoteală lui Dumnezeu pentru că le-am permis copiilor noștri să-și folosească talentele, timpul și influența lucrând împotriva adevărului și împotriva lui Hristos? Nu ne-am neglijat noi datoria ca părinți și nu am mărit numărul supușilor împărăției lui Satana?” — (Testimonies for the Church 6:429, 430). ÎC 563.2
Dacă mamele neglijează să-și educe corect copiii, neglijența este reflectată asupra lor, făcându-le povara și problemele mai grele decât ar fi fost dacă ele și-ar fi dedicat timp și grijă răbdătoare în antrenarea copiilor lor în ascultare și supunere. Mamele vor fi răsplătite la sfârșit pentru că au făcut din formarea caracterelor copiilor lor prima și cea mai înaltă motivație ca spinii să nu prindă rădăcină și să aducă un seceriș bogat. — (The Signs of the Times, 5 august, 1875). ÎC 563.3
Copiii îi vor condamna pe părinții necredincioși — Blestemul lui Dumnezeu va fi cu siguranță asupra părinților necredincioși. Nu numai că plantează spini care îi vor răni aici, ci ei trebuie să se întâlnească cu propria necredincioșie când va fi ținută judecata. Mulți copii se vor ridica la judecată și își vor condamna părinții pentru că nu i-au stăpânit și îi vor acuza de distrugerea lor. Mila falsă și iubirea oarbă i-a făcut pe părinți să scuze greșelile copiilor lor și să le lase necorectate, iar copiii sunt pierduți și sângele sufletelor lor va fi asupra părinților necredincioși. — (Testimonies For The Church 1:219). ÎC 563.4
Copiii vor aduce omagiu părinților credincioși — Când va fi ținută judecata și când cărțile vor fi deschise, când este pronunțat de marele Judecător “bine ai făcut” și când coroana de slavă nemuritoare este așezată pe fruntea biruitorului, mulți își vor scoate coroanele în fața întregului univers adunat și, arătând către mamele lor, vor spune: “Ea m-a făcut tot ceea ce sunt prin harul lui Dumnezeu. Învățătura și rugăciunile ei au fost binecuvântate, spre mântuirea mea veșnică.” — (Messages to Young People, 330). ÎC 564.1
Rezultatele instruirii credincioase vor fi manifestate — Toți cei ce au lucrat cu spirit neegoist, vor privi roadele muncii lor. Vor fi văzute efectele fiecărui principiu corect și a fiecărei fapte nobile. Ceva din acestea vedem aici, dar cât de puțin din rezultatul celei mai nobile lucrări din lume este manifestat față de înfăptuitor în această viață! Cât de mulți trudesc în mod neegoist și neobosit pentru cei ce sunt dincolo de posibilitatea lor de a-i ajunge sau de a-i cunoaște! Părinți și învățători se culcă pentru ultimul lor somn în timp ce lucrarea vieții lor pare să fi fost făcută în zadar. Ei nu știu că credincioșia lor a deschis izvoare de binecuvântare care nu încetează niciodată să curgă. Ei văd doar prin credință cum copiii pe care i-au educat devin o binecuvântare și o inspirație pentru semenii lor și cum influența se repetă înmiit.... Oamenii seamănă semințe din care, deasupra mormintelor lor, alții adună roadele binecuvântate. Ei plantează pomi ca alții să le poată mânca fructele. Ei sunt mulțumiți să știe că au pus în mișcare influențe spre bine. În viitor va fi văzută acțiunea și reacția acestor influențe. — (Education, 305, 306). ÎC 564.2
Părinții își pot aduce copiii cu ei în țara Făgăduită — Dumnezeu a îngăduit ca lumina de la tronul Lui să lumineze de-a lungul căii vieții. Înaintea noastră merge un stâlp de nor ziua și un stâlp de nor noaptea, cum a mers și înaintea vechiului Israel. Este privilegiul nostru ca părinți creștini, după cum a fost privilegiul poporului lui Dumnezeu din vechime, să ne aducem copiii în țara Făgăduită. — (The Signs of the Times, 24 noiembrie, 1881). ÎC 565.1
Tu îți vrei familia pentru Dumnezeu. Vrei să-i iei pe-ai tăi la porțile cetății și să spui: “Iată-mă, Doamne, eu și copiii pe care mi i-ai dat Tu.” Ei pot fi bărbați și femei care au crescut la maturitate dar sunt copiii tăi, iar educația și vegherea ta au fost binecuvântate de Dumnezeu până acum, când ei stau ca biruitori. Acum poți spune: “Iată-mă, Doamne, pe mine și pe copii.” — (Manuscript 49, 1894). ÎC 565.2
Familiile rupte vor fi reunite — Domnul Isus vine, vine cu nori și slavă mare. O mulțime de îngeri strălucitori Îl vor însoți. El va veni să-i onoreze și să-i ia la Sine pe cei ce L-au iubit și au păzit poruncile Lui. El nu i-a uitat și nu și-a uitat făgăduința. Va fi o reunire a lanțului familiei. — (The Review and Herald, 22 noiembrie, 1906). ÎC 565.3
Mângâiere pentru o mamă deposedată — Tu întrebi în legătură cu micuțul tău dacă va fi mântuit. Cuvintele lui Hristos sunt răspunsul: “Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția cerurilor este a celor ca ei.” Amintește-ți profeția: “Așa vorbește Domnul: Un țipăt se aude la Rama, plângeri și lacrimi amare: Rahela își plânge copiii și nu vrea să se mângâie.... Așa vorbește Domnul: Oprește-ți plânsul, oprește-ți lacrimile din ochi; căci truda îți va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăși din țara vrăjmașului. Este nădejde pentru urmașii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ținutul lor.” ÎC 565.4
Această făgăduință este a ta. Poți fi mângâiată și încrezătoare în Domnul. El m-a învățat adesea că mulți micuți trebuie să fie trimiși la odihnă înainte de timpul strâmtorării. Ne vom vedea copiii din nou. Îi vom întâlni și îi vom cunoaște în curțile cerești. Puneți încrederea în Domnul și nu te teme! — (Letter 196, 1899). ÎC 566.1
Copiii vor fi dați în brațele mamelor — O, mântuire minunată! Mult discutată, mult sperată și mult contemplată cu o anticipare înflăcărată, dar niciodată înțeleasă pe deplin. ÎC 566.2
Drepții cei vii sunt schimbați “într-o clipă, într-o clipeală de ochi”. La glasul lui Dumnezeu ei au fost slăviți; acum sunt făcuți nemuritori și împreună cu sfinții înviați sunt răpiți să întâlnească pe Domnul lor în văzduh. Îngerii “adună pe cei aleși din cele patru vânturi, de la o margine a cerului până la cealaltă”. Copilașii sunt purtați de îngerii sfinți și dați în brațele mamelor lor. Prieteni multă vreme despărțiți prin moarte sunt uniți pentru a nu se mai despărți niciodată și, cu cântări de bucurie, se înalță împreună spre cetatea lui Dumnezeu. — (The Great Controversy, 645). ÎC 566.3
Ziua mult sperată — Din ziua când prima pereche și-a întors pașii triști din Eden, copiii credinței au așteptat venirea Celui Promis ca să rupă puterea distrugătorului și să-i aducă din nou în Paradisul pierdut. — (Idem., 299). ÎC 566.4
Cerul va fi destul de ieftin dacă-l obținem prin suferință.... Când am văzut ce trebuie să fim pentru a moșteni slava și când am văzut cât de mult a suferit Domnul Isus pentru a obține pentru noi o moștenire așa de bogată, m-am rugat ca să putem fi botezați cu suferințele Domnului Hristos ca să nu dăm înapoi în fața încercărilor, ci să le purtăm cu răbdare și bucurie știind că Isus a suferit ca, prin sărăcia și suferințele Lui, să fim făcuți bogați. — (Early Writings, 67). ÎC 567.1
Cerul este vrednic de orice! — Cerul este vrednic de orice din partea noastră. Nu trebuie să riscăm nimic în această privință. Aici nu trebuie să facem nimic la întâmplare. Trebuie să știm că Domnul ne întărește pașii. Dumnezeu să ne ajute în măreața lucrare de biruință. El are coroane pentru cei ce biruiesc. Are haine albe pentru cei neprihăniți și o lume veșnică de slavă pentru cei ce caută slava cinstea și nemurirea. Oricine intră în cetatea lui Dumnezeu va intra ca biruitor; nu ca un criminal condamnat, ci ca un fiu al lui Dumnezeu. Urarea de bun venit spusă oricui intră, va fi: “Veniți, binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.” Matei 25, 34. — (Christian Temperance and Bible Hygiene, 149). ÎC 567.2
Părtași ai bucuriei lui Hristos — Vedem o suită de îngeri de o parte și de alta a porții. Când intrăm, Isus spune: “Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.” Aici El îți spune să fii părtaș la bucuria Lui. Care bucurie? Este bucuria de a vă vedea truda sufletului, tați. Este bucuria de a vedea că eforturile voastre, mame, sunt răsplătite. Iată copiii voștri: cununa vieții le este pusă pe cap, iar îngerii lui Dumnezeu imortalizează numele mamelor ale căror eforturi i-au câștigat pe copiii lor pentru Isus Hristos. — (Manuscript 12, 1895). ÎC 567.3
Slăvita zi a biruinței — Acum biserica este militantă. Acum sunteți confruntați cu o lume în întuneric, predată idolatriei aproape în întregime.... Dar vine ziua când luptele vor fi terminate și biruința câștigată. Voia lui Dumnezeu trebuie să se facă pe pământ după cum este făcută și în ceruri.... Toți vor fi o familie fericită și unită, îmbrăcați cu haine de laudă și recunoștință, haina neprihănirii lui Hristos. Întreaga natură, în frumusețea ei neîntrecută, va oferi lui Dumnezeu un omagiu de laudă și adorare. Lumea va fi scăldată în lumina cerului. Lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare decât este acum. Anii se vor scurge în desfătare. Peste întreaga scenă, stelele dimineții vor cânta împreună, iar fiii lui Dumnezeu vor scoate strigăte de bucurie, în timp ce Dumnezeu și Hristos Se vor uni să proclame: “Nu va mai fi păcat de-acum, nici moarte.” ÎC 568.1
Aceste viziuni ale slavei viitoare și aceste scene pictate de mâna lui Dumnezeu trebuie să fie scumpe copiilor Săi.... ÎC 568.2
Avem nevoie să păstrăm tot timpul înaintea noastră această viziune a lucrurilor nevăzute. În felul acesta vom fi în stare să prețuim corect lucrurile veșnice și cele trecătoare. Aceasta ne va da putere să influențăm pe alții spre o viață mai înaltă. — (The Ministry of Healing, 504-508). ÎC 568.3
Va spune Dumnezeu: “Bine”? — Când vei sta în fața marelui tron alb, lucrarea ta va apărea așa cum este. Cărțile sunt deschise și raportul fiecărei vieți este făcut cunoscut. Mulți din acea mare mulțime sunt nepregătiți pentru descoperirile făcute. În multe urechi vor cădea cu claritate înspăimântătoare cuvintele: “Cântărit în balanță și găsit prea ușor.” Judecătorul le va spune multor părinți în acea zi: “Ai avut Cuvântul Meu arătându-ți clar datoria. De ce nu ai ascultat învățăturile lui? N-ai știut că era vocea lui Dumnezeu? Nu te-am rugat stăruitor să cercetezi Scripturile ca să nu te rătăcești? Nu numai că ți-ai distrus propriul suflet, dar prin pretențiile tale de evlavie i-ai rătăcit pe mulți alții. Tu nu ai parte cu Mine. Depărtează-te. Depărtează-te.” ÎC 568.4
O altă categorie stă în picioare, palidă și tremurândă, încrezându-se în Hristos dar totuși apăsați de un sentiment al propriei nevrednicii. Ei ascultă cu lacrimi de bucurie și recunoștință cuvintele de laudă ale Maestrului. Zilele de trudă neîncetată, de purtat poveri, de teamă și de suferință sunt uitate când acea voce mai dulce decât muzica harpelor îngerilor, rostește cuvintele: “Bine, rob bun și credincios, intră în bucuria Domnului tău.” Acolo stă oastea celor mântuiți cu ramura de palmier a biruinței în mână și cu coroana pe cap. Aceștia sunt aceia care, prin muncă stăruitoare și credincioasă, au obținut calificarea pentru cer. Lucrarea vieții lor îndeplinită pe pământ, este recunoscută în curțile cerești ca o lucrare bine făcută. ÎC 569.1
Cu o bucurie de nedescris, părinții văd coroana, haina și harpa date copiilor lor. Sămânța semănată cu lacrimi și rugăciuni se poate să fi părut semănată în zadar, dar secerișul este cules cu bucurie la sfârșit. Copiii lor au fost mântuiți. Taților, mamelor, vor cânta vocile copiilor voștri cântarea bucuriei în acea zi? — (The Signs of the Times, 1 iulie, 1886.) ÎC 569.2