Singura comoară ce poate fi luată din această lume — Un caracter format în conformitate cu modelul divin este singura comoară pe care o putem lua cu noi din lumea aceasta în următoarea. Cei care sunt sub învățătura lui Hristos în această lume, vor lua cu ei în curțile cerești orice cunoștință divină. În cer va trebui să ne perfecționăm în mod continuu. Cât de importantă este atunci dezvoltarea caracterului în această viață. — (Christ Object's Lessons, 332.) ÎC 161.1
Adevăratul caracter este o calitate a sufletului — Capacitatea intelectuală și geniul nu înseamnă caracter, deoarece acestea sunt adesea posedate de aceia care au un caracter departe de a fi numit bun. Reputația nu este caracter. Adevăratul caracter este o calitate a sufletului, ce se dă pe față în comportament. — (The Youth's Instructor, 3 noiembrie, 1886.) ÎC 161.2
Un caracter bun este un capital de o valoare mai mare decât aurul sau argintul. El nu este afectat de temeri sau de eșecuri, iar în acea zi când avuțiile pământești vor trece, el va aduce beneficii bogate. Integritatea, fermitatea și perseverența sunt calități pe care toți ar trebui să caute să le cultive în mod sârguincios; deoarece ele îmbracă pe posesor cu o putere irezistibilă — o putere ce-l întărește să facă binele, să reziste răului și să suporte împotrivirea. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 225, 226.) ÎC 161.3
Cele două elemente esențiale — Tăria de caracter constă în două lucruri: puterea voinței și puterea stăpânirii de sine. Mulți tineri înțeleg greșit tăria de caracter ca fiind pasiunea puternică și nestăpânită; dar adevărul este că cel stăpânit de patimi este un om slab. Adevărata măreție și noblețe a omului este măsurată prin puterile lui de a-și supune simțămintele și nu prin puterea ce o au simțămintele asupra lui. Cel mai tare om este acela care, deși sensibil la abuz, își va reține patima și-și va ierta dușmanii. — (Idem., 222.) ÎC 161.4
Mai necesar decât înfățișarea exterioară — Dacă s-ar fi considerat tot atât de important ca tineretul să posede un caracter frumos și o fire binevoitoare după cum este considerat ca ei să imite modele lumii în îmbrăcăminte și comportament, am vedea sute acolo unde astăzi este unul, venind pe scena vieții pregătiți să exercite o influență înnobilatoare asupra societății. — (Fundamentals of Christian Education, 69.) ÎC 162.1
Dezvoltarea caracterului este lucrarea unei vieți — Formarea caracterului este lucrarea unei vieți întregi și este pentru veșnicie. Ce schimbare ar avea loc dacă toți ar putea să-și dea seama de aceasta și dacă s-ar trezi la gândul că noi ne hotărâm în mod individual propriul destin pentru viața veșnică sau pentru ruină veșnică! Cât de diferit ar fi petrecut acest timp de probă și cât de diferite ar fi caracterele ce populează lumea noastră! — (The Youth's Instructor, 19 februarie, 1903.) ÎC 162.2
Dezvoltare și creștere — Încolțirea seminței reprezintă începutul vieții spirituale, iar dezvoltarea plantei este un simbol al dezvoltării caracterului. Nu poate exista viață fără creștere. Planta trebuie sau să crească sau să moară. După cum creșterea ei este tăcută și imperceptibilă dar continuă, tot la fel este și creșterea caracterului. La fiecare etapă a dezvoltării, viața noastră poate fi perfectă; și totuși va exista înaintare continuă dacă este îndeplinit planul lui Dumnezeu pentru noi. — (Education, 105, 106.) ÎC 162.3
Caracterul este secerișul vieții — Recolta vieții este caracterul, iar acesta ne hotărăște destinul, atât pentru viața aceasta cât și pentru viața viitoare. Recolta este o înmulțire a seminței semănate. Fiecare sămânță aduce rod după soiul ei. Așa este și cu trăsăturile de caracter pe care le nutrim. Egoismul, iubirea de sine, părerea bună despre sine, îngăduința de sine se înmulțesc, iar sfârșitul este nenorocire și ruină. “Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viața veșnică.” Galateni 6, 8. Iubirea, mila și bunătatea aduc roada binecuvântării, un seceriș care este nepieritor. — (Idem., 109.) ÎC 162.4
Cea mai mare dovadă a creștinătății — Dacă mamele creștine ar dărui societății copii cu integritate de caracter, cu principii ferme și cu o ținută morală sănătoasă, ea ar îndeplini cea mai importantă din toate lucrările misionare. Copiii lor, educați în mod desăvârșit să-și ocupe locul în societate, sunt cea mai mare dovadă a creștinătății ce poate fi dată lumii. — (Pacific Health Journal, iunie, 1890.) ÎC 163.1
Influența unui copil instruit cum trebuie — Niciodată n-a fost încredințată muritorilor o lucrare mai înaltă decât aceea de formare a caracterului. Copiii nu trebuie să fie doar educați, ci și instruiți cât mai bine; și cine poate spune viitorul unui copil în creștere sau al unui tânăr? Faceți ca cea mai mare atenție să fie acordată creșterii copiilor voștri. Un copil disciplinat cum se cuvine în învățătura adevărului, care are dragostea și frica de Dumnezeu împletite în caracter, va avea în lume o putere spre bine ce nu poate fi estimată. — (The Signs of the Times, 13 iulie, 1888.) ÎC 163.2