Astăzi, chiar numele vrăjitoriei este disprețuit. Pretenția că oamenii pot avea relații cu spirite rele este privită ca o invenție a Evului Mediu, dar spiritismul, care-și numără adepții cu sutele de mii și chiar cu milioanele, care și-a făcut drum în cercurile științifice, care a invadat bisericile și este favorizat de corpurile legislative și chiar de curțile împăraților — această înșelătorie colosală nu este decât o redeșteptare, sub o nouă mască, a vrăjitoriei condamnate și interzise în vechime. IM 395.2
Satana îi încântă pe oameni astăzi, cum a încântat-o pe Eva în Eden, incitându-le dorința de a obține cunoaștere interzisă. “Veți fi ca dumnezeii,” declară el, “cunoscând binele și răul.” Geneza 3, 5. Dar înțelepciunea pe care o dă spiritismul este aceea descrisă de apostolul Iacov: ea “nu vine de sus, ci este pământească, firească, diavolească.” Iacov 3, 15. IM 395.3
Prințul întunericului are o minte iscusită și își adaptează cu pricepere ispitele la oameni de diferite condiții și culturi. El lucrează cu “toată amăgirea nelegiuirii” ca să câștige controlul asupra copiilor oamenilor, dar își poate atinge obiectivul numai dacă ei se supun de bună voie ispitelor lui. Cei care își îngăduie trăsături rele de caracter se așează sub puterea lui și nu își dau seama unde va sfârși calea lor. Ispititorul îi distruge și apoi îi folosește pentru a-i distruge și pe alții. IM 396.1