Isaac credea în Dumnezeu. El fusese învățat ascultarea fără rezerve de tatăl lui și Îl iubea și adora pe Dumnezeul părintelui său. Ar fi putut să-i opună rezistență tatălui dacă voia, dar, după ce l-a îmbrățișat cu dragoste, s-a lăsat legat și așezat pe lemne. Când mâna tatălui s-a ridicat ca să-l ucidă pe fiu, un înger al lui Dumnezeu, care urmărise toată credincioșia lui Avraam pe drumul spre Moria, a strigat din cer și a zis: “Avraame! Avraame!” “Iată-mă!” a răspuns el. Îngerul a zis: “Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine. IM 82.2
Avraam a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbece, încurcat cu coarnele într-un tufiș; și Avraam s-a dus și a luat berbecele și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.” IM 83.1
De data aceasta, Avraam a trecut testul pe deplin și în mod nobil, iar prin credincioșia lui și-a compensat lipsa de credință în Dumnezeu, care îl făcuse s-o ia pe Agar de soție. După manifestarea credinței lui Avraam, Dumnezeu și-a reînnoit făgăduința față de el. “Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam și a zis: ‘Pe Mine Însumi jur, zice Domnul; pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămânța, și anume: ca stelele cerului și ca nisipul mării; și sămânța ta va stăpâni cetățile vrăjmașilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea.’” IM 83.2