Au călătorit din pustia Sin și au tăbărât la Refidim. Acolo nu se găsea apă de băut pentru popor. “Atunci poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: ‘Dă-ne apă să bem!’ Moise le-a răspuns: ‘Pentru ce căutați ceartă cu mine? Pentru ce ispitiți pe Domnul?’ Poporul stătea acolo, chinuit de sete și cârtea împotriva lui Moise. El zicea: ‘Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii și turmele noastre?’ Moise a strigat către Domnul și a zis: ‘Ce să fac cu poporul acesta? Încă puțin și au să mă ucidă cu pietre.’ IM 131.2
Domnul a zis lui Moise: ‘Treci înaintea poporului și ia cu tine vreo câțiva din bătrânii lui Israel; ia-ți în mână și toiagul cu care ai lovit râul și pornește! Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca și va țâșni apă din ea și poporul va bea.’ Moise a făcut așa în fața bătrânilor lui Israel. El a numit locul acela Masa și Meriba (ispită și ceartă), căci copiii lui Israel se certaseră și ispitiseră pe Domnul, zicând: ‘Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?’” IM 131.3
Domnul i-a călăuzit pe copiii lui Israel să-și așeze tabăra în acel loc unde nu era apă, ca să-i încerce, să vadă dacă vor privi la El în necazul lor sau vor murmura cum făcuseră mai înainte. Având în vedere felul minunat în care fuseseră eliberați, în necazul lor ei trebuia să creadă în Dumnezeu. Ar fi trebuit să știe că Acela care a promis să-i ia la El ca popor al Lui nu va îngădui ca ei să piară de sete. În loc să-L roage cu umilință pe Domnul să le asigure cele necesare, ei au murmurat împotriva lui Moise, cerând apă de la el. IM 131.4
Dumnezeu Își manifestase neîncetat puterea înaintea lor, în chip minunat, ca să-i facă să înțeleagă că toate binecuvântările pe care le primeau veneau de la El; că le putea da, sau lua, potrivit cu voia Lui. Uneori își dădeau seama de aceasta și se umileau înaintea Domnului; dar când erau însetați sau flămânzi îl acuzau pe Moise pentru tot, ca și cum ei ar fi părăsit Egiptul pentru plăcerea lui. Moise era întristat din cauza cârtirilor lor necruțătoare. L-a întrebat pe Domnul ce să facă, deoarece poporul era gata să-l ucidă cu pietre. Domnul i-a poruncit să lovească stânca cu toiagul lui Dumnezeu. Norul slavei Lui s-a așezat chiar deasupra stâncii. “A despicat stânci în pustie și le-a dat să bea ca niște valuri cu ape multe. A făcut să țâșnească izvoare din stânci și să curgă ape ca niște râuri.” Psalmii 78, 15.16. IM 132.1
Moise a lovit stânca, dar Hristos a fost Acela care a stat lângă el și a făcut să curgă apa din stânca de cremene. Din cauza setei, poporul L-a ispitit pe Domnul și a zis: Dacă Dumnezeu ne-a adus aici, de ce nu ne dă apă, ca și pâine? Acel dacă arăta o necredință criminală și l-a făcut pe Moise să se teamă că Dumnezeu îi va pedepsi pentru cârtirile lor rele. Domnul a încercat credința poporului Său, dar acesta nu a trecut testul. Ei au murmurat pentru mâncare și pentru apă și s-au plâns de Moise. Din cauza necredinței lor, Dumnezeu a îngăduit ca dușmanii lor să facă război cu ei, pentru ca El să poată arăta poporului Său de unde îi venea tăria. IM 132.2