Medicii trebuie să cultive un spirit de tăgăduire de sine și de sacrificiu de sine. S-ar putea să fie necesar să fie consacrate chiar orele sfinte ale Sabatului pentru alinarea suferinței omenirii. Însă prețul pentru acest lucru trebuie depus în vistieria Domnului, spre a fi folosit pentru săracii care merită să fie ajutați, care au nevoie de îngrijire medicală, dar nu și-o pot permite. — (Health, Philanthropic, and Medical Missionary Work, 42.) LMM 216.2