O prea mare devoțiune pentru studiu, chiar a științei adevărate, dă naștere unui apetit anormal, care crește pe măsură ce este hrănit. Aceasta creează dorința de a asigura mai multă cunoștință decât este esențial pentru a face lucrarea Domnului. A urmări dobândirea de cunoștințe doar de dragul cunoștințelor distrage mintea de la consacrarea față de Dumnezeu și stăvilește înaintarea pe cărarea evlaviei practice.... Domnul Isus a dat doar atâta învățătură cât putea fi folosită.... Mintea ucenicilor era adesea stârnită de curiozitate; însă, în loc de a le satisface dorința de a cunoaște lucruri care nu erau necesare pentru o conduită potrivită pentru lucrarea lor, El deschidea noi canale de gândire minții lor. El le dădea multă învățătură de care era nevoie în ce privește evlavia practică.... LMM 81.3
Necumpătarea în studiu este un fel de otrăvire, iar aceia care se complac în acesta, ca și bețivul, se abat de pe cărările sigure, se împiedică și cad în întuneric. Domnul dorește ca fiecare student să fie conștient că trebuie să aibă în vedere numai slava lui Dumnezeu. El nu trebuie să-și epuizeze și să-și irosească puterile fizice și mintale, căutând să dobândească din ce în ce mai multe cunoștințe, cât mai multe cu putință, ci trebuie să-și păstreze prospețimea și vigoarea puterilor sale spre a se angaja în lucrarea pe care Domnul i-a rânduit-o, aceea de a ajuta sufletele să descopere calea neprihănirii. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 405, 406). LMM 81.4