“Simon Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credință de același preț cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos: Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos.” Aceste cuvinte prețioase le-au fost adresate unor oameni care aveau aceeași credință valoroasă ca noi, prin neprihănirea lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Isus Hristos. Pentru a înțelege măreția făgăduinței, trebuie să-L cunoaștem din experiență pe Acela care a făcut-o. “Așa vorbește Domnul: ‘înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu’, zice Domnul.” MP 258.2
În Cuvântul Său, Domnul enumeră darurile și harurile care nu trebuie să le lipsească tuturor celor ce sunt implicați în lucrarea Sa. El nu ne învață să ignorăm învățarea sau să disprețuim educația, căci, dacă lucrătorii sunt motivați de dragostea și teama de Dumnezeu, cultura intelectuală este o binecuvântare, totuși ea nu este prezentată ca fiind cea mai importantă calificare pentru a-I sluji lui Dumnezeu. Domnul Isus a trecut pe lângă înțelepții timpului Său, pe lângă oamenii educați și cei aflați în poziții înalte, deoarece, în atitudinea lor de superioritate orgolioasă, erau atât de mândri și de mulțumiți de ei înșiși, încât nu puteau fi sensibili față de suferința umană pentru a ajunge colaboratori cu Omul din Nazaret. În bigotismul lor, ei disprețuiau faptul de a se lăsa învățați de Hristos. Domnul Isus dorește ca persoanele implicate în lucrarea Sa să fie niște oameni care apreciază această lucrare ca fiind sfântă, și atunci pot să conlucreze cu Dumnezeu. Ei vor fi niște mijloace prin care harul Său poate să fie revărsat, nestăvilit. Atributele caracterului Domnului Hristos le pot fi oferite doar celor care nu se încred în ei înșiși. Cea mai înaltă educație în domeniul științei nu poate, prin ea însăși, să dezvolte un caracter ca al lui Hristos. Roadele adevăratei înțelepciuni vin numai de la Domnul Hristos. MP 259.1
Fiecare lucrător trebuie să-și verifice propriile calificări, prin Cuvântul Iui Dumnezeu. Oare aceia care se ocupă cu lucrurile sfinte au o înțelegere clară și o percepție corectă a lucrurilor de interes veșnic? Vor consimți ei să se supună lucrării Duhului Sfânt? Sau își vor permite să se lase conduși de propriile înclinați moștenite sau cultivate? Toți trebuie să se examineze singuri și să vadă dacă sunt în credință. MP 259.2
Cei care se află în poziții de conducere în lucrarea lui Dumnezeu trebuie să-și aducă aminte fără încetare că aceste poziții implică o mare responsabilitate. Îndeplinirea corectă a lucrării solemne pentru acest timp și mântuirea sufletelor aflate în legătură cu noi depind, într-o mare măsură, de starea noastră spirituală. Toți trebuie să cultive un simțământ viu al responsabilității, deoarece bunăstarea lor prezentă și destinul lor veșnic vor fi hotărâte în funcție de spiritul pe care îl cultivă. A implica eul în lucrare înseamnă a aduce foc străin într-un loc sfânt. Asemenea lucrători provoacă dizgrația Domnului. Fraților, dacă nu puteți deosebi focul sfânt de cel nesfânt, profan, retrageți-vă din lucrare. MP 260.1
Nu toți cei care se află în poziții reprezentative sunt niște creștini nobili. Predomină un spirit care caută să stăpânească asupra celorlalți. Unii consideră că au autoritatea de a-și exprima opiniile și de a adopta hotărâri cu privire la lucruri pe care nu le cunosc din experiență. Unii dintre cei care sunt implicați în activitatea Casei de Editură din _____ trec pe la birou, vorbind cu diferite persoane și dând instrucțiuni pe care consideră potrivit să le dea, deși nu înțeleg nimic în domeniul despre care vorbesc. MP 260.2
S-a comis o mare nedreptate și chiar o lipsă de cinste prin faptul că, în adunările de comitet, unele subiecte au fost supuse dezbaterii unor oameni care nu au experiență suficientă pentru a fi niște judecători competenți. Acestora le-au fost înmânate manuscrise pentru a le examina critic, în timp ce ochii minții lor erau atât de orbiți, încât nu puteau discerne importanța spirituală a subiectelor pe care le tratau. Mai mult decât atât, ei nu aveau nicio cunoaștere reală în ce privește editarea cărților. Ei nu făcuseră nici studii și nu aveau nici experiență practică în domeniul producțiilor literare. Acești oameni au judecat manuscrise și cărți puse în mod neînțelept în mâinile lor, deși ar fi trebuit să refuze a sluji în oricare dintre aceste poziții. Ar fi fost numai cinstit din partea lor să declare: “Nu am nicio experiență în domeniul acesta și aș fi nedrept față de mine și fată de ceilalți, dacă mi-aș exprima opinia. Vă rog să mă scuzați, fraților, în loc de a-i instrui pe alții, eu însumi aș avea nevoie de cineva care să mă învețe.” Dar o asemenea atitudine a fost departe de gândul lor. Ei s-au exprimat fără rețineri cu privire la subiecte despre care nu cunoșteau nimic. Concluziile lor au fost acceptate ca fiind opiniile unor înțelepți, în timp ce, pur și simplu, erau doar părerile unor neștiutori. MP 260.3
A sosit timpul ca biserica să acționeze, în Numele și prin puterea lui Dumnezeu, pentru binele sufletelor și pentru slava lui Dumnezeu. Lipsa unei credințe statornice și a discernământului în lucrurile sfinte ar trebui să fie considerate un motiv suficient pentru îndepărtarea oricui din lucrarea lui Dumnezeu. Tot astfel, îngăduirea unui temperament aprins, a unui spirit aspru și impulsiv dovedește că acea persoană nu trebuie să fie pusă într-o poziție în care va fi chemată să decidă în probleme serioase ce afectează moștenirea lui Dumnezeu. Un om pătimaș nu trebuie să aibă niciun rol de îndeplinit în domeniul lucrului cu mintea umană. El nu poate fi însărcinat să decidă lucruri care au legătură cu aceia pe care Domnul Hristos i-a răscumpărat cu un preț infinit. Dacă își va asuma lucrarea de îndrumare a altora, ci va răni sufletul lor, deoarece nu are delicatețea și tactul pe care le oferă harul lui Hristos. Inima lui este cea care are nevoie să fie sensibilizată și supusă de Duhul lui Dumnezeu, inima de piatră nu a devenit o inimă de carne. MP 261.1
Cei care, în felul acesta, îl reprezintă în mod greșit pe Domnul Hristos, pun o amprentă greșită asupra lucrării, deoarece îi încurajează pe toți cei aflați în legătură cu ei să facă la fel. Pentru binele sufletului său și pentru binele celor ce se află în pericolul cauzat de influența lui, un asemenea om trebuie să demisioneze din poziția lui, deoarece în rapoartele cerului se va scrie că veșmântul acestui făcător de rele este pătat de sângele multor suflete. El i-a făcut pe unii să ajungă atât de exasperați, încât să renunțe la credința lor, altora le-a transmis propriile atribute satanice, iar răul săvârșit este imposibil de estimat. Numai cei care dovedesc în mod evident că inima lor este sfințită prin adevăr ar trebui să fie păstrați în poziții de răspundere în lucrarea Domnului. MP 262.1
Toți să se gândească la faptul că trebuie să-L reprezinte pe Domnul Hristos indiferent de activitatea pe care o desfășoară. Fiecare să caute, cu o hotărâre fermă, să aibă gândul lui Hristos. În special aceia care au acceptat poziții de directori sau sfătuitori să simtă că li se cere să fie niște creștini nobili în toate privințele. În comportamentul cu ceilalți, să fim întotdeauna credincioși, nu aspri și nepoliticoși. Sufletele cu care lucrăm sunt proprietatea răscumpărată de Domnul, iar noi nu putem permite să lăsăm să iasă de pe buzele noastre nicio expresie necugetată sau jignitoare. MP 262.2
Fraților, tratați-i pe semenii voștri ca pe niște oameni, nu ca pe niște slugi cărora puteți să le porunciți cum vă place. Cel care își îngăduie un spirit aspru și arogant ar face mai bine să ajungă păstor la oi, așa cum a ajuns Moise, și, în felul acesta, să învețe cum să fie un păstor adevărat. În Egipt, Moise a dobândit o experiență de om de stat și de conducător militar, dar nu a învățat lecțiile esențiale ale adevăratei bunătăți. Ca să poată ajunge un conducător grijuliu și atent față de fiecare făptură omenească, el a avut nevoie de acea experiență care putea fi obținută prin îndeplinirea unor datorii mai umile. În timp ce păzea turmele lui Ietro, mieii și oile stârneau în inima lui simțăminte de simpatie, și astfel, Moise a învățat să îngrijească de creaturile lui Dumnezeu cu atenția cea mai duioasă. Deși oile nu-și puteau exprima niciodată nemulțumirea pentru o tratare greșită, totuși atitudinea lor putea spune mult. Dumnezeu se îngrijește de toate făpturile create de El. Lucrând pentru Dumnezeu în acest domeniu umil, Moise a învățat să fie un păstor grijuliu pentru Israel. MP 262.3
Domnul ar dori să învățăm o lecție și din experiența lui Daniel. Mulți ar putea să ajungă oameni de seamă, asemenea acestui evreu credincios, dacă ar depinde de Dumnezeu pentru a primi de la El harul de a fi biruitori, precum și putere și eficiență în lucrarea lor. Daniel a manifestat o amabilitate desăvârșită, atât față de cei mai în vârstă, cât și față de cei tineri. El a fost un martor al lui Dumnezeu și a căutat să se comporte în așa fel, încât Cerul să nu se rușineze la auzul cuvintelor lui și la vederea faptelor lui. Când i s-a cerut să ia parte la masa regală îmbelșugată, Daniel nu a alunecat în mrejele poftei și nici nu și-a exprimat dorința de a mânca și de a bea tot ce îi plăcea. Fără a rosti vreun cuvânt sfidător, el a prezentat problema înaintea lui Dumnezeu. Împreună cu tovarășii săi, el a căutat înțelepciune de la Domnul și, după ce s-au rugat stăruitor, au luat o decizie. Cu un curaj adevărat și amabilitate creștină, Daniel a prezentat situația lor înaintea slujbașului împărătesc răspunzător pentru ei, cerându-i să li se aprobe o alimentație simplă. Acești tineri au simțit că principiile lor religioase erau în joc și s-au bazat pe Dumnezeul pe care Îl iubeau și căruia îi slujeau. Cererea lor a fost aprobată, căci ei au căpătat trecere înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. MP 263.1
Oamenii aflați în poziții de răspundere trebuie să-și ocupe locul în școala lui Hristos și să asculte îndemnul Marelui învățător: “Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” “Nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor!” În relația voastră cu semenii, indiferent de lucrurile auzite sau văzute, care trebuie să fie corectate, căutați-L mai întâi pe Domnul, cerându-I har și înțelepciune, ca să nu fiți aspri, în timp ce veți încerca să fiți corecți. Cereți-I să vă dea amabilitatea Domnului Hristos, și atunci veți fi credincioși față de datoria voastră, față de poziția voastră de răspundere și față de Dumnezeu, și veți fi niște ispravnici credincioși, biruind orice înclinație spre rău, cultivată sau moștenită. MP 263.2
Numai un creștin pe deplin consacrat poate fi cu adevărat politicos și manierat. Dacă Hristos locuiește în suflet, spiritul Său va fi manifestat în comportament, în cuvinte și în fapte. Dacă sunt cultivate în inimă, amabilitatea și iubirea se vor manifesta prin renunțarea la sine și printr-o politețe adevărată. Asemenea lucrători vor fi o lumină a lumii. MP 264.1
*****