Adevărul este predicat mult, dar puțini sunt sfințiți prin acest adevăr. Evlavia și neprihănirea nu sunt aduse în viața de zi cu zi, iar Domnul este dezonorat. Pentru că nu are o legătură vie cu Dumnezeu, natura umană slabă nu are nicio putere de a rezista ispitei și nu va avea niciodată, până când sufletul nu va fi luat în stăpânire de puterea lui Dumnezeu, care îl schimbă. MP 426.1
Ne apropiem de judecată, iar aceia care îi vestesc lumii solia de avertizare trebuie să aibă mâini și inimi curate. Ei trebuie să aibă o legătură vie cu Dumnezeu. Gândurile lor să fie curate și sfinte, sufletul lor să fie neîntinat, trupul, sufletul și mintea lor să fie o jertfă curată adusă Iui Dumnezeu, pentru că El nu o poate primi dacă este altfel. MP 426.2
Manifestările recente și dureroase ale răului sunt una dintre cele mai mari dovezi pe care le avem că sfârșitul este aproape. Satana dă târcoale ca un leu care caută pe cine să înghită, iar dacă bărbații și femeile care stau în lumina strălucitoare ce luminează în timpul acesta periculos vor fi găsiți în păcat, mă tem că Dumnezeu îi va îndepărta definitiv din lucrare. MP 426.3
Tinerii sunt tratați cu multă severitate pentru greșeli de comportament minore, dar când bărbații și femeile cu experiență, care au fost considerați niște modele de evlavie, se manifestă în adevăratul lor caracter — nesfințiți, necurați în gândire și josnici în comportament — este timpul să fie tratați în mod hotărât. Atât cât știu eu, îndelunga răbdare cu care au fost tratați nu a făcut decât să-i determine să-și privească nelegiuirea și adulterul ca fiind ceva foarte neimportant și toate pretențiile lor s-au dovedit a fi asemenea picăturilor de rouă de dimineața, care dispar îndată ce soarele răsare asupra lor. MP 426.4
Îndată ce vor fi ispitiți din nou, ei își vor manifesta propriile defecte morale, dovedind că nu sunt părtași ai naturii divine și nici nu au fugit de fărădelegea care este în lume prin pofte, ci sunt pământești, senzuali și răi. Satana descoperă în ei trăsături prin care poate să-i ducă la o nelegiuire adâncă și folosește ocaziile, iar rezultatul este că aceia care pretind a fi păstori ai turmei ce se află în grija lor și a cărei virtute ar trebui să o păzească în mod strict sunt niște oameni firești, care conduc oile la imoralitate. Îngerii cerului privesc asupra lor cu rușine, dezgust și durere. Cum pot niște îngeri curați să slujească pentru o asemenea categorie de oameni? Cum pot ei să aducă lumina cerească în adunările în care vorbesc în favoarea Legii lui Dumnezeu, în timp ce ei calcă această Lege, ori de câte ori li se oferă ocazia, trăind o viață de minciună, mergând pe o cale ascunsă, lucrând în secret, hrănindu-se cu gândurile lor murdare, incitându-și patimile și profitând de bărbații și femeile care sunt ispitite asemenea lor, ca să înlăture orice barieră, să-și înjosească trupul și să-și întineze sufletul? Cum pot acești păstori să facă astfel de lucruri? Cum pot ei să aibă vreo teamă de Dumnezeu? Cum pot ei să aibă vreo iubire de Dumnezeu în sufletul lor? Ce valoare are credința lor în adevăr? MP 427.1
Curățați tabăra de corupția morală, chiar dacă această lucrare îi vizează pe oamenii aflați în cele mai înalte poziții. Cu Dumnezeu nu se poate glumi. În mijlocul nostru se săvârșesc nelegiuiri.2Vezi Note suplimentare. Eu știu lucrul acesta, căci mi-a fost arătat că imoralitatea se întărește și se extinde. Sunt multe lucruri pe care nu le vom ști niciodată, dar ce este descoperit face biserica responsabilă și vinovată, dacă nu depune un efort determinat de a eradica răul. Curățați tabăra, căci este în ea un lucru blestemat. MP 427.2
Cuvintele lui Dumnezeu către Iosua sunt: “Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciți ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. Scoală-te, sfințește poporul. Spune-le: ‘Sfințiți-vă pentru mâine. Căci așa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele, nu vei putea să ții piept vrăjmașilor tăi, până nu veți scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru’.” Aceste lucruri au fost scrise pentru binele nostru, al celor peste care vine sfârșitul lumii. MP 428.1
Nu am niciun temei real de speranță pentru aceia care au fost păstori ai turmei, iar Dumnezeul cel plin de har i-a susținut și i-a călăuzit ani la rând, prin mustrări, sfaturi, avertizări și îndemnuri, dar care și-au ascuns căile lor rele și au continuat să meargă pe ele, împotrivindu-se Legii Dumnezeului cerului, prin practicarea imoralității. Am putea să-i lăsăm să se preocupe de propria mântuire cu temere și cutremur, după ce s-a făcut totul pentru a-i face să se schimbe, dar în niciun caz nu le mai putem încredința lucrarea de păstorire a sufletelor. Ei sunt niște păstori falși! Oh, cum este posibil ca oamenii care au fost angajați atâția ani în lucrarea aceasta să ajungă la un comportament imoral înaintea Domnului, după ce au avut o mare lumină și experiență? MP 428.2
Cel ce va veni spune: “Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui”. Fiecare faptă bună, făcută de poporul lui Dumnezeu ca rod al credinței, își va avea o răsplată pe măsură. Așa cum strălucirea unei stele este diferită de strălucirea alteia, tot astfel credincioșilor li se vor încredința sfere diferite în viața viitoare. Oare se va afla în rândul celor biruitori, omul care nu a umblat cu Dumnezeu asemenea lui Enoh, ci a umblat alături de Satana, ascultându-i sugestiile, urmându-i îndemnurile și punându-și în pericol propriul suflet pentru care a murit Domnul Hristos, printr-o trăire dedicată satisfacerii poftelor lui firești și printr-o promovare a păcatului în exemplul lui? MP 428.3
Când cineva moare, influența lui nu dispare odată cu el, ci ea continuă să fie exercitată și se reproduce de la sine. Influența unui om bun, sfânt și curat continuă după moartea lui asemenea soarelui care coboară în asfințit, răspândindu-și slava pe întinderea cerului și luminând piscurile înalte mult timp după ce s-a ascuns dincolo de înălțimi. Tot astfel, lumina răspândită de faptele celor buni, sfinți și curați se reflectă multă vreme după ce au încetat să trăiască, să lucreze și să vorbească. Faptele lor bune, cuvintele și exemplul lor vor trăi veșnic. “Pomenirea celui neprihănit ține în veci.” MP 429.1
În ce contrast cu această descriere este viața celor ce sunt pământești, senzuali și nelegiuiți! Poftele firii au fost îngăduite. Când va sta în lumina judecății, omul va apărea așa cum este în realitate, dezbrăcat de haina cerului. Toți ceilalți îl vor vedea așa cum este el în ochii unui Dumnezeu sfânt. Fiecare dintre noi să se gândească serios, dacă faptele care îl urmează vor înfățișa lumina plăcută a cerului sau umbrele întunericului, și dacă moștenirea pe care o lasă în urmă va fi o moștenire a binecuvântării sau a blestemului. MP 429.2
Fiecare oră ce se scurge în prezent modelează viața noastră viitoare. Destinul nostru veșnic este hotărât de clipele petrecute în mod neglijent, în satisfacerea eului, ca și când nu ar avea nicio valoare. Ecoul cuvintelor pe care le rostim astăzi va continua să răsune și atunci când nu va mai fi timp. Faptele prezentului, cele pe care le facem astăzi, sunt scrise în cărțile cerului asemenea literelor gravate de artist pe o placă de argint. Ele vor hotărî destinul nostru pentru veșnicie, fie spre binecuvântare, fie spre pierdere, remușcare și agonie veșnică. Caracterul nu se mai poate schimba nici la venirea Domnului Hristos, nici atunci când omul este pe punctul de a muri. Caracterul trebuie să fie format în viața aceasta. Ne temem că sufletul pătat și dedat îngăduinței de sine va simți îndemnul de a se pocăi abia atunci când va fi mult prea târziu. Câteva păreri de rău și câteva lacrimi nu vor putea să întoarcă niciodată vinovăția vieții din trecut și nici nu vor putea să șteargă din cărțile cerului raportul păcatelor voite și cunoscute în dreptul celor ce au avut lumina adevărului și au fost în stare să le explice altora Scripturile, în timp ce păcatul și nelegiuirea erau băute ca apele furate. Ele vor rămâne ca niște cuvinte dăltuite în stâncă pentru veșnicie. MP 429.3
Dacă aș putea, i-aș alarma pe frații mei. Le-aș vorbi și le-aș scrie, avertizându-i: Dacă vreți să muriți în Domnul și să trăiți din veșnicie în veșnicie în locașurile Sale, trăiți în Domnul și umblați cu Dumnezeu astăzi. Nu fiți neascultători față de avertizările Cerului, primiți apelurile, avertismentele, mustrările și îndemnurile și amenințările neglijate până acum și îngăduiți ca ele să corecteze inima voastră păcătoasă și îndărătnică. Îngăduiți-i harului lui Hristos să vă facă să fiți credincioși, iubitori, sfinți și curați, asemenea nufărului care își deschide petalele curate și albe pe întinerea lacului. Îndreptați iubirea și sentimentele voastre spre Acela care a murit pentru voi pe crucea Golgotei. Obișnuiți-vă să rostiți laude la adresa Lui și înălțați-vă rugăciunile asemenea fumului sfânt de tămâie. MP 430.1
Vă întreb din nou: Cum poate cineva care are solia solemnă și prețioasă pentru timpul acesta să își îngăduie gânduri necurate și fapte nesfinte, știind că Acela care nu doarme niciodată vede fiecare faptă și cunoaște fiecare gând? Oh, Dumnezeu nu poate face decât foarte puțin pentru poporul care pretinde că este al Său, tocmai pentru că nelegiuirea este în mijlocul lor. MP 430.2
Dacă este primit în inimă, adevărul sfințește, dar, dacă este ținut departe de viață și practică, adevărul este neputincios și nefolositor pentru acela care îi primește. Cum puteți voi, oh, cum puteți voi să-L întristați pe Cel ce va răscumpărat? Cum puteți voi să-L dezonorați în fața îngerilor și a oamenilor? Cum puteți voi să întristați Duhul Sfânt al lui Dumnezeu? Cum puteți să îl răstigniți din nou pe Domnul Hristos și să-L faceți de rușine? Cum puteți să-i dați lui Satana și îngerilor săi ocazia de a exalta și de a triumfa asupra celor ce doresc să fie niște supuși credincioși ai lui Isus Hristos? MP 431.1
În Cetatea lui Dumnezeu nu va exista niciunul dintre cei ce săvârșesc adulterul. Îngerii lui Dumnezeu își îndeplinesc deja partea în lucrarea judecății, iar Duhul lui Dumnezeu părăsește treptat lumea. Triumful bisericii este foarte aproape, răsplata viitoare este pe punctul de a fi acordată, cu toate acestea, nelegiuirea se găsește în mijlocul celor ce pretind a avea strălucirea deplină a luminii cerești. MP 431.2
Cel care conduce biserica Sa și destinele națiunilor duce mai departe ultima lucrare ce trebuie să fie îndeplinită pentru lumea aceasta. El le poruncește îngerilor să execute judecățile Sale. Pastorii trebuie să se trezească la realitate și să înțeleagă situația în care se află. În Sanctuar începe lucrarea de judecată. “și iată că au venit șase oameni de pe drumul porții de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in și cu o călimară la brâu. Au venit și s-au așezat lângă altarul de aramă.” Citiți Ezechiel 9, 2-7. Porunca este: “Ucideți și nimiciți pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei, dar să nu vă atingeți de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! Începeți însă cu Locașul Meu cel Sfânt! Ei au început cu bătrânii, care erau înaintea Templului”. Dumnezeu a spus: “Voi face să cadă asupra capului lor faptele lor”. MP 431.3
În curând, vor fi rostite cuvintele: “Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!” Unul dintre slujitorii răzbunării a declarat: “Și am auzit pe îngerul apelor zicând: ‘Drept ești Tu, Doamne, care ești și care erai! Tu ești Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta’.” Aceste făpturi cerești execută mandatul lui Dumnezeu fără a pune nicio întrebare. Ei aduc la îndeplinire ce li s-a poruncit. Iehova, Domnul oștirilor, Domnul Dumnezeul cel Atotputernic, cel drept, cel adevărat și sfânt, le-a încredințat o lucrare. Cu o credincioșie neclintită, ei înaintează înveșmântați în haine albe, strălucitoare, încinși împrejurul pieptului cu brâuri de aur. Când misiunea lor va fi împlinită, când ultimul potir al mâniei lui Dumnezeu va fi revărsat, ei se vor întoarce și își vor așeza potirele golite la picioarele Domnului. MP 432.1
Apoi este redată scena următoare: “După aceste lucruri ... am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: ‘Aleluia! Domnul nostru Cel Atotputernic, a început să împărătească’.” Ei cântau cântarea lui Moise și cântarea Mielului. MP 432.2
Trebuie să mergem cât mai aproape de Marele nostru Conducător, deoarece altfel ne vom rătăci și vom pierde din vedere Providența care veghează asupra bisericii, asupra lumii și asupra fiecărei persoane. În lucrările divine vor fi taine adânci. Suntem în pericolul de a pierde urma pașilor lui Dumnezeu și de a merge pe propriile căi rătăcite, spunând: Judecățile Tale ne sunt necunoscute. Totuși, dacă inima noastră este credincioasă față de Dumnezeu, totul va fi clar. MP 432.3
Este foarte aproape ziua când tainele lui Dumnezeu vor fi înțelese și toate căile Sale vor fi îndreptățite, când mila, iubirea și dreptatea vor fi înțelese ca atribute ale tronului Său. Când lupta de pe pământul acesta va fi încheiată, când toți sfinții vor ajunge acasă, prima noastră temă va fi cântarea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu. Cea de a doua temă va fi cântarea Mielului, cântecul harului și al răscumpărării. Acest cântec va fi mai înalt și mai puternic, iar ecourile lui vor răsuna maiestuos în curțile cerului până la cele mai mari depărtări. Așa va fi cântat cântecul providenței lui Dumnezeu, care s-a manifestat de-a lungul diferitelor secole, iar atunci totul va fi înțeles cu claritate, deoarece vălul care acoperea Legea, Profeții și Evanghelia va fi dat la o parte. Istoria bisericii de pe pământ și istoria bisericii răscumpărate din cer își au centrul la crucea de pe Golgota. Aceasta este tema, acesta este cântecul — Hristos — totul în toate, — iar oștirea imposibil de numărat, de mii și de zeci de mii câte zece mii de răscumpărați, va înălța imnuri de laudă. Totul se reunește în această cântare a lui Moise și a Mielului. Este un cântec nou, deoarece nu a mai fost cântat niciodată în cer. MP 433.1
Întreb din nou, din perspectiva descoperirii făcute lui Ioan pe insula Patmos, care, începând cu primul capitol și până la ultimul, constituie o mare lumină ce ne-a fost descoperită de Domnul Isus Hristos, care l-a ales pe Ioan pentru a fi mijlocul prin care strălucirea ei să ajungă până la marginile pământului — în fața descoperirii unor adevăruri așa de solemne și de minunate, a unor adevăruri atât de mari, ce înfățișează înaintea ochilor noștri evenimentele care vor avea loc, chiar înainte de cea de a doua venire a Iui Hristos pe norii cerului, cu putere și cu mare slavă — cum pot cei ce pretind că înțeleg lucrurile impresionate din Legea lui Dumnezeu să se afle în rândul celor necurați, imorali, care fug fără încetare de adevăr și lucrează în taină nelegiuirea? Credeți că pot ei să-și ascundă faptele înaintea Domnului? Că Dumnezeu nu i-a văzut? Că Dumnezeu nu a știut ce fac ei? MP 433.2
În timp ce petrecea la ospățul său profanator, Belșațar nu era conștient de prezența unor oaspeți care nu fuseseră invitați. Dumnezeul cerului a auzit cuvintele îndrăznețe și îngâmfate, rostite la adresa vaselor de argint și de aur. El a văzut cum lucrurile care Îi fuseseră consacrate ca fiind sfinte erau profanate prin folosirea lor în scopuri nereligioase și imorale. Există un adevăr care ar trebui să ne facă să plângem cu toții, și anume că aceia care trăiesc în aceste zile din urmă și asupra cărora vine sfârșitul sunt cu mult mai vinovați decât a fost Belșațar. Acest lucru este posibil în multe feluri. Sunt oameni care au făcut legământul de consacrare, dedicându-și toate puterile în serviciul sfânt al lui Dumnezeu, care îndeplinesc rolul de învățători ai adevărurilor Bibliei și au primit o misiune solemnă și care îi invocă pe Dumnezeu și pe îngerii Săi ca martori ai devotării solemne a sufletului, trupului și spiritului lor în slujba lui Dumnezeu — prin urmare, toți acești oameni care slujesc în cele mai sfinte slujbe pot să profaneze capacitățile primite de la Dumnezeu, folosindu-le în scopuri nesfinte? Pot vasele sfinte, pe care Dumnezeu le-a consacrat pentru a fi folosite într-o lucrare înaltă și sfântă, să fie coborâte din sfera lor înaltă și nobilă pentru a fi utilizate în slujba unor pofte înjositoare? Nu este aceasta o închinare la idoli în forma ei cea mai degradatoare? — Buze care rostesc laude și adoră o făptura omenească păcătoasă, pronunțând expresii cuceritoare de admirație, care nu se cuvin nimănui altcuiva decât lui Dumnezeu — puteri date de Dumnezeu într-o consacrare solemnă, puse în slujba unei femei imorale, căci orice femeie care va îngădui aprecierile unui alt bărbat, în afară de soțul ei, care va asculta avansurile acelui bărbat și ale cărei urechi vor fi încântate de revărsarea bogată de cuvinte afectuoase de adorare și de afecțiune este o adulteră. MP 434.1
Nu există o nenorocire mai mare ca aceea de a ajunge un închinător la dumnezei falși. Nimeni nu se află într-un întuneric mai adânc decât omul care și-a pierdut calea spre cer. Pasiunile par să fi pus stăpânire asupra lui, deoarece slujește unui dumnezeu fals. Întoarcerea de la această închinare adusă unor ființe omenești imorale și decăzute, la închinarea față de unicul Dumnezeu adevărat și vrednic de cinste pare a fi o sarcină imposibilă. În zilele noastre, are loc o repetare continuă a ospățului și a sărbătorii lui Belșațar și — ori de câte ori inima pe care Dumnezeu o dorește pentru Sine, într-o consacrare curată și sfântă, este abătută pe calea închinării la făpturi omenești și ori de câte ori buzele sunt îndemnate să-i adreseze unui om cuvinte de laudă și de adorare, care I se cuvin numai Domnului, Dumnezeului cerului — păcatul lui Belșațar se repetă. Când sentimentele pe care Dumnezeu le pretinde a-I fi dedicate doar Lui sunt îndreptate spre lucruri pământești — o femeie, un om sau orice alt obiect de pe pământ — Dumnezeu este înlocuit de acel obiect de închinare, care înlănțuie conștiința și simțămintele, iar capacitățile dedicate în mod solemn în vederea slujirii lui Dumnezeu ajung să fie folosite în interesul unor făpturi omenești murdărite de păcat. Prin păcat și neascultare, oamenii au pierdut chipul lui Dumnezeu, pe care l-au purtat la început. Totuși, prin faptul că îi face părtași ai naturii divine, El intenționează să restaureze în ei acest chip, după ce vor fi fugit de nelegiuirea care este în lume prin poftă. Când bărbații și femeile își dedică în scopuri nesfinte capacitățile primite de la Dumnezeu și încep să slujească propriilor pofte, El este dezonorat, iar făptuitorii ajung la ruină. MP 435.1
Dacă veți ajunge să vă închinați unei făpturi omenești — bărbat sau femeie — amintiți-vă că acolo este prezent același martor care a participat și la ospățul lui Belșațar. În ocazia aceea, chiar în clipa când se aflau în mijlocul festinului lor, uitându-L pe Dumnezeu și agitându-și simțurile lor trupești, un fior de groază a străbătut fiecare suflet. Cupa închinată în semn de adorare și de laudă a căzut din mâna paralizată de teamă a regelui, iar limbajul inspirat de Duhul lui Dumnezeu îl descrie, spunând că “fața i s-a îngălbenit, și gândurile atât l-au tulburat, că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor, și genunchii i s-au izbit unul de altul”. O mână misterioasă și rece a fost văzută scriind niște litere pe zid. Acele degete misterioase, aparținând unei puteri nevăzute ce le mișca, scriau cuvinte întregi și ciudate, de neînțeles pentru cititorii cuprinși de groază. Fiecare literă era înconjurată de o lumină ce strălucea asemenea fulgerelor, făcându-le să pară ca niște litere vii, de o semnificație teribilă și îngrozitoare pentru toți cei care le priveau. Mene, mene, tekel, upharsin. Faptul că nu cunoșteau literele strălucitoare scrise pe zid a umplut de groază inima lor păcătoasă. Conștiința lor sensibilizată interpreta acele litere ca fiind propria condamnare. Suspiciunea, teama și agitația au pus stăpânire pe rege și pe nobili. MP 435.2
Belșațar era copleșit de reprezentarea puterii lui Dumnezeu, care dovedea că în locul acela se aflase în permanență un martor, deși nimeni dintre cei prezenți nu știau, în ciuda faptului că avuseseră destule ocazii de a cunoaște lucrările și puterea viului Dumnezeu și ar fi putut respecta voia Sa. Belșațar a avut privilegiul de a primi o mare lumină. Bunicul său, Nebucodonosor, fusese cândva avertizat cu privire la pericolul slăvirii de sine și al uitării de Dumnezeu. Iar Belșațar cunoștea modul în care a fost alungat din mijlocul oamenilor, ajungând asemenea fiarelor de pe câmp. Ei a desconsiderat toate aceste fapte, ca și când nu ar fi avut loc niciodată, și s-a angajat în repetarea păcatelor bunicului său. El a îndrăznit să săvârșească tocmai păcatul care a adus judecățile lui Dumnezeu asupra lui Nebucodonosor. Belșațar a fost condamnat nu numai pentru nelegiuirea săvârșită, ci și pentru că nu a prețuit ocaziile și posibilitățile pe care le-a avut și care l-ar fi făcut un om drept, dacă le-ar fi folosit. MP 436.1
La judecată, nimeni nu va fi condamnat de Dumnezeu pentru că a crezut cu sinceritate o minciună sau pentru că a împărtășit cu credincioșie o idee greșită, ci va fi condamnat pentru că a neglijat ocaziile de a cunoaște și de a se familiariza cu adevărul. Cel necredincios nu va fi condamnat pentru că a fost un necredincios, ci pentru că nu a folosit mijloacele pe care Dumnezeu le-a pus la îndemâna lui pentru a ajunge credincios. MP 437.1
Așa va fi găsit el la judecată. Mustrarea lui Dumnezeu la adresa bărbaților și femeilor care își degradează trupul și își întinează sufletul prin adulter și imoralitate a fost întotdeauna exprimată cu claritate. Ei au auzit avertismentele rostite pentru toți cei biruiți de ispititor în circumstanțe similare, prin urmare, știu că Dumnezeu este nemulțumit de faptele lor. Acești oameni au urmat exemplul lui Iosif și Daniel, care au manifestat respect față de Domnul. Când a fost ispitit, Iosif a privit spre cer și a exclamat: “Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” Iosif se gândea, de asemenea, la datoria față de stăpânul său, care avusese o încredere deplină în el și considera că acesta era un motiv suficient pentru a nu păcătui. MP 437.2
Dumnezeu a așezat lumina pe calea vieții fiecărei persoane. Oamenii aflați în circumstanțe identice sau asemănătoare au fost mustrați și avertizați, iar Dumnezeu a rostit condamnarea la adresa păcatului în toate formele lui. Păcatul adulterului și al imoralității a fost condamnat în mod clar. Bărbații și femeile vor fi judecați în acord cu lumina care le-a fost dată de Dumnezeu. Iar lecțiile neglijate se vor transforma în sentințe teribile. Dacă ignoră avertismentele lui Dumnezeu, abandonându-le pentru a-și alege propria cale, oamenii nu vor beneficia de nicio învățătură. La judecată, aceste avertismente se vor dovedi a fi propria condamnare. Unica posibilitate a fiecărui om de a fi în siguranță este să ia în considerare și să-și însușească personal fiecare lecție dată unei alte persoane în circumstanțe asemănătoare. Când Dumnezeu trimite o solie, fiecare este dator să o trateze ca și când i-ar fi destinată personal. MP 437.3
Dumnezeu îi cheamă pe toți cei ce pretind că sunt delegați să vestească lumii adevărul, să dovedească în orice loc, înalt sau umil, în viața publică sau pe căile vieții particulare, că se află în legătură cu Dumnezeu, că, pentru ei, creștinismul a făcut o lucrare nobilă, că sunt mai sfinți și mai fericiți decât toți cei care nu își recunosc alegerea de a respecta poruncile lui Dumnezeu. El nu cere nimic mai puțin de la fiecare dintre urmașii Săi, decât să-i descopere lumii caracterul lui Hristos prin propria viață, așa încât să dovedească atât prin învățătură, cât și prin exemplul personal, că prin harul Său răscumpărător chipul lui Dumnezeu poate fi refăcut în ei. MP 438.1
Dumnezeu este reprezentat cântărindu-i pe toți oamenii, cuvintele lor, faptele lor și motivele care determină caracterul lor. “Căci Domnul este un Dumnezeu care știe totul, și toate faptele sunt cântărite de El.” “Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!” “Calea dreptului este neprihănirea. Tu, care ești fără prihană, netezești cărarea dreptului.” “Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel ce cercetează duhurile este Domnul.” În aceste cuvinte ale Scripturii, ne sunt transmise învățături importante. Niciun gând sau motivație a inimii nu Îi este necunoscută lui Dumnezeu, El vede toate lucrurile așa de clar, ca și când ar fi scrise cu litere vii și cântărește motivațiile și faptele fiecăruia. MP 438.2
Pastorii și lucrătorii noștri trebuie să înțeleagă faptul că nu au o nevoie atât de mare de mai multă lumină de la amvon, pe cât au nevoie de trăirea luminii pe care deja au primit-o. Dacă astăzi le predică oamenilor adevărul solemn, iar mâine cad în păcatele cele mai respingătoare sau săptămâna viitoare urmăresc un scop necinstit, nu vor avea niciun rezultat. Acela care cercetează inima și cântărește caracterul va condamna fiecare faptă nelegiuită în marele Său tribunal. “Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști ... și cunoști toate căile mele, ... și de departe îmi cunoști gândul.” Gândiți-vă acum la aceste cuvinte. Există un martor care asistă la faptele voastre cele mai ascunse, pe care nu le-ați face niciodată în prezența oamenilor, dar, pentru ca Dumnezeu nu poate fi văzut de ochii omenești, voi faceți în prezența Sa lucruri care sunt o urâciune în ochii Săi, ca și când El nu ar ști nimic. Prin urmare, citiți ce pretinde Dumnezeu de la fiecare bărbat și de la fiecare femeie: “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău, și pe aproapele tău ca pe tine însuți”. El nu va renunța la nicio iotă din cerința Sa, El nu va accepta doar o închinare înjumătățită, în timp ce jumătatea cealaltă a inimii este dăruită vreunui idol. Dumnezeu pretinde toată inima, tot cugetul și toată puterea. Vouă nu vi se îngăduie să vă abateți cugetul de la Dumnezeu și să-l îndreptați asupra vreunui alt obiect. MP 439.1
Cerința lui Dumnezeu este pusă pe un taler, iar caracterul omului pe celălalt. Balanța Sanctuarului ceresc stabilește soarta fiecăruia pentru veșnicie. Priviți următorul tablou. Ai fost nepăsător și ai tratat păcatul cu ușurătate. Ai trăit ani la rând fără niciun simț al responsabilității față de Dumnezeu — ani de îngăduință de sine egoistă, petrecuți pe căi interzise. Gândește-te la caracterul desăvârșit și neschimbător al Legii, ale cărei pretenții le-ai aprobat doar cu gura. Legea pretinde o ascultare desăvârșită și conștiincioasă. Pe celălalt taler sunt puse păcatul, iresponsabilitatea, înșelăciunea, gândurile necurate, faptele nesfinte și, în măsura în care talerul este mai greu sau mai ușor, este hotărâtă fericirea sau nenorocirea fiecărui om. Pe balanța multora se va scrie: “Ai fost cântărit și găsit prea ușor”. MP 439.2
Oare cei în dreptul cărora se vor scrie aceste cuvinte nu vor să se gândească la situația lor și să nu atribuie niciunei alte persoane responsabilitatea ce le revine, ci să-și evalueze propriul caracter, în lumina Legii lui Dumnezeu? MP 440.1
A fost schimbat caracterul vostru? A fost înlocuit întunericul cu lumina, dragostea de păcat cu dragostea de sfințire și curăție? Ați fost convertiți voi, cei care sunteți angajați în lucrarea de a-i învăța adevărul pe alții? S-a produs în voi o schimbare deplină și radicală? A fost Domnul Hristos întrețesut în caracterul vostru? Nu aveți voie să fiți nesiguri în această privință. Luminează Soarele Neprihănirii în sufletul vostru? Dacă este așa, voi știți, iar dacă nu sunteți siguri că ați fost sau nu convertiți, nu-i predicați nimănui de la amvon. Cum puteți voi să călăuziți sufletele la un izvor de viață, din care voi înșivă încă nu ați băut? Sunteți voi cu adevărat fiii lui Dumnezeu sau sunteți niște impostori? Îi slujiți voi lui Dumnezeu sau le slujiți idolilor? Sunteți voi schimbați de Duhul lui Dumnezeu sau sunteți morți în păcatele și nelegiuirile voastre? Pentru a ajunge fiii Iui Dumnezeu este necesar mai mult decât să visezi lucrul acesta. Oamenii sunt cântăriți în balanță și găsiți prea ușori, când trăiesc într-un păcat cunoscut. Fiecare copil al Iui Dumnezeu are privilegiul de a fi un creștin adevărat clipă de clipă, prin urmare, tot cerul se află de partea Iui. El îl are pe Domnul Hristos în inima lui prin credință. MP 440.2
Un suflet unit cu Hristos, care mănâncă trupul Său și bea sângele Său, care primește și trăiește prin fiecare cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu va lupta împotriva oricărei nelegiuiri și împotriva oricărei manifestări a păcatului. Cu fiecare zi ce trece, el se va asemăna tot mai mult cu o lumină puternică și strălucitoare și va fi tot mai biruitor. El va înainta din putere în putere, nu din slăbiciune în slăbiciune. MP 441.1
Nimeni să nu-și înșele propriul suflet în această privință. Dacă manifestați mândrie, înălțare de sine, dragoste de supremație, slavă deșartă, ambiții nesfinte, murmurare, nemulțumire, amărăciune, vorbire de rău, minciună, înșelăciune și defăimare, Hristos nu locuiește în inima voastră, iar dovezile arată că nu aveți caracterul și gândul lui Isus Hristos, care a fost blând și smerit cu inima, ci mai degrabă caracterul și gândul lui Satana. Voi trebuie să aveți un caracter creștinesc, care să reziste în încercare. Chiar dacă aveți îndemnuri și intenții bune, chiar dacă rostiți adevărul în mod inteligent, nu veți fi potriviți pentru împărăția cerului. Caracterul vostru este construit dintr-un material ieftin, care degradează valoarea aurului. Voi nu ați atins înălțimea standardului. Pecetea lui Dumnezeu nu este asupra voastră. Focul mistuitor vă va nimici, pentru că sunteți din aur fals și lipsit de valoare. MP 441.2
Dacă nu vor fi convertiți pe deplin, aceia care pretind a crede adevărul se vor prăbuși în ziua încercării. Poporul lui Dumnezeu trebuie să atingă un standard înalt. Ei trebuie să fie un neam sfânt, un popor ales și deosebit — un popor zelos pentru faptele bune. MP 441.3
Domnul Hristos nu a murit, pentru ca voi să puteți avea pasiunile, gusturile și obiceiurile celor din lume. Pentru că deosebirea dintre caracterul credincioșilor și caracterul celor necredincioși este atât de mică, aceia care îi slujesc lui Dumnezeu abia dacă mai pot fi deosebiți de aceia care nu îi slujesc. Nu puteți să-I slujiți și lui Dumnezeu, și lui Belial. Fiii lui Dumnezeu aparțin unui popor deosebit, ei aparțin împărăției sfințeniei și curăției morale. Ei sunt neamul de nobili ai cerului. Pecetea lui Dumnezeu a fost pusă asupra lor. Prin urmare, este atât de evident că vrăjmașul lumii este pornit împotriva lor. Apelez la toți aceia care pretind că sunt fii ai lui Dumnezeu, nu uitați niciodată acest adevăr mare și anume că, pentru a ajunge în ceruri și pentru a primi premiul unei moșteniri nepieritoare, avem nevoie ca Duhul lui Dumnezeu să locuiască în noi, iar Domnul Hristos să lucreze în afara noastră. MP 441.4
Unii au o dragoste atât de copleșitoare față de făpturile omenești, bărbați sau femei, încât fac din ele un idol căruia i se închină, consacrându-le sentimentele inimii. Una dintre caracteristicile convingătoare ale copiilor lui Dumnezeu este aceea că simpatiile lor, conversația lor și toată revărsarea iubirii lor sunt îndreptate spre ceruri. Care este starea predominantă a sentimentelor, a preferințelor și înclinațiilor voastre? În ce direcție se îndreaptă valul sentimentelor, al conversațiilor și al dorințelor voastre? MP 442.1
Pe porțile slavei vor intra doar oamenii care și-au îndreptat toată inima într-acolo. Prin urmare, puneți-vă cu sinceritate întrebările acestea: Vă gândiți mai mult la lucrurile pământești? Sunt gândurile voastre curate? Respirați voi atmosfera cerului? Purtați cu voi mireasma păcatului? Inima voastră iubește și se închină unei femei, pe care nu aveți niciun drept să o iubiți? Unde este inima voastră? Unde este comoara voastră? Unde este dumnezeul vostru? V-ați spălat voi hainele caracterului, le-ați albit voi în sângele Mielului sau le-ați murdărit, întinându-le în mizeria imoralității? Slujitorii Evangheliei să aplice aceste cuvinte la ei înșiși. Voi sunteți binecuvântați cu o înțelegere a Scripturii, dar oare este slava Iui Dumnezeu unicul vostru scop? Sunteți voi consacrați și serioși, slujindu-I lui Dumnezeu în curăția și frumusețea sfințeniei? Întrebați-vă cu sinceritate; Sunt eu un copil al lui Dumnezeu sau nu sunt? MP 442.2
“Voi sunteți lumina lumii.” Ce impresie puternică a avut comportamentul lui Daniel asupra lui Darius! Daniel a trăit o viață curată și sfântă. Dumnezeu era pe primul loc pentru el. Ori de câte ori în inimă domnește un creștinism adevărat, el se va manifesta prin caracter. Toți vor ști despre asemenea oameni că au fost cu Isus. Lui Dumnezeu trebuie să-i fie dăruită o inimă neîmpărțită. MP 443.1
În toate bisericile noastre este nevoie de o reformă deplină. Puterea transformatoare a lui Dumnezeu trebuie să intre în biserică. Căutați-L pe Domnul cât mai serios cu putință. Îndepărtați păcatele voastre și rămâneți în Ierusalim, până când veți fi înzestrați cu putere de sus. Dumnezeu să fie Acela care vă pune deoparte pentru lucrare. Curățați-vă sufletul prin ascultarea de adevăr. Credința fără fapte este moartă. Nu lăsați să treacă ziua pregătirii. Nu leneviți într-o stare de nepregătire, fără ulei în lămpile voastre. Nimeni să nu lase la voia întâmplării siguranța veșniciei lui. Nu lăsați ca această problemă să rămână într-o stare de incertitudine periculoasă. Întrebați-vă pe voi înșivă cu seriozitate: Sunt eu printre cei mântuiți, sau printre cei nemântuiți? Voi rezista sau nu? În ziua aceea, va rezista doar cel cu inima și mâinile curate. MP 443.2