Exilați fiind și îndurând multe greutăți, iubirea și credința lor [a părinților peregrini] au devenit tot mai puternice. Ei se încredeau în făgăduințele Domnului, care nu i-a lăsat la vreme de nevoie. Îngerii Lui erau alături de ei pentru a-i încuraja și susține. Iar când mâna lui Dumnezeu se părea că îi îndreaptă dincolo de ocean, către o țară în care își vor putea întemeia un stat al lor, ca să poată lăsa copiilor lor, ca moștenire, prețioasa libertate religioasă, ei au pornit într-acolo, fără șovăială, urmând calea Providenței. — The Great Controversy, 291. AÎ 246.3