Samuel a fost un copil înconjurat de un mediu din cele mai stricate. El a văzut și auzit lucruri care îi întristau sufletul. Fiii lui Eli, care slujeau în locul sfânt, erau stăpâniți de Satana. Acești oameni stricau cu totul atmosfera din jurul lor. Bărbați și femei erau zi de zi fascinați de păcat și fărădelege, totuși, Samuel a rămas nepătat. Caracterul lui era fără pată. El nu se făcea părtaș și nu avea nici cea mai mică plăcere în păcatele care umpleau Israelul într-un mod înfricoșător. Samuel Îl iubea pe Dumnezeu; el avea o legătură atât de strânsă cu cerul, încât un înger a fost trimis ca să vorbească cu el despre păcatele fiilor lui Eli, care întinau pe Israel. — Testimonies for the Church 3:472, 473. AÎ 117.2
Nelegiuirile fiilor lui Eli erau atât de mari, încât nici o jertfă nu putea face ispășire pentru astfel de păcate, făcute cu voia.... Acești păcătoși duceau chivotul în tabăra lui Israel.... AÎ 117.3
Dumnezeu a îngăduit ca chivotul Său să fie luat de către vrăjmașii lor pentru a-i arăta lui Israel că era zadarnic a-și pune încrederea în chivot, simbolul prezenței Sale, atât timp cât ei profanau poruncile pe care le conținea chivotul.... AÎ 117.4
Filistenii triumfau pentru că, gândeau ei, au pus mâna pe faimosul dumnezeu al israeliților, care făcuse atâtea minuni pentru ei și îi făcuse spaima dușmanilor lor. Ei au dus chivotul lui Dumnezeu la Asdod și l-au așezat într-un templu de o deosebită splendoare, ridicat în cinstea celui mai popular dumnezeu al lor, Dagon, punându-l alături de dumnezeul lor. Dimineața, preoții acestui dumnezeu au intrat în templu și au fost îngroziți găsindu-l pe Dagon căzut cu fața la pământ în fața chivotului Domnului.... Îngerii lui Dumnezeu, care însoțeau totdeauna chivotul, l-au aruncat cu fața la pământ pe acel idol, dumnezeu neînsuflețit, și apoi l-au desfigurat, pentru ca să arate că Dumnezeu, Dumnezeul cel viu, este mai presus de toți dumnezeii și că în fața Lui, dumnezeul cel păgân nu era nimic. — Spiritual Gifts 4a:106, 107. AÎ 118.1
Locuitorii din Bet-șemeș au răspândit de îndată vestea că chivotul era la ei, iar oamenii din împrejurimi au dat năvală ca să-i ureze bun-venit. Chivotul a fost așezat pe o piatră care slujea la început drept altar și în fața acestuia au fost aduse jertfe Domnului.... În loc de a pregăti un loc potrivit pentru primirea lui, ei au îngăduit ca acesta să rămână pe câmpul unde se secera. În timp ce continuau să se uite la lada cea sacră și să discute despre felul minunat în care aceasta fusese recuperată, ei au început să își spună părerea în legătură cu puterea ei deosebită. În cele din urmă, biruiți de curiozitate, ei au dat capacul la o parte și s-au aventurat să o deschidă.... AÎ 118.2
Nici filistenii cei păgâni nu au îndrăznit să-i dea capacul la o parte. Îngeri din ceruri, nevăzuți, o însoțiseră întotdeauna în călătoriile ei. Locuitorii obraznici și lipsiți de respect ai Bet-șemeșului au fost degrabă pedepsiți. Mulți au fost loviți de o moarte năprasnică. — Patriarchs and Prophets, 589. AÎ 118.3