Plată promptă pentru cărți — Lucrarea stă pe loc deoarece aceia care pretind că sunt urmași ai lui Hristos nu ascultă de principiile Evangheliei. Felul neglijent în care unii colportori, atât bătrâni, cât și tineri, și-au îndeplinit lucrul arată că ei au de învățat lucruri importante. Mi-a fost arătat că multe lucruri au fost făcute la voia întâmplării. Unii s-au deprins cu obiceiuri deficitare și deficiența aceasta a afectat lucrarea lui Dumnezeu. Societățile misionare pentru publicații și Biblii au ajuns să aibă datorii mari datorită eșecului colportorilor de a-și plăti datoriile. Colportorilor li s-a părut că sunt rău tratați, dacă li s-a cerut să plătească pe loc cărțile primite de la edituri. Însă plata pe loc este singura cale de a susține producția. EvL 92.1
Cinste absolută — Lucrurile trebuie aranjate în așa fel, încât colportorii să aibă suficient pentru a trăi, fără să fie nevoiți să ceară, neavând acoperire bănească. Această ușă a ispitei trebuie închisă și zăvorâtă. Oricât de cinstit ar fi un colportor, în lucrarea lui se vor ivi împrejurări care vor fi o grea ispită pentru el. EvL 92.2
Lenevia și nepăsarea nu sunt fructe care cresc în pomul creștin. Nici un suflet nu poate să practice minciuna sau necinstea în mânuirea bunurilor lui Dumnezeu și să fie totuși fără vină înaintea lui Dumnezeu. Toți cei care fac acest lucru Îl tăgăduiesc prin fapte pe Hristos. În timp ce susțin că păzesc și învață Legea lui Dumnezeu, ei dau greș în a păstra principiile ei. EvL 92.3
Să nu se cheltuiască cu nepăsare — Bunurile Domnului trebuie mânuite cu credincioșie. Domnul le-a încredințat oamenilor viață, sănătate și puterea de a chibzui. El le-a dat putere fizică și mintală, care trebuie pusă la lucru; oare nu ar trebui folosite cu credincioșie și sârguință aceste daruri, spre slava Numelui Său? Au avut în vedere frații noștri că trebuie să dea socoteală pentru toți talanții încredințați lor? Au pus ei în negoț cum se cuvine bunurile Domnului lor sau au cheltuit cu nepăsare ceea ce este al Lui, fiind notați în ceruri ca robi necredincioși? Mulți cheltuiesc banii care Îi aparțin Domnului în așa-zisele bucurii zgomotoase; ei nu dobândesc experiență în ce privește lepădarea de sine, ci irosesc banii pe lucruri deșarte și nu poartă crucea pe urmele lui Isus. Mulți care au fost privilegiați cu ocazii prețioase, date de Dumnezeu, și-au irosit viața, iar acum se află în lipsuri și suferințe. EvL 93.1
Dumnezeu cere să se facă îmbunătățiri hotărâte în diferitele ramuri ale lucrării. Afacerile legate de lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie caracterizate prin cea mai mare cinste și exactitate. Nu s-au depus eforturi ferme, hotărâte, pentru a realiza reforme de însemnătate vitală. — Testimonies for the Church 6:337, 338 (1900). EvL 93.2
Să nu se facă datorii — Toți trebuie să practice economia. Nici un lucrător nu ar trebui să-și administreze astfel afacerile, încât să-și facă datorii. Practica de a lua bani din vistierie înainte de a-i câștiga constituie o cursă. În acest fel, resursele sunt limitate, astfel că lucrătorii nu pot fi susținuți în lucrarea misionară. Când cineva, prin voia lui proprie, își face datorii, intră singur în una din plasele lui Satana pentru a prinde suflete. — Manual for Canvassers, 65 (1902). EvL 93.3
Colportori care așteaptă să fie ajutați — Când dau de greutăți, unii colportori așteaptă să se scoată bani din vistierie pentru a fi ajutați să iasă din situația respectivă, dar aceasta doar pentru a da iarăși de greutăți și a solicita din nou ajutor. Cei care sunt ispravnici ai banilor din vistierie trebuie să fie foarte atenți, pentru ca rezerva să nu fie epuizată prin aceste procedee. Când oamenii nu pot aduce în vistierie, prin colportaj, fiecare dolar care i se cuvine acesteia de drept, atunci ei ar trebui să se oprească. Nu ar trebui să se angajeze în lucrarea de colportaj, decât dacă pot aduce bani în vistierie, nu să scoată din ea. — Manual for Canvassers, 65 (1902). EvL 94.1
Corect, cinstit și credincios — Lucrarea de colportaj nu trebuie efectuată într-un mod delăsător, neglijent. Cei angajați în lucrarea care necesită mânuirea de bani ar trebui să țină socoteală strictă pentru fiecare cent primit și dat. Educația dobândită astfel în ce privește exactitatea îi va pregăti pentru sarcini și mai mari. EvL 94.2
Dacă un colportor continuă să comande cărți și nu trimite rapoarte cu privire la lucrarea sa, fără să spună nimic despre distribuirea acestora și despre primirea și cheltuirea banilor pe care îi mânuiește, cei care au sarcina lucrării trebuie să se străduiască să lămurească situația existentă într-un mod amabil, prietenos. A furniza cărți în mod gratuit unui agent de vânzări până când acesta intră în datorii până peste cap înseamnă a proceda incorect atât față de colportor, cât și față de aceia care l-au angajat. Un asemenea mod de a lucra, neglijent și nepăsător, duce la descurajare. EvL 94.3
Un lucrător care vede că nu poate avea succes în lucrarea de colportaj trebuie să se ducă la persoanele responsabile și să le spună că el nu poate continua în acest domeniu al lucrării. EvL 95.1
Fiecare colportor trebuie să fie corect, cinstit și credincios. Câte suflete ar putea fi scăpate de ispite, cât de multe necazuri ar putea fi evitate, dacă lucrătorii noștri ar fi instruiți să fie tari ca oțelul față de principii! — Manuscript 20, 1904. EvL 95.2
Urmările obiceiurilor nepăsătoare legate de bani — Unii colportori și-au făcut treburile atât de neglijent și nepăsător, încât au vlăguit continuu fondurile necesare pentru ducerea mai departe a lucrării. Ei au vândut cărți și au dat impresia că lucrează pentru cauză; însă, în loc să aducă banii, atât de necesari pentru înaintarea lucrării, ei au scos mulți dolari din vistierie. Ei și-au însușit banii care au ajuns în mâinile lor, care nu le aparțin, pentru a-și acoperi propriile cheltuieli, cheltuielile familiilor lor sau pentru a favoriza legăturile lor de familie. EvL 95.3
Prin faptul că își însușesc ceea ce aparține cauzei lui Dumnezeu, colportorii își creează singuri greutăți, își despart sufletele de Dumnezeu și generează un simțământ de nesiguranță, o lipsă de încredere în cei care lucrează împreună cu ei în câmp. În același timp, ei procedează nedrept față de semenii lor, lucrători ca și ei. Bărbații care fac tot ce le stă în putință ajung să fie priviți cu suspiciune și, în acest fel, sunt făcuți să sufere din cauza felului de a proceda al unor persoane nedemne de încredere. EvL 95.4
Urmarea este că lucrarea lui Dumnezeu ajunge în dificultate; este adusă în impas și o mare povară este aruncată asupra acelora care sunt rânduiți să poarte responsabilități atât de grele. Dacă acestui mod neglijent de a face afaceri i se permite să continue, nu doar că va ajunge să sece vistieria de bani, dar va și întrerupe donațiile care vin de la oameni. Le va distruge încrederea în cei din conducerea lucrării care se ocupă de administrarea fondurilor și îi va determina pe mulți să nu mai aducă daruri pentru lucrare. EvL 96.1
Felul de a lucra al acestor lucrători neglijenți a adus asupra bărbaților din poziții de conducere o povară care îi îndurerează foarte mult. Ei sunt preocupați să știe cum ar putea feri cauza lui Dumnezeu de orice fel de jaf și în același timp să salveze sufletele acelora care au astfel de idei pervertite cu privire la ceea ce constituie adevărata onestitate. EvL 96.2
Obiceiul de a împrumuta bani pentru a rezolva o problemă urgentă, fără a lua în calcul faptul de a nu face datorii, oricât de comun ar fi, este demoralizator. Domnul dorește ca toți cei care cred adevărul să se pocăiască de aceste obiceiuri înșelătoare pentru propria lor persoană. Ei trebuie să aleagă mai degrabă să sufere decât să facă vreo faptă necinstită.... Dacă cei care au adevărul în față nu își schimbă caracterul corespunzător cu influența sfințitoare a adevărului, vor fi o mireasmă de moarte spre moarte. Ei vor reprezenta greșit adevărul, vor aduce ocară asupra lui și vor dezonora pe Hristos, care este adevărul. EvL 96.3
Întrebarea care se pune este: Prin ce mijloace poate fi dusă lucrarea mai departe, iar colportorii să fie opriți de a îngreuia cauza, împovărând editurile printr-un mod neglijent de a lucra? Aceasta are multiple implicații. — Manuscript 168, 1898. EvL 96.4
Metode îndoielnice — Unii s-au adus pe ei înșiși și familiile lor în cele mai nenorocite împrejurări datorită administrării deficitare a lucrării de colportaj. Au ajuns să aibă datorii, împrumutând bani de la oameni de alte credințe decât noi. EvL 97.1
Unii, în timp ce aveau pretenția că susțin adevărul, au amestecat lucrarea de răspândire a publicațiilor noastre cu diferite fapte urâte, vânzări și cumpărări. A rezultat o combinație nenorocită. Lucrând pentru a obține foloase personale, aceștia sunt ademeniți de ideea de a cumpăra lucruri cu un preț mai mic și a le vinde apoi cu un preț mai mare decât valoarea lor. De aceea, lumea îi privește ca pungași, oameni care vor să câștige profit pentru ei înșiși, fără să ia în seamă pe alții. Ei nu respectă poruncile lui Dumnezeu; căci nu iubesc pe aproapele lor ca pe ei înșiși. — Manual for Canvassers, 62 (1902). EvL 97.2
Câștig financiar, nu exces — Dacă ei, colportorii noștri, sunt stăpâniți de dorința după câștig, dacă ei pun în circulație cărțile care le aduc cei mai mulți bani, neglijând în acest fel pe cele de care oamenii au nevoie, întreb eu, în ce fel lucrarea lor este lucrare misionară? Unde este spiritul misionar, spiritul de sacrificiu de sine? Lucrarea colportorului înțelept, temător de Dumnezeu, a fost înfățișată ca fiind egală în importanță cu cea a pastorului Evangheliei. Atunci, ar trebui colportorul să simtă că are mai multă libertate decât pastorul și să acționeze din motive egoiste? Să fie el necredincios principiilor lucrării misionare și să vândă doar acele cărți care sunt cele mai ieftine și cel mai ușor de mânuit, neglijând să așeze înaintea oamenilor cărțile care să aducă cea mai multă lumină, pentru că, făcând astfel, el poate câștiga mai mulți bani pentru sine însuși? Cum se dă pe față spiritul misionar în acest caz? Oare n-a încetat lucrarea de colportaj să fie ceea ce ar trebui să fie? Cum se face că nu se ridică nici o voce pentru a îndrepta această stare de lucruri? — Manual for Canvassers, 47, 48 (1902). EvL 97.3
Însă mulți sunt atrași în lucrarea de colportaj pentru a vinde cărți și tablouri care nu reprezintă credința noastră, care nu dau lumină aceluia care cumpără. Ei sunt determinați să facă aceasta, deoarece perspectivele financiare sunt mai satisfăcătoare decât cele care li s-ar oferi dacă ar fi angajați. Astfel de persoane nu sunt potrivite pentru lucrarea de slujire a Evangheliei. Acești oameni nu dobândesc experiența necesară, care să-i facă potriviți pentru lucrare. Ei nu învață să poarte povara pentru suflete și să îmbunătățească zi de zi cunoștințele în vederea câștigării oamenilor la adevăr. Ei pierd atât timp, cât și ocazii. EvL 98.1
Acești oameni întorc, de regulă, spatele călăuzirii Duhului lui Dumnezeu și primesc amprenta lumii asupra caracterului, uitând cât de mult datorează Domnului, care Și-a dat viața pentru ei. Își folosesc puterile pentru interese egoiste și refuză să lucreze în via Domnului. — Manual for Canvassers, 43 (1902). EvL 98.2
Să nu se ofere stimulente speciale — Mulți lucrători din câmpul de colportaj nu fac sacrificii. Ei au mai puțin spirit misionar decât lucrătorii din orice altă denominațiune. Când li se pregătește întru totul calea, când pot comanda cele mai mari salarii, atunci ei doresc să intre în câmp. Colportorilor le sunt oferite multe stimulente pentru a lucra cu cărți populare; li se oferă salarii mari; și mulți refuză să lucreze pentru salarii mai mici și să pună în circulație cărți legate de adevărul prezent. De aceea, stimulentele au fost mărite, pentru a fi asemănătoare cu cele oferite de alte edituri, și, în consecință, prețul pentru a ajunge la publicațiile noastre este mare pentru oameni; mulți dintre colportori obțin ușor banii și îi cheltuiesc cu ușurință. — Testimonies for the Church 5:403, 404 (1885). EvL 98.3
Economie și lepădare de sine — Sunt sume considerabile care se pot cheltui pe plăți la hoteluri, care nu sunt deloc necesare. Cauza lui Dumnezeu era atât de scumpă pionierilor acestei solii, încât ei rareori luau masa la un hotel, chiar dacă prețul nu era decât de 25 de cenți pentru fiecare. Însă, în general, tinerii și tinerele nu sunt învățați să facă economie și irosesc pretutindeni. În unele familii se irosește atât de mult, încât ar fi de-ajuns pentru a se întreține o altă familie, dacă s-ar face economie. Dacă, în timp ce călătoresc, tinerii noștri ar ține o socoteală exactă a banilor pe care îi cheltuiesc, punct cu punct, ochii le-ar fi deschiși și ar vedea pe unde se produc pierderile. În timp ce s-ar putea să nu fie nevoiți să se lipsească de o masă caldă, așa cum s-a întâmplat cu lucrătorii din perioada de început în viața lor de peregrini, ei ar putea să învețe să-și satisfacă nevoile reale cu o cheltuială mai mică decât cea pe care o socotesc necesară acum. Sunt persoane care practică lepădarea de sine pentru a putea oferi bani pentru cauza lui Dumnezeu; fie ca și lucrătorii acestei cauze să practice lepădarea de sine, limitându-și cheltuielile cât de mult cu putință. Ar fi bine pentru toți lucrătorii noștri să studieze istoria misionarilor valdenzi și să le imite exemplul de sacrificiu și lepădare de sine. — Testimonies for the Church 5:400 (1885). EvL 99.1