Servii lui Dumnezeu trebuie nu numai să predice Cuvântul de la amvon, ci să vină în contact personal cu oamenii. Când se ține o predică se seamănă sămânță prețioasă. Dar, dacă nu se fac eforturi personale pentru a cultiva solul, sămânța nu prinde rădăcină. Dacă inima nu este înmuiată și supusă de către Duhul lui Dumnezeu, atunci mare parte din predică se pierde. Observați-i pe aceia din adunare, care par să fie interesați, și vorbiți-le după terminarea serviciului divin. Câteva cuvinte rostite în particular vor face adesea mai mult bine decât a făcut întreaga predică. Întrebați-i pe ascultători cum li se par subiectele prezentate, dacă problema este clară pentru mintea lor. Prin bunătate și prietenie, arătați că voi aveți un interes real pentru ei și o grijă pentru sufletele lor. Mulți au fost făcuți să creadă că noi, ca popor, nu credem în convertire. Atunci când facem apel la ei să vină la Hristos, inimi vor fi mișcate și prejudecata va fi înlăturată. 6M 68.1