Când am ajuns la Groveland, Mass., unde se desfășurau adunările, tocmai avea loc o întrunire excelentă. Erau instalate trei corturi mari, dintre care cel destinat întregului auditoriu avea dimensiunea de 80 x 125 de picioare (aprox. 25 x 40 de metri), iar în jurul acestora se aflau încă patruzeci și șapte de corturi mai mici. Adunările din Sabat au fost însoțite de cel mai profund interes. Biserica a fost înviorată și întărită, în timp ce conștiința păcătoșilor și a celor ce căzuseră de la credință a fost sensibilizată cu privire la pericolul în care se aflau. SVM 225.2
Duminică dimineața, au început să sosească sute de oameni, venind cu trenul sau cu vaporul. Fratele Smith a vorbit despre problemele din est. Subiectul a fost deosebit de interesant, iar oamenii l-au ascultat cu atenția cea mai mare. SVM 225.3
După-amiază, mi-a fost greu să ajung la amvon din cauza aglomerației. O mulțime de participanți stăteau în picioare, ne mai având locuri, iar în fața mea se întindea o mare de capete. Cortul uriaș era plin, iar afară era un zid viu, de mii de oameni. Plămânii și gâtul mă dureau foarte tare, totuși am avut încrederea că Dumnezeu mă va ajuta în această ocazie atât de importată. Domnul mi-a dat o mare libertate de exprimare, ajutându-mă să mă adresez mulțimii imense de ascultători, cărora le-am vorbit despre subiectul cumpătării creștine. În timp ce vorbeam, am uitat de oboseală și de durere și mi-am dat seama că oamenii nu ascultă cuvintele mele ca și când ar fi fost niște povești. Predica a durat mai bine de o oră și a beneficiat de cea mai mare atenție. SVM 225.4
Luni dimineața, am organizat în cortul nostru o adunare de rugăciune pentru soțul meu. Am prezentat cazul lui înaintea Marelui Medic. A fost o oră prețioasă. Pacea cerului a coborât în sufletul nostru. În minte mi-au revenit cu insistență cuvintele: “Și ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră”. (1 Ioan 5, 4.) Cu toții am simțit binecuvântarea lui Dumnezeu, revărsându-se asupra noastră. SVM 226.1
Apoi ne-am adunat în cortul principal, soțul meu a venit cu noi și a vorbit puțin, rostind câteva cuvinte prețioase, venite dintr-o inimă plină de duioșie și de un adânc simțământ al harului și al bunătății lui Dumnezeu. SVM 226.2
După aceea, ne-am reluat activitatea de unde o lăsaserăm în timpul Sabatului, iar dimineața am petrecut-o lucrând în special pentru cei păcătoși și pentru cei căzuți de la credință și două sute de persoane, de la copii de zece ani și până la bărbați și femei cu părul cărunt, au răspuns la apelul de a veni în față pentru rugăciune. Mai mult de douăzeci dintre ei au pășit pentru prima dată pe calea vieții. După-amiază, au fost botezate treizeci de persoane și un mare număr a amânat botezul până la întoarcerea acasă. SVM 226.3
Luni seară, am participat la o adunare de tabără care s-a desfășurat în Danvers, Mass. În fața mea se afla un mare auditoriu. Eram prea obosită pentru a-mi organiza gândurile în mod coerent. Am simțit nevoia de ajutor și l-am cerut din toată inima. Știam că, dacă lucrarea mea fusese însoțită de un oarecare succes, aceasta se întâmplase numai datorită Celui Atotputernic. SVM 226.4
În timp ce mă străduiam să vorbesc, Duhul Domnului a venit asupra mea. Deodată, am simțit un șoc în inimă, asemenea unei descărcări electrice, și toate durerile au dispărut imediat. Avusesem dureri de cap puternice, dar și acestea au fost îndepărtate în totalitate. Iritația din gât și tulburările de respirație au dispărut. Ca urmare a durerilor de inimă, mâna și brațul stâng îmi fuseseră aproape amorțite, dar acum și-au redobândit sensibilitatea obișnuită. Mintea îmi era limpede, sufletul îmi era plin de lumina și de dragostea lui Dumnezeu. Mi se părea că îngerii lui Dumnezeu se află la stânga și la dreapta mea, înconjurându-mă ca un zid de foc. SVM 227.1
Înaintea mea se aflau niște oameni pe care, probabil, nu aveam să-i mai întâlnesc niciodată până la judecată, iar dorința de a fi mântuiți m-a determinat să vorbesc cu seriozitate și în temere de Dumnezeu, ca să nu fiu găsită vinovată de sângele lor. Am vorbit cu ușurință timp de o oră și zece minute. Domnul Isus a fost ajutorul meu și Numelui Său I Se cuvine toată slava. Auditoriul a fost foarte atent. SVM 227.2
Marți ne-am întors la Groveland, ajungând după încheierea adunărilor. Corturile erau deja strânse, iar frații noștri își luau rămas-bun, fiind gata să urce în tren pentru a se întoarce acasă. Aceasta a fost una dintre cele mai bune adunări de tabără la care am participat vreodată. SVM 227.3
După-amiază, fratele Haskell ne-a luat în trăsura lui și am pornit spre South Lancaster pentru a ne odihni puțin timp la el acasă. SVM 227.4
Am hotărât să parcurgem o parte a călătoriei spre adunarea de tabără din Vermont, folosind mijloace de transport particulare, deoarece consideram că era mai bine așa pentru sănătatea soțului meu. Intenționam să oprim după-amiaza pe marginea drumului, să aprindem focul, să pregătim masa și să petrecem o oră de rugăciune. Nu vom uita niciodată aceste ore prețioase, pe care le-am petrecut în compania fratelui și a sorei Haskell, a sorei Ings și a sorei Huntley. Rugăciunile noastre s-au înălțat spre Dumnezeu pe întregul drum de la South Lancaster la Vermont. După o călătorie de trei zile, am luat trenul și ne-am continuat drumul. SVM 227.5
Această adunare a constituit o binecuvântare deosebită pentru lucrarea din Vermont. Domnul mi-a dat puterea să le vorbesc oamenilor cel puțin o dată în fiecare zi. SVM 228.1
De la Vermont, am plecat direct la adunarea de tabără din New York. Domnul m-a ajutat să mă exprim liber. Dar unii nu erau pregătiți să beneficieze de participarea la această întrunire. Ei nu au reușit să înțeleagă starea în care se aflau și nu L-au căutat pe Domnul cu seriozitate, mărturisindu-și păcatele și căderile și îndepărtându-se de fărădelegile lor. Unul dintre marile obiective ale adunărilor de tabără este acela de a-i ajuta pe frații noștri să înțeleagă pericolul de a fi suprasolicitați de grijile vieții. Când aceste privilegii rămân nefolosite, pierderea este mare. SVM 228.2