Pe parcursul anului 1890, conducătorii implicați în administrarea Asociației de Publicații Review and Herald s-au gândit mult la o propunere ce avea în vedere unificarea activităților caselor de editură, sub conducerea unui comitet unic de coordonare. Această unificare administrativă era prevăzută ca mijloc de asigurare a unității, economiei și eficienței. În același timp, se exprima speranța că, într-o zi, nu prea îndepărtată, toate sanatoriile ar putea fi, de asemenea, unite sub conducerea unui proprietar unic. Aceleași persoane care susțineau unificarea caselor de editură și a sanatoriilor promovau teoria că modalitatea cea mai bună de a stabili încrederea în activitatea desfășurată de adventiștii de ziua a șaptea era aceea de a consolida centrele de conducere, prin dotarea lor cu clădiri spațioase și impunătoare și cu facilități multiple. SVM 311.3
Pe de altă parte, cei familiarizați cu condițiile existente atât acasă, cât și în teritoriile misionare din străinătate, erau de părere că extinderea lucrării și înmulțirea centrelor de influență constituiau o nevoie mai mare decât centralizarea. Ei considerau că sumele cheltuite la sediul conducerii erau deja disproporționate. Mai mult decât atât, frații care purtau răspunderea casei de editură din California nu erau de acord cu nici un plan de unificare, al cărui rezultat ar fi putut fi prejudicierea activității de pe coasta Pacificului. SVM 312.1