Sabatul din 7 martie a fost o zi marcată de o solemnitate profundă. Fratele Haskell a vorbit înainte de prânz despre proclamarea Evangheliei în întreaga lume. În timpurile apostolice, Evanghelia fusese predicată în toată puritatea ei, cu o putere care a făcut-o să se răspândească în toată lumea. Tot astfel, în ultimele zile, Dumnezeu va face să strălucească fiecare rază de lumină a Evangheliei veșnice și o va transmite, cu puterea Duhului Său, în toată lumea. SVM 314.1
După-amiază, sora White a vorbit despre importanța predicării Cuvântului și despre pericolul ascunderii lui și a așezării pe un loc secundar a aspectelor distinctive ale credinței noastre, din cauza impresiei că prin aceasta s-ar evita eventuale prejudicii. Dacă ne este încredințată o solie specială, așa cum credem noi, atunci această solie trebuie să fie vestită fără a se armoniza cu obiceiurile sau prejudecățile lumii și fără a fi guvernată de o politică a fricii sau a câștigului de favoruri. Chiar dacă mulți o vor respinge și i se vor opune, unii o vor primi și vor fi sfințiți prin ea. Sora White a insistat îndeosebi asupra pericolului de a pierde dragostea dintâi și asupra importanței ca toți frații, și în special cei ce poartă răspunderi în instituțiile noastre principale, să aibă o relație vitală cu Domnul Hristos, adevărata viță. Trebuie să veghem împotriva adoptării modelului și a strategiilor lumești. Frații aflați în poziții de răspundere trebuie să apeleze la Dumnezeu, cerând stăruitor ajutorul divin tot atât de des ca și Daniel. SVM 314.2
De două sau de trei ori pe parcursul predicii, sora White a început să relateze experiența de la Salamanca, dar de fiecare dată a ezitat și, lăsând povestirea nespusă, a trecut la alte idei. Această predică a avut o impresie profundă asupra întregii adunări. SVM 315.1
După-amiază târziu, în aripa de est a Tabernaculului a avut loc o întrunire a pastorilor. Sora White a fost prezentă, adresând un apel la o consacrare mai adâncă. La încheierea acestei întruniri speciale, fratele O. A. Olsen a întrebat-o dacă dorește să participe la adunarea pastorilor de duminică dimineața. Ea a răspuns că își făcuse partea și îi va lăsa lui această sarcină. Apoi s-a plănuit ca frații Olsen și Prescott să conducă adunarea de dimineață. SVM 315.2
Duminică dimineața, pe la ora 5:20, mergând la adunarea de dimineață, frații A. T. Robinson, William C. White și Ellery Robinson au trecut prin fața locuinței sorei White. Când a văzut lumina aprinsă în camera ei, fiul ei a fugit să se intereseze dacă este bine. SVM 315.3
A găsit-o scriind. Atunci, sora White i-a spus că un înger al lui Dumnezeu o trezise pe la ora trei și o îndemnase să participe la adunarea pastorilor pentru a le relata câteva dintre lucrurile care îi fuseseră descoperite la Salamanca. Ea a spus că se trezise îndată și că scria de aproximativ două ore. SVM 315.4
La adunarea pastorilor, tocmai se încheiase o serie de rugăciuni stăruitoare, când sora White a intrat cu un teanc de manuscrise în brațe. Vădit surprins, fratele Olsen a spus: “Ne bucurăm să vă vedem, soră White. Aveți o solie pentru noi în dimineața aceasta?” SVM 315.5
“Desigur că am”, a răspuns ea. Apoi a mărturisit că nu avusese în plan să participe la adunarea de dimineață, dar a fost trezită foarte devreme și instruită să se pregătească pentru a le relata fraților câteva dintre lucrurile care îi fuseseră descoperite la Salamanca. SVM 315.6
A povestit pe scurt experiența ei cu ocazia adunării de la Salamanca și a declarat că, în viziunea primită acolo, Domnul îi dezvăluise situația și pericolele lucrării din multe locuri. Cu acea ocazie îi fuseseră încredințate avertizări pe care i se poruncise să le prezinte fraților aflați în poziții de răspundere. Lucrarea era amenințată de mari pericole în special la Battle Creek, dar frații nu știau, deoarece nepocăința le orbise ochii. SVM 316.1
Cu privire la o anumită ocazie, călăuza ei i-a spus: “Urmează-mă” și a condus-o într-o adunare de comitet, unde mai mulți frați își susțineau concepțiile și planurile cu mult zel și într-o manieră stăruitoare, dar nu în armonie cu voia lui Dumnezeu. Unul dintre frați stătea în picioare în fața comitetului, ținând în mână o publicație și criticând caracterul conținutului ei. Publicația era American Sentinel. El indica anumite articole, declarând: “Acesta trebuie să fie scos și acela trebuie să fie schimbat. Dacă Sentinel nu ar fi conținut asemenea articole, am fi putut să o folosim”. Articolele indicate ca fiind discutabile erau despre Sabat și despre cea de a doua venire a Domnului Hristos. SVM 316.2
Sora White a relatat cu claritate concepțiile și atitudinea vorbitorilor principali de la acea adunare de comitet. Ea s-a referit la spiritul aspru manifestat de unii și la pozițiile greșite adoptate de alții. Și-a încheiat observațiile cu un apel cât se poate de stăruitor, ca toți să susțină și mai departe adevărul în deplinătatea lui și ca veghetorii să sune din trâmbiță cu un sunet distinct și clar. Întreaga adunare era stăpânită de o convingere solemnă și toți simțeau că au auzit o solie venită din cer. SVM 316.3
Fratele Olsen era derutat și nu știa ce să spună. El nu auzise despre adunarea specială de comitet, care avusese loc până la ore târzii în noaptea precedentă și se încheiase cu mai puțin de două ore înainte ca îngerul să o îndemne pe sora White să relateze viziunea primită în urmă cu patru luni, în care îi fusese descrisă tocmai această adunare, minut cu minut. Dar explicația nu s-a lăsat așteptată prea mult. Îndată, frații care participaseră la comitetul din noaptea precedentă s-au ridicat și au mărturisit despre întrunirea lor. SVM 316.4
Unul a spus: “Am participat la întrunire noaptea trecută și declar cu părere de rău că m-am aflat de partea greșită. Folosesc ocazia din această dimineață pentru a mă așeza pe o poziție corectă”. SVM 317.1
Președintele Asociației naționale pentru libertate religioasă a prezentat o mărturie clară. El a declarat că, în noaptea precedentă, mai mulți frați s-au întâlnit în biroul său de la Editura Review și acolo au discutat tocmai subiectele menționate de sora White. Dezbaterile au continuat până după ora unu dimineața. El a spus că nu va începe să descrie întrunirea. Acest lucru nu era necesar, deoarece descrierea prezentată de sora White era corectă și chiar mai precisă decât ar fi putut să o prezinte el. În continuare, a recunoscut că poziția pe care o susținuse nu fusese corectă și că acum era în stare să-și înțeleagă greșeala. SVM 317.2
Un alt frate a confirmat că participase la întrunire și că descrierea făcută de sora White era adevărată și corectă în fiecare detaliu. El era profund mulțumitor că li se dăruise lumină, deoarece deosebirile de opinie creaseră o situație foarte dificilă. El credea că toți participanții fuseseră onești în convingerile lor și doriseră sincer să facă binele, totuși părerile lor erau contradictorii și nu reușiseră să ajungă la un acord. Ceilalți participanți la acea ședință de comitet târzie, cu privire la publicația Sentinel, au mărturisit că sora White descrisese corect întrunirea. SVM 317.3
Au fost prezentate și alte mărturii care exprimau mulțumirea că li se oferise lumină cu privire la acea problemă asupra căreia existase așa de multă confuzie. De asemenea, ei și-au exprimat mulțumirea că solia fusese prezentată în așa fel încât fiecare să poată vedea nu numai înțelepciunea lui Dumnezeu, ci și bunătatea Lui, manifestată prin faptul că o trimisese într-un moment în care nimeni nu se putea îndoi că este o solie venită din Cer. SVM 318.1
Această experiență a confirmat credința celor care aveau încredere în solie și i-a impresionat profund pe cei care consideraseră că propria experiență în domeniul administrației era mai sigură decât planurile de distribuire a responsabilităților și de înființare a mai multor centre de influență, așa cum solicitaseră atât frații lor din zonele mai îndepărtate, cât și Mărturiile. SVM 318.2