În numele fraților și al surorilor din Australasia, care erau dornici să vorbească despre poverile efortului misionar din regiunile de dincolo de ocean, fratele A. G. Daniells, la data aceea, președinte al Uniunii de Conferințe Australasia, raporta Conferinței Generale din 1899 despre dezvoltarea rapidă și despre credința puternică a tuturor, în ce privește capacitatea lor de a li se alătura fraților lucrători din America și din Europa pentru a vesti solia celui de-al treilea înger în câmpurile misionare. SVM 372.2
“Noi, cei din Australasia”, scria el, “am înțeles mai greu însemnătatea providenței lui Dumnezeu, manifestată prin rămânerea sorei White în această țară. La venirea dânsei, cu toții am crezut că este doar o vizită scurtă. Și dumneaei a crezut astfel, dar Domnul știa mai bine. El a adus-o în această țară și nu a îngăduit ca norul să se ridice și să se mute în altă parte. SVM 372.3
Chiar de când a venit, Dumnezeu i-a dat instrucțiuni cu privire la lucrarea de aici. El a evidențiat greșelile existente în metodele noastre de lucru și a făcut ca activitatea noastră din întregul teritoriu să dobândească o nouă formă. Dumnezeu ne-a îndemnat fără încetare să mergem înainte pentru a extinde lucrarea în toate direcțiile. El i-a încredințat slujitorului Său o mare responsabilitate în privința educației. Eforturile necesare pentru a aduce la îndeplinire lucrarea pe care Dumnezeu ne-a arătat clar că trebuie să o facem au fost teribile. Satana a luptat împotriva noastră la fiecare pas, dar Dumnezeu ne-a dăruit multe biruințe. El a adus la existență școala Avondale, iar noi avem cele mai clare dovezi că merită să Îi aducem slavă pentru aceasta. Dumnezeu ne-a adresat instrucțiuni la momentul potrivit, atât cu privire la locul de amplasare, cât și la scopul și modul de administrare a școlii. Acum, Dumnezeu ne spune că, dacă vom umbla în lumina dată de El, Avondale va deveni un centru de educație pentru multe teritorii misionare. Mâna lui Dumnezeu este prezentă în toate aceste lucruri. Ne străduim să facem ca poporul nostru să înțeleagă situația și să facă tot ce îi stă în putere spre a susține lucrarea. Frații răspund cu noblețe, dar resursele noastre sunt prea mici față de marea lucrare pe care suntem îndemnați să o îndeplinim…. SVM 373.1
Avem o armată de tineri inteligenți și nerăbdători să se pregătească pentru lucrarea lui Dumnezeu. Noi credem că în timp scurt vom fi în stare să asigurăm un mare număr de lucrători valoroși pentru diferitele teritorii misionare aflate sub steagul englez. Domnul ne dezvăluie acest fapt prin Spiritul Profeției și îl va aduce la împlinire”. — The Daily Bulletin of the General Conference, 1899, 141, 142. SVM 373.2
Într-o cuvântare cu privire la școala Avondale și la activitatea acesteia, rostită în data de 22 iulie 1899, în cadrul sesiunii din acel an a Uniunii de Conferințe Australasia, sora White accentua cu mare seriozitate caracterul misionar al lucrării ce urma să fie realizată în acea zonă. Ea spunea: SVM 374.1
“Dumnezeu plănuiește ca acest loc să fie în centrul atenției și să devină o lecție practică. Școala noastră nu trebuie să urmeze modelul nici unei alte școli deja înființate în America și nici al vreunei școli existente în țara aceasta. Noi privim spre Soarele Neprihănirii, străduindu-ne să înțelegem fiecare rază de lumină…. SVM 374.2
Din acest centru trebuie să trimitem misionari. Ei trebuie să fie educați și instruiți aici, apoi să fie trimiși în insulele mării și în alte țări. Domnul dorește să ne pregătim pentru lucrarea misionară. SVM 374.3
Lucrarea care trebuie să fie înfăptuită este vastă și măreață. Poate că unii dintre cei prezenți simt că trebuie să meargă în China sau în alte locuri pentru a proclama solia. Acești oameni trebuie să se așeze în poziția de ucenici spre a fi încercați și verificați în acest fel”. — Australasian Union Conference Record, 28 iulie, 1899, 8, 9. SVM 374.4
Acest ideal, de a educa mulți lucrători creștini pentru câmpurile misionare aflate în regiunile îndepărtate, a fost evidențiat fără încetare înaintea susținătorilor școlii Avondale, și a fost idealul care a caracterizat lucrarea de acolo în anii care au urmat, așa cum indica însuși numele școlii, “Colegiul Misionar Australasia”. SVM 374.5
La încheierea anului 1899, sora White scria: “Am înaintat prin credință și am făcut deja un mare progres, deoarece am înțeles ce anume trebuia făcut, și nu am îndrăznit să ezităm. Cu toate acestea, nu am realizat încă nici jumătate din ce ar fi trebuit să facem. Încă nu ne aflăm pe un teren sigur. În fața noastră se află o mare lucrare. Pretutindeni în preajma noastră sunt suflete care tânjesc după lumină și după adevăr. Cum vom ajunge la ele?… SVM 374.6
Frații mei și surorile mele din Australasia, ultima solie a harului pentru o lume căzută trebuie să fie vestită în fiecare oraș și în fiecare sat. În timp ce ne străduim să lucrăm în aceste zone lipsite de cunoașterea adevărului, din țările îndepărtate se aude strigătul: ‘Treci și ajută-ne’. Nu este ușor de ajuns în acele locuri și probabil că ele nu sunt atât de pregătite pentru seceriș, cum sunt câmpurile aflate în preajma noastră, dar nu trebuie să fie neglijate. Noi dorim să facem ca triumful crucii să ajungă cât mai departe. Cuvântul nostru de ordine este: ‘Înainte, tot înainte!’ Nu putem să renunțăm la răspunderea noastră față de ‘regiunile îndepărtate’, până când întregul pământ nu va fi luminat de slava Domnului. SVM 375.1
Dar ce putem face? Noi ne așezăm și cântărim lucrurile, ne rugăm și plănuim cum să începem lucrarea în locurile aflate în preajma noastră. Unde sunt misionarii credincioși care o vor duce mai departe? Și cum vor fi susținuți ei? SVM 375.2
Mai presus de toate, cum vor fi educați și instruiți misionarii? Cum vor fi pregătiți lucrătorii să meargă în noile câmpuri de lucru? Aceasta este în prezent cea mai mare povară a noastră. Prin urmare, școala Avondale este obiectul special al grijii noastre. Trebuie să asigurăm toate condițiile necesare pentru educarea lucrătorilor din diferitele domenii de activitate. Dacă ar fi educați în mod corect, mulți tineri dețin talente care i-ar face capabili să devină împreună-lucrători cu Dumnezeu. Noi trebuie să le oferim această ocazie. Unii trimit studenți la școala noastră și îi susțin prin achitarea cheltuielilor, ca să poată deveni lucrători într-un domeniu al viei Domnului. În acest sens, trebuie să fie făcut mult mai mult și sunt necesare eforturi speciale pentru cei pe care lucrătorii noștri îi vor trimite din insule spre a fi educați ca misionari. SVM 375.3
În viitor, școala noastră trebuie să fie un instrument misionar activ, după îndemnul Domnului, mai mult decât a fost în trecut.… Atât acasă, cât și în străinătate, avem nevoie de douăzeci de ori mai mulți lucrători pentru a împlini nevoia existentă. Prin urmare, facilitățile școlii Avondale nu trebuie să fie restrânse”. — (Australasian) Union Conference Record, 1 ianuarie, 1900. SVM 376.1