Corespondența particulară a sorei White este plină de referiri la manuscrisele cărților la care a lucrat cu drag și fără răgaz. În perioada în care s-a aflat în Europa, ea a dezvoltat conținutul lucrărilor Great Controversy și The Life of Christ. După publicarea ediției din 1888 a cărții Controversy, în 1890 a scris volumul asociat Patriarchs and Prophets. În 1892 a apărut Steps to Christ, în 1893, Gospel Workers și în 1896, Thoughts from the Mount of Blessing. Cea mai mare lucrare literară a ei, The Desire of Ages, a ocupat majoritatea timpului petrecut în călătoria din Australasia și a fost publicată în 1898. SVM 431.2
În anul 1900, când au apărut Christ's Object Lessons și Testimonies for the Church, volumul 6, unii dintre prietenii ei au crezut că eforturile uriașe depuse în pregătirea manuscriselor pentru publicarea sub formă de carte se apropiaseră de final. Dar nu a fost așa. Ea a continuat să simtă responsabilitatea serioasă de a scrie. Un sentiment copleșitor al nevoii lumii care piere și al nevoii multora care pretindeau a fi supușii Regelui Emanuel a determinat-o să lucreze mai departe, în efortul stăruitor de a le oferi celorlalți ceva din bucuria și pacea care îi umpleau sufletul. Iată o declarație a sorei White, din 1902, pe când îi scria unui prieten despre înaltul standard pe care trebuie să-l atingă credincioșii creștini: SVM 432.1
“Oh, ce este acolo ar trebui să-i conștientizeze de răspunderea pe care o au de a fi asemenea lui Hristos în vorbire și fapte! Dacă nu reușesc prin vorbire, mă voi strădui să trezesc prin scrieri simțurile lor adormite. Sentimentul copleșitor al responsabilității pune stăpânire pe mine într-o asemenea măsură, încât mă simt împovărată ca un car plin cu snopi, dar nu doresc ca acest sentiment al obligației mele față de Înalta Putere să devină mai puțin intens. Acea Prezență este neîncetat cu mine, afirmându-și autoritatea supremă și chemându-mă să dau socoteală pentru serviciul pe care îl aduc sau îl evit.” — Scrisoare nepublicată, 9 decembrie, 1902. SVM 432.2
“Domnul îmi poruncește să vorbesc, și aceasta trebuie să fac”, declara în continuare sora White, simțindu-se împovărată peste măsură de responsabilitatea ei în calitate de sol ales. “Mi s-a cerut să-mi vestesc mărturia cu ‘fermitatea autorității’.” (Idem, 7 decembrie, 1902.) Iar într-un alt mesaj, scris în aceeași lună, ea spunea: SVM 432.3
“Am toate motivele să-L laud pe Tatăl meu ceresc pentru limpezimea gândirii pe care mi-a dat-o cu privire la subiectele Bibliei. Doresc cu ardoare să expun aceste lucruri prețioase, pentru ca mintea pastorilor și a oamenilor să poată fi abătută, dacă este posibil, de la conflicte și certuri și atrasă către ceva care hrănește sufletul — o hrană care va oferi sănătate, curaj și speranță…. SVM 432.4
În timpul nopții îmi sunt descoperite în viziune multe lucruri. Scripturile îmi sunt înfățișate pline de har și de bogăție. Domnul îmi spune: ‘Privește aceste lucruri și meditează la ele. Poți să ceri harul bogat al adevărului, care hrănește sufletul. Să nu ai nimic de a face cu controversa, cu disensiunea și cu cearta care aduc întuneric și descurajare în suflet. Adevărul este clar, curat și plăcut…. Spune adevărul în credință și cu dragoste și lasă rezultatele în seama lui Dumnezeu. Lucrarea nu este a ta, ci a Domnului. În toate soliile tale, vorbește ca una căreia i-a vorbit Domnul. El este autoritatea ta și El îți va dărui harul Lui susținător’.” — Scrisoare nepublicată, 2 decembrie, 1902. SVM 433.1
Aceste cuvinte au fost scrise în perioada în care se tipărea Testimonies for the Church, volumul 7. La scurt timp după apariția cărții, ea a scris despre volumele șase și șapte, următoarele: SVM 433.2
“M-am simțit îndemnată să-i invit pe membrii bisericilor noastre să studieze ultimele două volume din Testimonies for the Church. Când am scris aceste cărți, am fost adânc inspirată de Duhul lui Dumnezeu…. Ele sunt pline de învățături prețioase. În viziunile din timpul nopții, Domnul mi-a spus că adevărul conținut în aceste cărți trebuie să ajungă la membrii bisericilor noastre, deoarece mulți sunt indiferenți cu privire la mântuirea lor.” — Scrisoare nepublicată, 15 aprilie, 1903. SVM 433.3
Dar aceste volume nu aveau să fie ultimele. Mai erau încă multe de făcut. “Trebuie să pregătesc cărți”, scria ea în luna mai 1903, “și, în acest fel, să le ofer altora lumina pe care mi-o dă Domnul. Nu doresc să las în urmă o lucrare neterminată”. În perioada aceleiași luni, a scris în continuare: “Mă străduiesc să pregătesc în vederea publicării un material care va apăra lucrarea sub toate aspectele, ca să nu ajungă la o dezvoltare disproporționată. Mai există multe materiale de pregătit pentru publicare…. Adevărul trebuie să fie prezentat așa cum este el în realitate.” SVM 433.4
În luna august 1903, sora White îi scria unui vechi prieten, astfel: “Sănătatea mea este bună și sunt în stare să scriu mult. Îi mulțumesc Domnului pentru aceasta. M-am hotărât să nu mai particip la așa de multe adunări de tabără, ci să-mi dedic timpul scrisului… Doresc mult să scriu despre viața lui Solomon și despre istoria care a urmat perioadei lui de domnie și doresc, de asemenea, să scriu despre viața lui Pavel și despre activitatea lui în legătură cu activitatea celorlalți apostoli. Uneori, gândul la această lucrare mă ține trează și noaptea.” SVM 434.1
Sora White a trăit pentru a-și vedea dorințele împlinite cu privire la o mare parte din ce plănuise să realizeze. Cartea ei despre Educație a fost încheiată în 1903; Testimonies for the Church, volumul 8, în 1904, iar Ministry of Healing, în 1905. Multe Mărturii Speciale au fost pregătite spre a fi publicate sub formă de broșuri, iar în 1909 a fost publicat Testimonies for the Church, volumul 9, ultimul din serie. Până la finele anului 1910, sora White examinase cu mare atenție toate problemele legate de reeditarea cărții Great Controversy. O dată rezolvată această problemă, ea a găsit timpul pentru a superviza revizuirea cărții Sketches from the Life of Paul și pentru a adăuga mai multe capitole privitoare la activitatea și scrierile apostolilor din perioada timpurie a bisericii creștine. Acest material a fost publicat în 1911, sub titlul: The Acts of the Apostles. Următoarea carte a fost Counsels to Teachers, Parents and Students Regarding Christian Education, apărută în 1913 și, imediat după aceea, sora White a început să corecteze manuscrisele trimise tipografiei în 1914, pentru noua ediție a lucrării Gospel Workers. SVM 434.2
În anul 1864, când a publicat Facts of Faith, sora White a inclus în acel mic volum istoria poporului Israel de după zilele lui David. În anii șaptezeci, a scris destul de amplu despre subiectul întoarcerii israeliților din Babilon, tratând în mod detaliat experiențele lui Neemia. Atât în cadrul articolelor ei, cât și în cuprinsul volumelor Testimonies for the Church, ea a relatat de mai multe ori istoria lui Solomon, a lui Ilie și a lui Elisei, a lui Isaia și a lui Ieremia, a lui Daniel, precum și a oamenilor de seamă din rândul evreilor și istoria întoarcerii exilaților din timpul lui Zorobabel, Iosua și Ezra. SVM 435.1
După tipărirea cărții Facts or Faith, subiectele conținute au fost incluse în cea mai mare parte, cu multe adăugiri, în cartea de mai târziu, Spirit of Prophecy, volumul 1 (1870), iar în cele din urmă, în Patriarchs and Prophets (1870). La încheierea cărții Patriarchs, sora White spera să continue cât mai curând cu istoria de după încheierea domniei lui David și să o publice într-un volum care să cuprindă cele scrise de-a lungul anilor despre experiențele lui Solomon și ale Israelului divizat, precum și despre redobândirea finală a aprobării lui Dumnezeu ca popor unit, ca tip al Israelului spiritual, biserica lui Dumnezeu pe pământ, pentru care se vor împlini în cele din urmă toate făgăduințele legământului. SVM 435.2
Speranța pregătirii într-o formă potrivită pentru publicare a istoriei profeților și a regilor Vechiului Testament a fost cea care a condus la gruparea acestui material în mai multe serii de articole, care au fost publicate în paginile revistelor Review, Signs și Watchman. SVM 435.3
Preocuparea față de istoria Vechiului Testament a fost reluată la scurt timp după întoarcerea sorei White din Australia și a continuat cu intermitențe timp de mai bine de zece ani. Prin urmare, s-a acordat atenție mai multor manuscrise care tratau această perioadă din istoria biblică, perioadă care nu fusese inclusă în celelalte volume ale seriei “Controversy”. SVM 436.1
În anii 1913 și 1914, sora White s-a gândit mult la încheierea acestei lucrări. La data accidentului suferit în februarie 1915, cu excepția ultimelor două capitole, era deja încheiat un volum cu titlul The Captivity and Restauration of Israel, ce acoperea perioadele incomplete, iar cele două capitole erau suficient de bine conturate pentru a permite o completare, introducându-se materialul suplimentar existent în manuscrisele ei. SVM 436.2
În timpul ultimului an, în care sora White s-a odihnit în liniște și și-a încheiat manuscrisele, unul dintre copiști îi scria fiului ei, William C. White, în data de 23 decembrie 1914, următoarele: SVM 436.3
“Chiar și atunci când este extrem de obosită, mama dumneavoastră pare să găsească o mare liniște în făgăduințele Cuvântului și, adesea, când noi începem să cităm unele texte cunoscute din Scriptură, prinde câte o frântură de citat și începe să-l completeze…. Observ că nu este descurajată … cu privire la imaginea de ansamblu a câmpului misionar în care lucrează frații ei și pare să aibă o puternică încredere în puterea lui Dumnezeu de a conduce și de a aduce la îndeplinire planurile Sale veșnice, prin eforturile celor pe care i-a chemat să ia parte la marea Sa lucrare. Ea se ridică deasupra criticismului ieftin și chiar deasupra greșelilor trecute ale celor care au fost mustrați și își exprimă convingerea, izvorâtă se pare dintr-o credință înnăscută în biserica viului Dumnezeu și din încrederea că frații ei vor rămâne credincioși cauzei de care și-au legat existența, că Domnul va fi cu ei până la sfârșit și le va asigura biruința deplină asupra oricărui plan al vrăjmașului. SVM 436.4
Încredere în puterea lui Dumnezeu de a o susține în multele neputințe ale bătrâneții, încredere în făgăduințele prețioase ale Cuvântului lui Dumnezeu, încredere în frații ei, care poartă povara lucrării, încredere în triumful final al soliei celui de-al treilea înger — aceasta este credința deplină de care mama dumneavoastră pare să se bucure în fiecare zi și în fiecare oră. Aceasta este credința care îi umple inima cu voioșie și cu pace, chiar și atunci când suferă mari slăbiciuni fizice și nu mai este în stare să progreseze în activitatea literară. O credință ca aceasta poate inspira orice persoană aflată în preajmă.” SVM 437.1