De la Volney, am plecat în călătorie spre Port Gibson, la o distanță de șaizeci de mile, pentru a fi prezenți la o altă întrunire, care urma să aibă loc în 27 și 28 august. “În drumul nostru”, scria soțul meu în data de 26 august, într-o scrisoare adresată fratelui Hastings, “ne-am oprit la fratele Snow, în Hannibal. Acolo sunt opt sau zece suflete prețioase. Fratele Bates, fratele și sora Edson și fratele Simmons au rămas întreaga noapte acolo. Dimineața, Ellen a fost răpită în viziune și toți frații au venit în încăperea în care se afla. Unul dintre cei prezenți nu era de aceeași părere cu noi în privința adevărului despre Sabat, dar era un om smerit și bun. În timpul viziunii, Ellen s-a ridicat în picioare, a luat în mână Biblia cea mare și a ridicat-o înaintea Domnului, citând din ea mai multe texte, și apoi s-a îndreptat spre fratele nostru și i-a pus Biblia în mâini. El a luat-o, în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraz. După aceea, Ellen a venit și s-a așezat lângă mine. Viziunea a durat o oră și jumătate, timp în care nu a respirat de loc. A fost o experiență emoționantă. Toți plângeau de bucurie. L-am lăsat acolo pe fratele Bates și am plecat la fratele Edson.” SVM 111.5