Călătoria noastră spre Washington, N. H., a fost istovitoare. În cele din urmă, am ajuns acasă la fratele C. K. Farnsworth, unde am fost găzduiți în condiții bune. Gazdele au făcut tot ceea ce le-a stat în putință să ne simțim bine și totul a fost pregătit în așa fel încât să ne putem odihni cât mai mult cu putință. SVM 179.5
În Sabat, tatăl tău a vorbit la serviciul divin de dimineață și, după o pauză de aproximativ douăzeci de minute, am vorbit eu, prezentând o solie de mustrare pentru mai multe persoane. Adunarea de seara a fost planificată să aibă loc în casa fratelui Farnsworth. În dimineața următoare, am participat din nou la întrunirile care s-au desfășurat în sala de adunări. Am încercat să-i ajutăm pe cei care pretindeau că au adevărul să înțeleagă starea de întuneric înspăimântător și de îndepărtare de Dumnezeu în care se aflau și să-și mărturisească greșelile cu umilință. SVM 179.6
Din nou am avut o adunare de seară în casa fratelui Farnsworth. Fratele Andrews a vorbit despre suferința pentru cauza lui Hristos și Domnul l-a ajutat în seara aceea. A fost menționat exemplul lui Moise, care ‘n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire’. (Evrei 11, 24-26.) SVM 180.1
Luni, adunarea a început la ora 10 dimineața. S-a discutat din nou despre starea bisericii. Noi le-am adresat participanților cele mai serioase îndemnuri, să se întoarcă la Dumnezeu și să fie corecți înaintea Lui. Domnul ne-a ajutat în această lucrare. Adunarea de dimineață s-a încheiat pe la orele trei sau patru după-amiaza. În toate aceste ore, am vorbit pe rând, fiind preocupați îndeosebi de lucrarea pentru tinerii neconvertiți. SVM 180.2
Marți seara am predicat cu o mare ușurință timp de o oră. Fratele Andrews a vorbit într-o manieră mișcătoare și arzătoare. Duhul Domnului a fost prezent la întrunire. Îngerii lui Dumnezeu păreau a fi foarte aproape de noi, alungându-i pe îngerii răi. Atât pastorii, cât și poporul au plâns ca niște copii. Am simțit că reușiserăm să fim tot mai bine întemeiați în credință și că puterile întunericului fuseseră învinse. Întâlnirea s-a încheiat cu bine. SVM 180.3
Am plănuit încă o întâlnire pentru ziua următoare, începând cu orele zece dimineața. Eu am vorbit aproape o oră despre umilirea și proslăvirea lui Hristos. Apoi am început lucrarea pentru tineri. Părinții și-au adus copiii la întrunire, ca să primească binecuvântarea. Le-am adresat copiilor apeluri stăruitoare, până când treisprezece dintre ei s-au ridicat în picioare, exprimându-și dorința de a deveni creștini. Un tânăr de aproximativ douăzeci de ani venise pe jos patruzeci de mile pentru a ne vedea și pentru a auzi adevărul. El nu aderase până atunci la nici o biserică, dar, înainte de a pleca, a trecut de partea Domnului. SVM 180.4
Aceasta a fost una dintre cele mai bune adunări. Ne-am despărțit cu toții în lacrimi, simțind că binecuvântarea Cerului sălășluiește asupra noastră”. SVM 181.1