Dacă vom cere, Dumnezeu ne va răspunde — Înțelepciunea omenească spune că rugăciunea nu este esențială. Oamenii de știință pretind că nu poate exista un răspuns real la rugăciune, că acest fapt ar fi o călcare a legilor naturii, o minune, și că minuni nu există. Universul, spun ei, este guvernat de legi fixe și nici chiar Dumnezeu nu poate face nimic împotriva acestor legi. În felul acesta, ei îl reprezintă pe Dumnezeu ca fiind legat de propriile legi — ca și când acțiunea unei legi divine ar exclude libertatea divină. O astfel de învățătură este contrară mărturiei Scripturii. N-au fost făcute minuni de către Hristos și apostolii Săi? Același Mântuitor milostiv trăiește și astăzi și este tot atât de doritor să asculte rugăciunea credinței ca atunci când a trăit vizibil printre oameni. O parte a planului lui Dumnezeu este să ne ofere, ca răspuns la rugăciunea credinței, lucruri pe care nu ni le-ar da, dacă nu le cerem. — Tragedia veacurilor, 525. Rg 96.1
Când aveți privilegiul de a-i întâlni pe frații voștri la biserică, vorbiți-le despre necesitatea de a păstra deschisă calea de comunicare dintre Dumnezeu și suflet. Spuneți-le că, dacă ei vor asculta îndemnul inimii și se vor ruga, Dumnezeu va găsi răspunsuri pentru cererile lor. Spuneți-le să nu-și neglijeze îndatoririle religioase. Îndemnați-i pe frați să se roage. Dacă vrem să găsim, trebuie să căutăm. Dacă vrem să primim, trebuie să cerem și dacă vrem să ni se deschidă o ușă, trebuie să batem. — Signs of the Times, 10 februarie, 1890. Rg 96.2
Domnul Isus nu ne cere să-L urmăm, pentru ca după aceea să ne părăsească. Dacă ne consacrăm viața în slujba Sa, nu vom fi niciodată într-o situație pentru care Dumnezeu nu a prevăzut dinainte resursele necesare. Oricare ar fi situația în care ne aflăm, noi avem un Sfătuitor sigur. Oricare ar fi necazul nostru, întristarea sau însingurarea, noi avem un Prieten plin de simpatie. Dacă greșim din neștiință, Domnul Hristos nu ne părăsește.... Rg 97.1
“Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi”. (Matei 21, 22.) — Slujitorii evangheliei, 263. Rg 97.2
Binecuvântarea lui Dumnezeu va veni ca rezultat al credinței umile — O strânsă legătură cu cerul va da un ton corect credincioșiei voastre și va fi temelia succesului vostru. Simțământul vostru de dependență vă va aduce la rugăciune și simțul datoriei vă va chema la efort. Rugăciunea și efortul, efortul și rugăciunea vor fi ocupația vieții voastre. Trebuie să vă rugați, ca și când reușita și lauda s-ar datora întru totul lui Dumnezeu și să lucrați, ca și când toată datoria ar fi a voastră. Dacă doriți să aveți putere, o puteți avea, pentru că ea vă așteaptă. Numai să credeți în Dumnezeu, credeți-L pe Cuvânt, acționați prin credință și binecuvântările vor veni. Rg 97.3
Dumnezeu îi primește pe aceia care au o inimă umilă, încrezătoare și pocăită și ascultă rugăciunile lor, iar când Dumnezeu ajută, toate obstacolele vor fi învinse. Cât de mulți bărbați cu mari daruri naturale și cunoștințe înalte nu au reușit când au fost puși în poziții de răspundere, în timp ce aceia cu un intelect mai slab, care trăiesc într-un mediu mai puțin favorabil, au avut un succes minunat. Secretul a constat în faptul că cei dintâi s-au încrezut în ei înșiși, iar cei de pe urmă s-au unit cu Acela care este minunat la sfat și puternic în lucrare spre a-și îndeplini voința. — Mărturii pentru comunitate 4:538, 539. Rg 97.4
Rugăciunile simple, făcute la îndemnul Duhului Sfânt, se vor înălța prin porțile întredeschise, prin ușa deschisă despre care Domnul Hristos a declarat: “Am deschis o ușă pe care nimeni n-o poate închide”. Rugăciunile acestea, amestecate cu tămâia desăvârșirii lui Hristos, se vor înălța la Tatăl asemenea fumului de tămâie plăcut mirositor, iar răspunsurile vor veni. — Mărturii pentru comunitate 6:467. Rg 97.5
Rugăciunile făcute cu simplitatea unui copil vor fi ascultate — “Dacă însetează cineva, să vină după Mine și să bea”. “Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică”. (Ioan 7, 37; 4, 14.) Rg 98.1
Dacă, având făgăduințele acestea înaintea noastră, alegem totuși să rămânem uscați și ofiliți din lipsă de apa vieții, este vina noastră. Dacă am veni la Hristos cu simplitatea unui copil care vine la părinții săi pământești și am cere cele ce El a făgăduit, crezând că le primim, noi le-am avea. — Mărturii pentru comunitate 9:179. Rg 98.2
Rugați-vă și credeți — Dumnezeu nu spune: Cereți o singură dată și veți primi. El ne îndeamnă să cerem în continuare. Stăruiți în rugăciune fără șovăire. Perseverența în rugăciune îl aduce pe cel care se roagă la o atitudine mai serioasă și îi dă o dorință tot mai mare de a primi lucrurile pe care le cere. La mormântul lui Lazăr, Domnul Hristos i-a spus Martei: “Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” (Ioan 11, 40.) Rg 98.3
Dar mulți nu au o credință vie. Acesta este motivul pentru care nu văd o manifestare mai mare a puterii lui Dumnezeu. Slăbiciunea lor este rezultatul necredinței. Ei au mai multă încredere în acțiunile lor, decât în lucrarea lui Dumnezeu pentru ei. Acești oameni își asumă răspunderea de a-și purta singuri de grijă. Ei fac multe planuri și proiecte, dar se roagă puțin și au doar o mică încredere reală în Dumnezeu. Ei consideră că au credință, dar aceasta este doar un impuls de moment. Pentru că nu reușesc să-și înțeleagă propria nevoie și nici dispoziția lui Dumnezeu de a dărui, ei nu continuă să-și mențină cererile înaintea Domnului cu perseverență. Rg 98.4
Rugăciunile noastre trebuie să fie tot așa de insistente și de perseverente ca rugăciunea acelui prieten care cerea câteva pâini în miez de noapte. Cu cât vom cere mai stăruitor și mai statornic, cu atât legătura noastră spirituală cu Domnul Hristos va fi mai strânsă. Noi vom primi tot mai multe binecuvântări, pentru că vom avea o credință tot mai mare. Rg 98.5
Partea noastră este să ne rugăm și să credem. Vegheați în rugăciune. Vegheați și cooperați cu Dumnezeu care ascultă rugăciunile. Păstrați mereu în minte faptul că “noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu”. (1 Corinteni 3, 9.) Vorbiți și lucrați în armonie cu rugăciunile voastre. Aceasta va constitui diferența infinită când încercarea va dovedi autenticitatea credinței voastre sau va arăta că rugăciunile voastre sunt doar o formă. — Parabolele Domnului Hristos, 145, 146. Rg 99.1
Rugați-vă cu credință, iar răspunsurile vor veni — Lecțiile pe care ni le trimite Dumnezeu, dacă sunt bine învățate, ne vor fi întotdeauna de ajutor la timpul potrivit. Puneți-vă încrederea în Dumnezeu. Rugați-vă mult și credeți. Încrezându-vă, nădăjduind, crezând, ținând tare mâna Puterii Nemărginite, voi veți fi mai mult decât biruitori. Rg 99.2
Adevărații lucrători umblă și lucrează prin credință. Uneori, ei obosesc urmărind înaintarea lentă a lucrării, când lupta se dă cu putere între forțele binelui și ale răului. Dar, dacă refuză să renunțe sau să fie descurajați, vor vedea cum norii se dau la o parte și cum se împlinește făgăduința eliberării. Prin ceața cu care i-a înconjurat Satana, ei vor vedea strălucirea razelor vii ale Soarelui Neprihănirii. Rg 99.3
Lucrați cu credință și lăsați rezultatele în grija lui Dumnezeu. Rugați-vă în credință, iar taina providenței Sale va aduce răspunsul. Uneori, vi se va părea că nu puteți avea succes. Lucrați și credeți punând în eforturile voastre credință, nădejde și curaj. După ce ați făcut tot ce ați putut, așteptați-L pe Domnul, mărturisind credincioșia Lui, iar El va face să se împlinească Cuvântul Său. Așteptați nu cu o îngrijorare neliniștită, ci cu o credință neclintită și încredere nezguduită. — Mărturii pentru comunitate 7:245. Rg 99.4
Noi putem să obținem putere de la Dumnezeu. El este în stare să ne ajute. El poate să ne dea har și înțelepciune cerească. Dacă veți cere cu credință, veți primi, dar trebuie să vegheați în vederea rugăciunii. Vegheați, rugați-vă, lucrați — acestea să fie cuvintele voastre de ordine. — Mărturii pentru comunitate 2:427. Rg 99.5
Dumnezeu ne-a trimis să lucrăm în via Sa. Datoria noastră este să facem tot ce putem. “Dimineața seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va izbuti, aceasta sau aceea”. Noi avem prea puțină credință. Noi Îi punem limite Sfântului lui Israel. Ar trebui să fim recunoscători că El Se coboară până acolo, încât să folosească pe vreunul dintre noi ca unealtă a Sa. Fiecare rugăciune stăruitoare făcută cu credință va primi un răspuns. Acesta poate să nu vină întocmai cum l-am așteptat, dar va veni exact atunci când vom avea cea mai mare nevoie de el. “Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da”. — The Review and Herald, 23 martie, 1897. Rg 99.6
Dacă găsim timp să ne rugăm, Dumnezeu va găsi timp să răspundă — Fiecare rugăciune stăruitoare pentru har și putere va primi răspuns.... Cereți-I lui Dumnezeu să facă pentru voi lucrurile pe care nu puteți să le faceți singuri. Spuneți-I lui Isus totul. Împărtășiți-I tainele inimii voastre, pentru că ochii Săi cercetează încăperile cele mai ascunse ale sufletului și cunoaște gândurile voastre ca pe o carte deschisă. După ce ați cerut lucrurile necesare pentru binele sufletului vostru, credeți că le veți primi și le veți avea. Primiți darurile Sale cu toată inima, pentru că Isus a murit ca să puteți avea lucrurile prețioase ale cerului și să găsiți, în cele din urmă, un cămin alături de îngerii din Împărăția lui Dumnezeu. Dacă veți găsi timp și cuvinte să vă rugați, Dumnezeu va găsi timp și cuvinte să vă răspundă. — My Life Today, 16. Rg 100.1
Bucurați-vă că Dumnezeu a răspuns la rugăciunile voastre — Rugați-vă cu credință și asigurați-vă că vă puneți viața în armonie cu cererile voastre, ca să puteți primi binecuvântările pentru care vă rugați. Nu îngăduiți să vă scadă credința, pentru că binecuvântările primite sunt proporționale cu credința exercitată. “Facă-vi-se după credința voastră!” “Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi”. (Matei 9, 29; 21, 22.) Rugați-vă, credeți și bucurați-vă. Cântați laude lui Dumnezeu, pentru că El a răspuns Ia rugăciunile voastre. Credeți-L pe cuvânt, ‘căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința’. (Evrei 10, 23.) Nicio rugăciune sinceră nu este pierdută. Calea este deschisă, valul binecuvântării se revarsă. El are proprietăți vindecătoare, oferind o putere regeneratoare de viață, sănătate și mântuire. — Mărturii pentru comunitate 7:274. Rg 100.2
Însăși stăruința voastră în rugăciune este o garanție că Dumnezeu va răspunde — Când un om Îi adresează lui Dumnezeu o rugăciune foarte stăruitoare (Isus Hristos este singurul nume de sub cer prin care putem să fim mântuiți), în acea stăruință și seriozitate se găsește un angajament al lui Dumnezeu, asigurându-l că El este gata să răspundă la rugăciune într-o măsură nespus de îmbelșugată, mai mult decât putem noi să cerem, sau să gândim. Noi nu trebuie să ne rugăm doar în Numele lui Isus, ci și prin inspirația și îndemnurile fierbinți ale Duhului Sfânt. Acest fapt explică semnificația cuvintelor: “Duhul însuși mijlocește pentru noi cu suspine negrăite”. Rugăciunile trebuie să fie înălțate cu o credință serioasă. Atunci, ele vor ajunge la tronul harului. Stăruiți în rugăciune fără șovăire. Dumnezeu nu spune: Rugați-vă o dată, iar Eu vă voi răspunde. El spune: Rugați-vă neîncetat, crezând că aveți lucrurile pe care le cereți și le veți primi, iar Eu vă voi răspunde. — The Gospel Herald, 28 mai, 1902. Rg 101.1
Condițiile pentru ascultarea rugăciunii — Noi ne putem aștepta ca Dumnezeu să asculte și să răspundă rugăciunilor noastre, dar există anumite condiții. Prima dintre aceste condiții este să simțim nevoia după ajutorul Său. El a făgăduit că “va turna ape peste pământul însetat și râuri peste pământul uscat”. (Isaia 44, 3.) Cei care flămânzesc și însetează după neprihănire, care doresc fierbinte împăcarea cu Dumnezeu, pot fi siguri că vor fi săturați. Pentru ca binecuvântarea lui Dumnezeu să poată fi primită, inima trebuie să fie deschisă influenței Duhului Sfânt. Rg 101.2
Marea noastră nevoie de ajutor constituie prin ea însăși un argument și pledează în modul cel mai elocvent în favoarea noastră. Totuși, ca să facă toate aceste lucruri pentru noi, Dumnezeu trebuie să fie căutat și rugat. El spune: “Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi”. “Și El care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da, fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Matei 7, 7; Romani 8, 32.) Rg 101.3
Dacă iubim nelegiuirea din inima noastră, dacă ne atașăm de vreun păcat cunoscut, Dumnezeu nu ne va asculta, dar rugăciunea inimii căite și zdrobite va fi ascultată întotdeauna. Când ne-am corectat toate greșelile cunoscute, putem avea încredere că Dumnezeu va răspunde cererilor noastre. Propriile merite nu ne vor recomanda niciodată bunăvoinței lui Dumnezeu. Numai meritele lui Hristos ne vor mântui și numai sângele Său ne va curați. Totuși noi avem de făcut o lucrare, și anume aceea de a împlini condițiile cerute pentru a fi acceptați de Dumnezeu. Rg 101.4
Un alt element al rugăciunii cu succes este credința. “Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută”. (Evrei 11, 6.) Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi: “Orice lucru veți cere când vă rugați, să credeți că l-ați și primit și-l veți avea”. (Marcu 11, 24.) Îl credem noi oare pe Dumnezeu pe cuvânt? Rg 102.1
Făgăduința aceasta este cuprinzătoare și nelimitată și Cel care a dat-o este credincios în împlinirea ei. Dacă nu primim lucrurile pe care le-am cerut chiar atunci când ne-am rugat, trebuie totuși să credem că Dumnezeu aude și că va răspunde rugăciunilor noastre. Noi suntem atât de supuși greșelii și avem o înțelegere atât de limitată, încât uneori cerem lucruri care nu ar fi o binecuvântare pentru noi, Totuși, pentru că ne iubește, Tatăl nostru ceresc răspunde rugăciunilor noastre, dându-ne lucrurile care sunt cu adevărat spre binele nostru și pe care noi înșine am dori să le avem, dacă, iluminați fiind de Duhul lui Dumnezeu, le-am putea vedea așa cum sunt ele în realitate. Când ni se pare că rugăciunile noastre nu primesc un răspuns, trebuie să rămânem încrezători în făgăduințele sfinte, căci timpul răspunsului va veni în mod sigur și vom primi binecuvântarea de care avem cea mai mare nevoie. Totuși a pretinde ca rugăciunea să fie întotdeauna împlinită exact în felul dorit de noi constituie o încumetare, o îndrăzneală necuvenită din partea noastră. Dumnezeu este prea înțelept ca să poată greși și prea bun ca să rețină vreun bine de la cei ce umblă în neprihănire. Deci nu te teme să te încrezi în El, chiar dacă nu vezi imediat un răspuns la rugăciunile tale. Ai încredere în făgăduința Lui sigură: “Cereți și vi se va da”. Rg 102.2
Dacă ne lăsăm călăuziți de îndoielile și de temerile noastre sau dacă nu suntem dispuși să credem până când nu reușim să găsim răspuns la orice problemă pe care nu o înțelegem cu claritate, dificultățile noastre vor ajunge să fie tot mai multe și mai complicate. Dar, dacă venim la Dumnezeu simțindu-ne dependenți și neajutorați, așa cum într-adevăr suntem, și dacă Îi facem cunoscute nevoile noastre, cu umilință și cu încredere, Cel a cărui cunoștință este fără margini, care vede toată creațiunea Sa și conduce totul prin voința și Cuvântul Său poate să asculte și va asculta strigătele noastre și va face ca lumina să strălucească în inima noastră. Prin rugăciune sinceră, noi suntem aduși în legătură cu inima Celui Atotputernic. Poate că nu vom avea, în momentul acela, dovada clară că fața Mântuitorului nostru este plecată asupra noastră cu o expresie de milă și dragoste, și totuși este așa. Poate că nu simțim atingerea Sa vizibilă, dar mâna Sa este îndreptată spre noi cu iubire, milă și înțelegere. Rg 102.3
Când venim să cerem mila și binecuvântarea lui Dumnezeu, trebuie să avem un spirit iubitor și iertător. Oare cum ne putem ruga: “Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” și totuși să nutrim un spirit neiertător? (Matei 6, 12.) Dacă ne așteptăm ca rugăciunile noastre să fie ascultate, trebuie să-i iertăm pe alții în același fel și în aceeași măsură în care sperăm să fim iertați noi. Rg 103.1
O altă condiție a ascultării rugăciunii este perseverența. Dacă dorim să creștem în credința și experiența creștină, trebuie să ne rugăm neîncetat. Să fim “stăruitori în rugăciune”, să “stăruim în rugăciune, veghind în ea cu mulțumiri”. (Romani 12, 1.2; Coloseni 4, 2.) Apostolul Petru îi sfătuia pe credincioși să fie “înțelepți și să vegheze în vederea rugăciunii”. (1 Petru 4, 7.) Pavel sfătuia: “În orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri”. (Filipeni 4, 6.) “Dar voi, preaiubiților”, spunea apostolul Iuda, “ ... rugați-vă prin Duhul Sfânt și țineți-vă în dragostea lui Dumnezeu”. (Iuda 20.21.) — Calea către Hristos, 95-97. Rg 103.2
Dacă îi aducem lui Dumnezeu doar o ascultare parțială, cu o jumătate de inimă, făgăduința Sa nu va fi împlinită pentru noi. — Divina vindecare, 227. Rg 103.3
Dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie ascultate, trebuie să trăim în conformitate cu ele — Noi trebuie să ne rugăm și să veghem, ca să nu fie nicio lipsă de consecvență în viața noastră. Să nu dăm greș în a le arăta altora că noi înțelegem că a veghea în vederea rugăciunii înseamnă a trăi înaintea lui Dumnezeu în conformitate cu rugăciunile noastre, pentru ca El să le poată asculta. — Selected Messages 1:116, 117. Rg 103.4
Rugăciunea nu are nicio valoare, dacă viața nu este trăită în conformitate cu ea — “Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da”. Prezentați această făgăduință când vă rugați. Aveți privilegiul de a veni la El cu o îndrăzneală sfântă. Când Ii cerem cu sinceritate să îngăduie ca lumina Sa să strălucească asupra noastră, El ne va auzi și ne va răspunde. Totuși noi trebuie să trăim în armonie cu rugăciunile noastre. Dacă trăim contrar lor, ele nu au nicio valoare. Am văzut un tată care, după ce citea un pasaj din Scriptură și se ruga, adesea aproape îndată ce se ridica de pe genunchi, începea să-l certe pe copil. Cum putea Dumnezeu să răspundă la rugăciunea pe care o făcuse? Dacă, după ce îi ceartă pe copiii săi, un tată se roagă, oare rugăciunea aceea le face bine copiilor? Nu, cu excepția faptului că este o rugăciune de mărturisire a păcatului înaintea lui Dumnezeu. — Îndrumarea copilului, 499. Rg 103.5
Dacă vrem să primim răspuns la rugăciune, trebuie să includem în ea laudele noastre — Oare toate exercițiile noastre devoționale să constea numai în a cere și a primi? Să ne gândim oare totdeauna la nevoile noastre și niciodată la ce primim? Să fim oare primitori ai milei Sale și niciodată să nu-L lăudăm pentru ce a făcut El pentru noi? De rugat, nu ne rugăm prea mult, dar suntem prea zgârciți în a-I aduce mulțumiri. Dacă iubirea plină de bunătate a lui Dumnezeu ar stârni mai multă mulțumire, recunoștință și laudă, noi am avea mult mai multă putere în rugăciune. Vom avea tot mai mult din iubirea lui Dumnezeu și mai multe cuvinte de laudă pe care să I le adresăm. Voi, cei care vă plângeți că Dumnezeu nu vă ascultă rugăciunile, schimbați ordinea prezentă a lucrurilor și amestecați lauda cu cererile voastre. Atunci când vă veți gândi la bunătatea și mila Sa, veți constata că El va lua în considerare nevoile voastre. Rg 104.1
Rugați-vă, rugați-vă cu ardoare și fără încetare, dar nu uitați să aduceți laude. — Mărturii pentru comunitate 5:317. Rg 104.2
Lipsa credincioșiei în isprăvnicie poate face ca rugăciunile să nu fie ascultate — Ca Dătător al tuturor binecuvântărilor, Dumnezeu pretinde o parte din tot ce avem. Acesta este planul Său pentru susținerea predicării Evangheliei. Noi trebuie să arătăm faptul că apreciem darurile Sale, Înapoindu-I lui Dumnezeu partea Sa. Dar, dacă reținem pentru noi ceea ce Îi aparține Lui, cum ne putem aștepta ca El să ne încredințeze lucrurile cerești? Probabil că aici se află taina rugăciunilor la care nu s-a primit răspuns. — Parabolele Domnului Hristos, 144. Rg 104.3
Când cerem împlinirea făgăduințelor, fără a îndeplini condițiile, noi Îl insultăm pe Dumnezeu — Pentru împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu există anumite condiții, iar rugăciunea nu poate lua niciodată locul îndeplinirii datoriei. “Dacă Mă iubiți”, spune Domnul Hristos, “veți păzi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește, și cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu, Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui”. (Ioan 14, 15.21.) Cei care aduc cererile lor înaintea lui Dumnezeu, solicitând împlinirea făgăduinței Sale, dar nu se conformează condițiilor, Îl insultă pe Iehova. Ei folosesc Numele lui Hristos ca garanție a împlinirii făgăduinței, dar nu îndeplinesc acele lucruri care evidențiază credința lor în Hristos și dragostea față de El. — Parabolele Domnului Hristos, 143. Rg 104.4
Dacă sunt îndeplinite condițiile, făgăduința răspunsului la rugăciune este de netăgăduit — Rugăciunea și credința sunt strâns legate și trebuie să fie studiate împreună. În rugăciunea credinței există știință divină, o știință pe care trebuie s-o înțeleagă orice om care vrea să trăiască o viață plină de succes. Domnul Hristos spune: “De aceea vă spun că orice lucru veți cere când vă rugați, să credeți că l-ați și primit și-l veți avea”. (Marcu 11, 24.) El ne spune clar că lucrurile pe care le cerem trebuie să fie în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Noi trebuie să cerem lucrurile pe care ni le-a făgăduit și tot ce primim trebuie să fie folosit pentru a împlini voia Sa. Când sunt împlinite condițiile, făgăduința este sigură. Rg 105.1
Putem cere iertarea păcatului, Duhul Sfânt, un temperament creștin, înțelepciune și tărie pentru a face lucrarea Sa, orice dar pe care l-a făgăduit. Apoi, urmează să credem că vom primi ce am cerut și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru primirea acelui lucru. Rg 105.2
Nu avem nevoie să căutăm vreo dovadă exterioară a binecuvântării. Darul se află în făgăduință și putem merge la lucrarea noastră, asigurați că Dumnezeu poate împlini ceea ce a promis și că darul care se află deja în posesia noastră, îl vom primi când vom avea cel mai mult nevoie de el. — Educație, 257, 258. Rg 105.3
Rugăciunile noastre nu sunt niște porunci adresate lui Dumnezeu — Noi știm că El ne ascultă, dacă vom cere în conformitate cu voia Sa. Cererile noastre nu trebuie să preia forma unei porunci, ci aceea a unei mijlociri în care îl rugăm să facă lucrurile pe care dorim ca El să le facă. — Mărturii pentru comunitate 2:149. Rg 105.4
Rugăciunile nu primesc întotdeauna răspuns imediat — Dumnezeu are un cer plin de binecuvântări pentru aceia care vor conlucra cu El. Toți cei ce îl ascultă pot să ceară cu încredere împlinirea făgăduințelor Sale. Dar noi trebuie să manifestăm o încredere fermă și neabătută în Dumnezeu. Adesea, El întârzie să ne răspundă pentru a pune la încercare încrederea noastră sau pentru a verifica sinceritatea dorinței noastre. Dacă am cerut după Cuvântul Său, trebuie să credem în făgăduința Sa și să continuăm cu insistență să-I adresăm cererile noastre, având convingerea că nu vor fi respinse. — Parabolele Domnului Hristos, 145. Rg 105.5
Când aceia care cunosc adevărul practică renunțarea la sine poruncită în Cuvântul lui Dumnezeu, solia va înainta cu putere. Domnul va auzi rugăciunile noastre pentru convertirea sufletelor. Lumina celor care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu va străluci cu putere, iar cei necredincioși, văzând faptele lor bune, vor da slavă Tatălui nostru ceresc. — Solii pentru tineret, 315. Rg 106.1
Cele două zile de întârziere ale lui Hristos, după ce a auzit că Lazăr era bolnav, nu au fost o neglijare sau un refuz din partea Sa. Scopul Său a fost acela de a rămâne acolo unde era, până după moartea lui Lazăr, ca să le poată da oamenilor o dovadă cu privire la divinitatea Sa nu prin vindecarea unui om aflat pe moarte, ci prin învierea unui om care fusese înmormântat. Rg 106.2
Aceasta ar trebui să fie o încurajare pentru noi. Uneori suntem ispitiți să credem că făgăduința “Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide” nu se împlinește dacă răspunsul nu vine imediat după ce am adresat cererea. Noi avem privilegiul să cerem binecuvântări speciale și să credem că ele ne vor fi date. Totuși, dacă binecuvântările cerute nu ne sunt acordate imediat, să nu credem că rugăciunile noastre nu sunt auzite. Le vom primi, chiar dacă răspunsul este amânat pentru o vreme. În împlinirea Planului de Mântuire, Domnul Hristos vede în oameni suficiente motive de descurajare. Totuși El nu Se descurajează. În mila și dragostea Sa, El continuă să ne ofere ocazii favorabile și privilegii. Răspunsul la rugăciunile noastre ar putea să nu vină așa de repede cum dorim și ar putea să nu fie întocmai lucrul pe care l-am cerut, totuși, dacă nu ajungem lipsiți de credință și descurajați, Acela care știe ce este cel mai bine pentru copiii Săi ne va da un bine mult mai mare decât acela pe care l-am cerut. — The Youth's Instuctor, 6 aprilie, 1899. Rg 106.3
Noi toți dorim răspunsuri imediate și directe la rugăciunile noastre și suntem ispitiți să ne descurajăm când răspunsul întârzie sau sosește într-o formă neașteptată. Însă Dumnezeu este prea înțelept și bun ca să răspundă întotdeauna la rugăciunile noastre exact când și cum dorim noi. El va face mai mult și mai bine pentru noi decât să ne împlinească toate dorințele. Pentru că ne putem încrede în înțelepciunea și iubirea Sa, nu ar trebui să-I cerem să fie de acord cu voința noastră, ci să căutăm să pătrundem și să împlinim scopul Său. Dorințele și interesele noastre ar trebui să se piardă în voința Sa. Aceste experiențe care ne pun la probă credința sunt spre binele nostru. Prin ele se descoperă dacă credința noastră este dreaptă și sinceră, sprijinindu-se numai pe Cuvântul lui Dumnezeu sau dacă, depinzând de împrejurări, este nesigură și schimbătoare. Credința este întărită prin exercițiu. Trebuie să lăsăm răbdarea să-și facă lucrarea sa desăvârșită, amintindu-ne că există în Scripturi făgăduințe prețioase pentru aceia care Îl așteaptă pe Domnul. — Divina vindecare, 230, 231. Rg 107.1
Am văzut că slujitorii lui Dumnezeu și biserica s-au descurajat prea ușor. După ce I-au cerut Tatălui lor din ceruri lucrurile de care au crezut că au nevoie, pentru că ele nu au venit imediat, credința lor a șovăit, și-au pierdut curajul și simțămintele de murmurare au pus stăpânire pe ei. Am văzut că faptul acesta nu I-a plăcut lui Dumnezeu. Rg 107.2
Fiecare sfânt care vine la Dumnezeu cu toată inima, cu credință și Îi adresează cereri sincere va primi răspuns la rugăciunile lui. Dacă ei nu văd, sau nu simt, un răspuns imediat la rugăciunile lor, credința lor nu trebuie să renunțe la făgăduințele lui Dumnezeu. Nu vă fie teamă să vă încredeți în Dumnezeu. Bazați-vă pe făgăduința Lui sigură: “Cereți și vi se va da”. Dumnezeu este prea înțelept ca să greșească și prea bun ca să rețină vreun lucru bun de la sfinții Săi care trăiesc o viață corectă. Omul este supus greșelii și, deși cererile lui vin dintr-o inimă sinceră, nu cere întotdeauna lucruri care sunt bune pentru el sau care îi vor da slavă lui Dumnezeu. Când se întâmplă așa, Tatăl nostru cel bun și înțelept va auzi rugăciunile noastre și va răspunde uneori imediat, dar ne va da lucrurile care sunt cele mai bune pentru noi și care sunt spre slava Sa. Rg 107.3
Dacă ar putea să vadă planul Său, copiii lui Dumnezeu ar ști că lucrurile pe care li le dă El sunt acele lucruri care vor fi pentru binele lor cel mai mare. Deși ei ar putea să nu primească întocmai lucrurile pe care le-au așteptat sau le-au cerut, totuși rugăciunile lor vor fi ascultate. Nu le va fi dat nimic dăunător; în locul unui lucru pe care l-au cerut, dar care nu ar fi fost bun pentru ei, ci le-ar fi făcut rău, le va fi dată binecuvântarea de care au nevoie cel mai mult. Rg 107.4
Am văzut că, dacă nu simțim imediat un răspuns la rugăciunile noastre, trebuie să rămânem neclintiți în credință și să nu lăsăm îndoiala să pătrundă în inima noastră, pentru că ea ne va despărți de Dumnezeu. Dacă credința noastră este șovăitoare, nu vom primi nimic de la El. încrederea noastră în Dumnezeu trebuie să fie puternică, iar binecuvântarea va veni peste noi ca o ploaie atunci când vom avea cea mai mare nevoie de ea. Rg 108.1
Când slujitorii lui Dumnezeu se roagă pentru Duhul și binecuvântarea Sa, acestea vin uneori imediat, dar nu sunt dăruite întotdeauna chiar atunci. În aceste situații, să nu vă clătinați! Credința voastră să se bazeze cu putere pe făgăduința că lucrurile cerute vor veni. Încredeți-vă pe deplin în Dumnezeu, iar binecuvântarea va veni adesea când aveți cea mai mare nevoie de ea, iar când le vorbiți celor necredincioși despre adevăr, veți primi ajutor de la Dumnezeu pe neașteptate și veți fi în stare să prezentați cuvântul cu claritate și cu putere. Rg 108.2
Mi-a fost arătat că noi suntem asemenea copiilor care cer o binecuvântare de la părinții lor pământești, care îi iubesc. Ei cer un lucru despre care părintele știe că le va face rău, dar în locul acelui lucru pe care copiii l-au dorit, el le dă lucruri care vor fi bune și sănătoase pentru ei. Am văzut că fiecare rugăciune adresată cu credință și dintr-o inimă sinceră va fi auzită de Dumnezeu și va primi răspuns, iar cel care s-a rugat va avea binecuvântarea atunci când va fi cea mai mare nevoie de ea, iar binecuvântarea va întrece adesea așteptările lui. Nicio rugăciune rostită de un sfânt adevărat nu se pierde, dacă vine dintr-o inima sinceră, cu credință. — Spiritual Gifts 4b:7-9. Rg 108.3
După ce rugăciunea a fost făcută, dacă răspunsul nu este înțeles imediat, nu obosi să aștepți și nu deveni nestatornic. Nu te îndoi. Prinde-te de făgăduința: “Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta”. Ca și văduva stăruitoare, susține-ți cazul, urmărindu-ți ferm scopul. Este lucrul pe care îl ceri foarte important pentru tine? Hotărât că este. Atunci nu te îndoi, deoarece credința ta poate fi încercată. Dacă lucrul pe care îl dorești are valoare, atunci merită un efort puternic și serios. Tu ai făgăduința, așadar, veghează și roagă-te. Fii statornic și rugăciunea va primi răspuns, pentru că nu este, oare, Dumnezeu Acela care a făgăduit? Dacă te costă ceva spre a-l obține, îl vei prețui mai mult după ce îl vei primi. Ți se spune clar că, dacă te îndoiești, nu te poți aștepta să primești ceva de la Domnul. Aici este adresat avertismentul de a nu obosi, ci de a te întemeia ferm pe făgăduință. Dacă ceri, El îți va da cu mână largă și fără mustrare. — Mărturii pentru comunitate 2:131. Rg 108.4
“Cereți și veți primi”. Asigurarea este vasta și nelimitată, iar Acela care a făcut făgăduința este credincios. Uneori, noi șovăim în credință, pentru că înțelepciunea Infinită nu se potrivește gândirii noastre. Dacă, din vreun motiv oarecare, nu primim întocmai lucrurile pe care le cerem și atunci când le cerem, trebuie să continuăm să credem că Domnul ne ascultă și că El ne va da acele lucruri care sunt cele mai bune pentru noi. Slava Sa însăși este un motiv suficient pentru a nu ne da lucrurile pe care le cerem și pentru a răspunde la rugăciunile noastre într-o modalitate pe care nu am așteptat-o. Noi trebuie să ne prindem de făgăduință, deoarece timpul răspunsului va veni și vom primi binecuvântările de care avem cea mai mare nevoie. — Signs of the Times, 21 august, 1884. Rg 109.1
Dumnezeu nu răspunde întotdeauna așa cum ne așteptăm, dar răspunde întotdeauna spre binele nostru — Prin urmare, cereți și vi se va da. Cereți umilință, înțelepciune, curaj și o creștere în credință. Pentru fiecare rugăciune sinceră, va exista un răspuns. S-ar putea să nu vină exact când ați dori, sau la momentul pe care-l așteptați, dar va veni în forma și la momentul care va împlini cel mai bine nevoile voastre. Rugăciunile pe care le înălțați în singurătate, în oboseală și în încercări, nu vor primi întotdeauna răspuns de la Dumnezeu în conformitate cu așteptările voastre, dar întotdeauna spre binele vostru. — Solii pentru tineret, 250. Rg 109.2
Când te-ai rugat în necazul tău, cerând pace de la Hristos, un nor de întuneric a părut că se așterne peste mintea ta. Pacea și liniștea nu au venit așa cum te-ai așteptat. Uneori, credința ta a părut că este încercată până la extrem. Când ai privit înapoi la viața ta din trecut, ai văzut tristețe și dezamăgire, iar când ai privit în viitor, totul a fost nesigur. Mâna divină te-a condus într-o modalitate minunată, ca să te aducă la cruce și să te învețe că Dumnezeu este cu adevărat un Dumnezeu care îi răsplătește pe aceia care Îl caută cu perseverență. Aceia care cer după voia lui Dumnezeu vor primi. Aceia care caută cu credință vor găsi. Experiența câștigată în cuptorul încercării și al necazului valorează mai mult decât toată durerea și disconfortul care au însoțit-o. Rg 109.3
Rugăciunile pe care le-ai înălțat în singurătatea ta, când te simțeai încercat și trudit, nu au primit întotdeauna răspuns de la Dumnezeu în conformitate cu așteptările tale, dar întotdeauna spre binele tău. Tu nu ai avut concepții clare și corecte cu privire la frații tăi, nici nu te-ai văzut pe tine însuți într-o lumină corectă. Totuși, în providența Sa, Dumnezeu a lucrat spre a răspunde rugăciunilor pe care le-ai înălțat în necazul tău, într-o modalitate care te-a salvat și a dat slavă Numelui Său. Pentru că nu te-ai cunoscut pe tine însuți, nu ai cerut lucrurile care erau cele mai bune pentru tine. Dumnezeu a ascultat rugăciunile tale sincere, dar binecuvântarea pe care ți-a dat-o a fost foarte diferită de așteptările tale. În providența Sa, Dumnezeu a plănuit să te aducă într-o legătură mai apropiată cu biserica Sa, ca să ajungi să te încrezi mai puțin în tine însuți și să te încrezi mai mult în aceia pe care El îi conduce în vederea înaintării lucrării Sale. Rg 110.1
Dumnezeu ascultă fiecare rugăciune sinceră. — Mărturii pentru comunitate 3:415, 416. Rg 110.2
Dumnezeu răspunde la rugăciune la timpul rânduit de El — Pe întregul parcurs al căsătoriei lui, Zaharia se rugase pentru un fiu. Acum, el și soția lui erau bătrâni și, chiar dacă rugăciunea lor rămăsese fără răspuns, ei nu au murmurat. Dumnezeu nu uitase, ci avusese timpul rânduit de El pentru a răspunde acestei rugăciuni, iar când situația părea fără speranță, Zaharia a primit răspunsul. — Comentarii Biblice ale AZȘ 5:1114. Rg 110.3
De ce răspunsurile la rugăciune ar putea să fie amânate — Dumnezeu nu răspunde întotdeauna de prima dată când ne rugăm, pentru că, dacă ar face așa, noi am putea crede că avem dreptul să primim toate binecuvântările și favorurile pe care le-a revărsat asupra noastră. In loc să ne cercetăm inima pentru a vedea dacă nutrim vreun rău, dacă ne îngăduim vreun păcat, noi am ajunge să fim neglijenți și nu am reuși să ne dăm seama de dependența noastră de El și de nevoia noastră de a primi ajutorul Său. — The Review and Herald, 9 iunie, 1891. Rg 110.4
În Scripturi se află făgăduințe prețioase pentru aceia care așteaptă ajutorul Domnului. Cu toții dorim un răspuns imediat la rugăciunile noastre și, dacă ele nu primesc un răspuns imediat, suntem ispitiți să ne descurajăm. Așadar, experiența m-a învățat că aceasta este o greșeală mare. Amânarea răspunsului este pentru binele nostru deosebit. Noi avem ocazia de a vedea dacă credința noastră este adevărată și sinceră sau schimbătoare ca valurile mării. Trebuie să ne legăm pe altar cu funiile puternice ale credinței și dragostei și să lăsăm răbdarea să-și îndeplinească lucrarea ei desăvârșită. Credința se întărește printr-o exercitare continuă. Așteptarea aceasta nu înseamnă că, dacă îi cerem Domnului vindecarea, noi nu avem nimic de făcut. Dimpotrivă, noi trebuie să folosim cât mai bine mijloacele pe care Domnul, în bunătatea Sa, le-a pus la dispoziție pentru împlinirea nevoilor noastre. — Sfaturi pentru sănătate, 380, 381. Rg 110.5
Continuați să vă rugați, chiar dacă răspunsul nu vine — Uneori, răspunsurile la rugăciunile noastre vin imediat. Alteori, trebuie să așteptăm cu răbdare și să continuăm să cerem stăruitor lucrurile de care avem nevoie, asemenea acelui om din pildă care a cerut pâine cu insistență. “Dacă unul dintre voi are un prieten și se duce la el la miezul nopții și-i zice” ... etc. Învățătura aceasta înseamnă mai mult decât putem să ne imaginăm. Noi trebuie să continuăm să cerem, chiar dacă nu vedem răspunsul imediat la rugăciunile noastre. “De aceea și Eu vă spun: Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide”. (Luca 11, 9.10.) Rg 111.1
Avem nevoie de har, avem nevoie de iluminarea divină, pentru ca, prin ajutorul Duhului, să știm cum să cerem lucrurile de care avem nevoie, Dacă vor fi inspirate de îndemnurile Domnului, cererile noastre vor primi răspuns. — Sfaturi pentru sănătate, 380. Rg 111.2
Răspunsuri amânate pentru a da pe față egoismul nostru — Acela care l-a binecuvântat pe slujbașul împărătesc din Capernaum vrea tot așa de mult să ne binecuvânteze și pe noi. Dar, la fel ca tatăl îndurerat, noi îl căutăm pe Mântuitorul de multe ori, din dorința de a câștiga bunuri pământești. Noi avem încredere în iubirea Lui numai când ni se împlinesc cererile. Mântuitorul vrea să ne dea binecuvântări mai mari decât acelea pe care le cerem și întârzie cu răspunsul, ca să ne poată arăta răutatea din inimă și cât de mult avem nevoie de harul Lui. El vrea să renunțăm la egoismul care ne determină să-L căutăm. Când mărturisim starea noastră rea și lipsa noastră de putere, trebuie să ne încredem cu totul în iubirea Lui. Rg 111.3
Slujbașul împărătesc voia să vadă împlinirea rugăciunii sale înainte ca să creadă, dar el a trebuit să primească asigurarea lui Isus că rugăciunea lui era ascultată și binecuvântarea era dată. Noi trebuie să învățăm același lucru. Nu trebuie să credem pentru că vedem sau simțim că Dumnezeu ne ascultă. Trebuie să ne încredem în făgăduințele Lui. Când venim la El în credință, fiecare cerere pătrunde în inima lui Dumnezeu. Când am cerut binecuvântările Lui, trebuie să credem în același timp că le primim și să-I mulțumim că le-am primit. Apoi să ne vedem de îndatoririle noastre, fiind siguri că binecuvântarea se va da, atunci când vom avea mai mare nevoie de ea. Când am învățat să facem lucrul acesta, vom ști că rugăciunile noastre au fost ascultate. Dumnezeu va face pentru noi “nespus mai mult”, “potrivit cu bogăția slavei Sale” și “după lucrarea puterii tăriei Lui”. (Efeseni 3, 20.16; 1, 19.) — Hristos, Lumina lumii, 200. Rg 112.1
Rugăciunile la care aparent nu primim răspuns ar putea să fie printre binecuvântările noastre cele mai mari — În grija Sa iubitoare și în interesul arătat față de noi, adesea, Cel care ne înțelege mai bine decât ne înțelegem noi înșine refuză să ne lase să căutăm în mod egoist satisfacerea propriei ambiții. El nu ne permite să trecem pe lângă îndatoririle comune, dar sfinte, care se află chiar lângă noi. Adesea, aceste îndatoriri reprezintă tocmai pregătirea esențială pentru o lucrare mai înaltă. Deseori, planurile noastre dau greș numai pentru a avea succes acelea pe care le are Dumnezeu pentru noi. Rg 112.2
Nu suntem niciodată chemați să facem cu adevărat un sacrificiu pentru Dumnezeu. El ne cere să-I cedăm multe lucruri, dar dacă facem așa, nu renunțăm decât la ceva ce ne împiedică în calea noastră spre cer. Chiar și când ni se cere să renunțăm la acele lucruri care sunt bune în ele însele, putem fi siguri că Dumnezeu ne pregătește un bine și mai mare. Rg 112.3
În viața viitoare, tainele care aici ne-au necăjit și dezamăgit ni se vor desluși. Vom vedea că rugăciunile noastre aparent neascultate și așteptările noastre zadarnice s-au numărat printre binecuvântările cele mai mari. Rg 112.4
Trebuie să privim fiecare îndatorire ca fiind sfântă, oricât de umilă ar fi, pentru că ea este o parte din slujirea adusă lui Dumnezeu. Rugăciunea noastră zilnică ar trebui să fie: “Doamne, ajută-mă să fac tot ce pot mai bine. Învață-mă cum să fac o lucrare mai bună. Dă-mi energie și voioșie. Ajută-mă să aduc în slujirea mea spiritul iubitor cu care a slujit Mântuitorul”. — Divina vindecare, 473, 474. Rg 112.5
Uneori, Dumnezeu nu ne dă lucrurile pe care le cerem, deoarece are ceva mai bun pentru noi — Când venim la El, trebuie să ne rugăm să fim făcuți în stare să împlinim scopul Său și să cerem ca dorințele și interesele noastre să poată fi pierdute în ale Lui. Trebuie să recunoaștem că acceptăm voința Sa, nu să ne rugăm ca El să fie de acord cu voința noastră. Este mai bine pentru noi că Dumnezeu nu răspunde întotdeauna la rugăciunile noastre exact când dorim și în modalitatea pe care o dorim noi. El va face pentru noi mai mult și mai bine decât să împlinească toate dorințele noastre, pentru că înțelepciunea noastră nu este bună. — Mărturii pentru comunitate 4:148. Rg 113.1
Rugăciunea care vine dintr-o inimă stăruitoare și credincioasă este acea rugăciune eficientă și fierbinte, care valorează mult. Dumnezeu nu răspunde totdeauna la rugăciuni așa cum așteptăm, pentru că noi nu putem cere lucruri care ar fi spre cel mai mare bine al nostru, dar, în iubirea și înțelepciunea Lui nemărginită, El ne va da acele lucruri de care noi avem cea mai mare nevoie. — Mărturii pentru comunitate 4:531. Rg 113.2
Noi trebuie să conlucrăm cu Dumnezeu în răspunsul la rugăciunile noastre — În Cuvântul lui Dumnezeu sunt reprezentate două tabere opuse, care influențează și conduc acțiunile omenești din lumea noastră. Aceste tabere lucrează cu fiecare făptură omenească. Aceia care se află sub conducerea lui Dumnezeu și sunt influențați de îngerii Săi vor fi în stare să vadă lucrările viclene ale puterilor nevăzute ale întunericului. Aceia care doresc să fie în armonie cu slujitorii cerești vor fi foarte serioși în împlinirea voinței lui Dumnezeu. Ei nu trebuie să acorde niciun loc lui Satana și îngerilor lui. Rg 113.3
Dacă nu veghem fără încetare, vom fi biruiți de vrăjmașul. Deși tuturor ne-a fost făcută o descoperire solemnă a voinței lui Dumnezeu cu privire la noi, totuși cunoașterea voinței Sale nu înlătură nevoia de a-I adresa cereri stăruitoare pentru ajutor și de a căuta sârguincios să conlucrăm cu El în răspunsul la rugăciunile înălțate. El își îndeplinește scopurile prin intermediul uneltelor omenești. — Comentarii Biblice ale AZȘ 6:1119. Rg 113.4
Rugăciunile făcute cu jumătate de inimă nu vor aduce răspunsuri — Dumnezeu va fi totul pentru noi, dacă îi vom îngădui să fie. Rugăciunile noastre apatice, rostite cu jumătate de inimă, nu ne vor aduce rezultate din ceruri. Oh, trebuie să stăruim în rugăciune! Să cerem cu credință, să așteptăm cu credință, să primim cu credință, să ne bucurăm în nădejde, pentru că oricine caută găsește. Fiți serioși în privința aceasta. Căutați-L pe Dumnezeu cu toată inima. Oamenii își pun tot sufletul și seriozitatea în lucrurile trecătoare pe care vor să le realizeze, până când eforturile lor sunt încununate de succes. învățați cu toată seriozitatea îndeletnicirea de a căuta binecuvântările pe care Dumnezeu le-a făgăduit și, printr-un efort perseverent și hotărât, veți avea lumina Sa, adevărul Său și harul Său îmbelșugat. Rg 114.1
Strigați după Dumnezeu cu sinceritate și cu foame a sufletului. Luptați cu solii cerești până când veți avea biruința. Puneți-vă toată făptura în mâinile Domnului: trup, suflet și spirit și hotărâți-vă să fiți slujitorii Săi iubitori și consacrați, conduși de voința și gândirea Sa și pătrunși de Duhul Său. Rg 114.2
Spuneți-I lui Isus dorințele voastre cu toată sinceritatea sufletului. Nu vi se cere să aveți o conversație lungă cu Dumnezeu sau să-I țineți o predică, dar spuneți-I cu inima plină de întristare pentru păcatele voastre astfel: “Scapă-mă, Doamne, sau voi pieri!”. Pentru asemenea suflete există speranță. Ele vor căuta, vor cere, vor bate și vor găsi. Când Domnul Isus va ridica povara păcatului care zdrobește sufletul vostru, veți trăi experiența binecuvântării păcii lui Hristos. — Our High Calling, 131. Rg 114.3
Rugăciunea pentru iertare primește întotdeauna un răspuns imediat — În unele cazuri de vindecare, Isus n-a dat îndată binecuvântarea cerută. Totuși, în cazuri de lepră, când I se cerea ajutorul, cererea era ascultată de îndată. Atunci când ne rugăm pentru binecuvântări pământești, răspunsul la rugăciune poate să întârzie sau este posibil ca Dumnezeu să ne dea altceva decât lucrul pe care îl cerem, dar nu așa se întâmplă când cerem să fim scăpați de păcat. Dorința Lui este tocmai să ne curețe de păcat, să facă din noi copii ai Lui și să ne dea putere pentru a trăi o viață sfântă. Hristos “S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl”. (Galateni 1, 4.) “Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut”. (1 Ioan 5, 14.15.) “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire”. (1 Ioan 1, 9.) Rg 114.4
Hristos prezintă rugăciunile noastre înaintea Tatălui, ca și când ar fi cererile Sale — Îndată ce se apropie de tronul harului, orice copil al lui Dumnezeu ajunge să fie clientul marelui Avocat. La cea dintâi rostire a părerii lui de rău și a cererii lui de iertare, Hristos preia cazul lui ca fiind al Său, prezentând rugămintea înaintea Tatălui, ca și când ar fi cererea Sa. — Mărturii pentru comunitate 6:364. Rg 115.1
Mulțumiți și lăudați pe Dumnezeu pentru rugăciunile ascultate — În capitolul al doilea din 1 Samuel este redată rugăciunea unei femei consacrate, care îi slujea lui Dumnezeu și Îl slăvea. Ea se ruga: “Mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălțată de Domnul; mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmașilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău. Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu decât Tine; nu este stâncă așa ca Dumnezeul nostru”. Jertfa de mulțumire a Anei pentru răspunsul primit la rugăciunea ei este o lecție pentru aceia care primesc astăzi răspunsuri la cererile lor. Oare neglijăm noi să-i adresăm laude și mulțumiri lui Dumnezeu pentru bunătatea Sa iubitoare? Rg 115.2
David declară: “Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El și-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viața mea”. Bunătatea manifestată de Dumnezeu prin faptul că ascultă rugăciunile noastre și răspunde ne face să avem obligația serioasă de a ne exprima recunoștința pentru favorurile pe care ni le oferă. Ar trebui să-L lăudăm pe Dumnezeu mai mult decât o facem. Binecuvântările primite ca răspuns la rugăciune trebuie să fie recunoscute cu promptitudine. Raportul lor trebuie să fie scris în jurnalul nostru, pentru ca, atunci când luăm cartea în mână, să ne aducem aminte de bunătatea Domnului și să lăudăm numele Său sfânt. — The Review and Herald, 7 mai, 1908. Rg 115.3