Rugăciunea eficientă și fierbinte a lui Daniel — Daniel s-a rugat lui Dumnezeu nu înălțându-se pe sine sau revendicând vreo virtute: “Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine”. Aceasta este rugăciunea pe care Iacov o numește eficientă și fierbinte. Despre Hristos este scris: “A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte”. În ce contrast față de această mijlocire din partea Maiestății cerului sunt rugăciunile slabe, fără tragere de inimă, care sunt înălțate de unii către Dumnezeu! Mulți sunt mulțumiți cu o slujire a buzelor și puțini au o dorință sinceră, serioasă și plină de dragoste după Dumnezeu. — Mărturii pentru comunitate 4:534. Rg 145.1
Daniel a rămas credincios în rugăciune, în ciuda persecuțiilor — Oare a încetat Daniel să se roage din cauza poruncii acesteia care avea să fie impusă? Nu, ci tocmai acela a fost timpul când a avut nevoie să se roage mai mult. “Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte”. Daniel nu a căutat să-și ascundă loialitatea față de Dumnezeu. El nu s-a rugat doar în inima lui, ci s-a rugat cu voce tare, cu fereastra deschisă spre Ierusalim. Apoi, vrăjmașii lui au venit cu reclamația lor înaintea împăratului, iar Daniel a fost aruncat în groapa leilor. Totuși Fiul lui Dumnezeu a fost acolo. Îngerul Domnului a tăbărât în jurul slujitorului Domnului, iar dimineața, când împăratul a venit și a întrebat: “Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia li slujești necurmat, să te scape de lei?”, “Daniel a zis împăratului: ‘Veșnic să trăiești, împărate! Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!’” Lui Daniel nu i s-a făcut niciun rău, iar el L-a preamărit pe Domnul Dumnezeul cerurilor. — The Review and Herald, 3 mai, 1892. Rg 145.2
Rugăciunile lui Daniel au fost caracterizate de stăruință și zel — Pe măsură ce se apropia încheierea celor șaptezeci de ani de robie, gândurile lui Daniel au ajuns foarte preocupate de profețiile lui Ieremia. El a înțeles că se apropia timpul când Dumnezeu îi va acorda o nouă șansă poporului Său ales și a mijlocit pentru Israel înaintea Dumnezeului cerurilor, cu post și umilință, rugându-se astfel: “Doamne, Dumnezeule mare și înfricoșate, Tu, care ții legământul și dai îndurare celor ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale. N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraților noștri, căpeteniilor noastre, părinților noștri și către tot poporul țării”. (Daniel 9, 4-6.) Rg 145.3
Când stă înaintea Domnului, Daniel nu își declară propria credincioșie. În loc să pretindă că este curat și sfânt, acest profet onorat se identifică plin de umilință cu Israelul păcătos. Înțelepciunea pe care Dumnezeu i-a dat-o era așa de înaltă față de înțelepciunea oamenilor mari ai lumii, pe cât este de strălucitoare lumina soarelui aflat pe cer la miezul zilei, față de steaua cea mai firavă. Totuși să cugetăm la rugăciunea care a ieșit de pe buzele acestui om așa de mult favorizat de Cer. Cu o adâncă umilință, cu lacrimi și cu inima frântă, el se roagă pentru sine și pentru poporul său. El își deschide sufletul înaintea lui Dumnezeu, mărturisindu-și propria nevrednicie și recunoscând măreția și maiestatea Domnului. Rg 146.1
Ce stăruință și zel au caracterizat rugăciunile lui! Mâna credinței s-a întins spre cer spre a se prinde de făgăduințele Celui Preaînalt, care nu dau greș niciodată. Sufletul lui se zbate în agonie. Apoi, primește dovada că rugăciunea lui este ascultată. El știe că biruința i-a fost dată. Dacă noi, ca popor, ne-am ruga așa cum s-a rugat Daniel și am lupta așa cum a luptat el, umilindu-ne sufletul înaintea lui Dumnezeu, am vedea răspunsuri la fel de evidente la rugăciunile noastre, cum au fost acelea care i-au fost date lui Daniel. Iată cum își prezintă el cazul înaintea curții cerului: Rg 146.2
“Pleacă urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide ochii și privește la dărâmăturile noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră îți aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!” (Versetele 18.19.) Rg 146.3
Omul lui Dumnezeu se ruga, cerând ca binecuvântarea Cerului să vină peste poporul lui și pentru a primi o cunoaștere mai clară a voinței divine. Povara inimii lui era pentru Israelul care nu păzea Legea lui Dumnezeu în sensul cel mai strict. El recunoștea că toate nenorocirile veniseră asupra lor ca o consecință a călcărilor acelei Legi sfinte. El spune: “Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire.... Căci din pricina păcatelor noastre și din pricina nelegiuirilor părinților noștri, este Ierusalimul și poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară”. (Versetele 15.16.) Iudeii își pierduseră caracterul sfânt și deosebit de popor ales al lui Dumnezeu. “Ascultă dar acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Fața Ta peste sfântul Tău locaș pustiit!” (Versetul 17.) Inima lui Daniel se îndreaptă cu un dor puternic spre sanctuarul pustiit al lui Dumnezeu. El știe că prosperitatea lui poate să fie restabilită numai dacă izraeliții se vor pocăi de călcările Legii lui Dumnezeu și vor ajunge să fie smeriți, credincioși și ascultători. Rg 147.1
În timp ce rugăciunea lui Daniel se înălța spre cer, îngerul Gabriel a coborât în grabă din curțile cerești pentru a-i spune că toate cererile lui au fost auzite și ascultate. Acest înger puternic primise însărcinarea de a-i da înțelepciune și înțelegere, de a-i descoperi tainele veacurilor viitoare. Prin urmare, în timp ce se străduia stăruitor să cunoască și să înțeleagă adevărul, Daniel a fost pus în legătură cu solul trimis de Cer. Rg 147.2
Ca răspuns la cererea lui, Daniel nu a primit numai lumina și cunoașterea adevărului de care aveau nevoie atât el, cât și poporul lui, ci și o viziune a marilor evenimente viitoare chiar până la venirea Răscumpărătorului lumii. Aceia care pretind că sunt sfințiți, deși nu au nicio dorință de a cerceta Scripturile sau de a lupta cu Dumnezeu în rugăciune, cerând o înțelegere mai clară a adevărului Bibliei, nu știu ce este sfințirea adevărată. — Sfințirea vieții, 46-49. Rg 147.3