“Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință.” (Galateni 6, 10.) DV 201.2
Într-un sens special, Hristos a pus asupra bisericii Sale datoria de a îngriji de cei nevoiași dintre propriii săi membri. El admite ca săracii Săi să existe în sânul fiecărei biserici. E lăsat ca ei să fie întotdeauna printre noi, iar El pune asupra membrilor bisericii răspunderea personală de a le purta de grijă. DV 201.3
Așa cum membrii unei familii integre își poartă de grijă unul celuilalt, slujind celor bolnavi, sprijinindu-i pe cei slabi, învățându-i pe cei neștiutori, pregătindu-i pe cei lipsiți de experiență, tot așa trebuie ca frații în credință să îngrijească de nevoiașii și neputincioșii săi. Pentru nici un motiv, aceștia nu trebuie trecuți cu vederea. DV 201.4