Azi ei soseau la Elim: — loc bun, cu palmieri
Și umbra răcoroasă, și apa de izvor;
Dar numai pustă seacă ... nisip de-ăl arzător,
Și fără pic de apă, aveau la Mara ieri.
Așa ni-i viața noastră mereu, de când e ea;
Și astfel niciodată n-a fost printre cei vii:
Amaruri și dulceață — tristețe — bucurii
Vin una după alta ... azi — mâine — tot așa. DV 258.2
Dar stă în puterea noastră — la Mara poposind
Să ne îndulcim amarul, privind spre Dumnezeu:
Privind spre El, putea-vom să trecem orice greu
Și viața s-o petrecem în cântec, nu jelind. DV 258.3
Și-așa ar fi să facem, chiar dacă doar atât
Ne-ar fi dat pe vecie: să mergem prin pustii....
Căci Domnul îți transformă tristețea în bucurii
Și El din toate scapă, de-ar fi greul oricât! DV 258.4
Dar bine știind, că drumul e-ntins spre-nalte sferi
Că binele și răul pe-un loc în veci n-or sta,
Căci Domnul vine-ndată, și împărăția Sa:
De ce ne-am plânge atuncea pe calea către cer? Stefan Demetrescu DV 259.1