O viață petrecută în lucru activ pentru Dumnezeu este una binecuvântată. Cei ce-și irosesc timpul cu fleacuri, regrete inutile și murmure fără rost ar putea avea o altă experiență, dacă ar aprecia lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu și ar lăsa-o să strălucească asupra altora; mulți își fac viața mizerabilă prin propriul egoism și dragostea lor pentru ușurătate. Printr-o activitate stăruitoare, viețile lor ar putea deveni ca niște raze strălucitoare de soare, care să-i ghideze pe cei ce sunt pe cărarea întunecată care duce la moarte, spre cărarea ce duce în cer. Dacă vor proceda astfel, inimile lor vor fi umplute cu pace și bucuri în Isus Hristos. — The Review and Herald, 25 octombrie, 1881. SCT 202.2