Uneori, un sentiment profund al lipsei noastre de valoare va transmite un val de teroare peste suflet, dar aceasta nu este o dovadă că Dumnezeu S-ar fi schimbat față de noi sau noi față de El. N-ar trebui făcut nici un efort pentru a aduce mintea la o anumită intensitate emoțională. S-ar putea să nu simțim astăzi pacea și bucuria pe care le-am simțit ieri, dar ar trebui prin credință să ne prindem de brațul lui Hristos și să ne încredem deplin în El, fie că e întuneric sau lumină. SCT 111.4
Satana ar putea să-ți șoptească: “Ești un păcătos prea mare pentru ca Hristos să te salveze”. Deși conștientizezi că ești într-adevăr păcătos și fără valoare, vei putea răspunde ispitei cu strigătul: “În virtutea ispășirii, Îl chem pe Hristos ca Mântuitor al meu. Nu mă încred în propriile merite, ci în sângele prețios al lui Isus, care m-a curățat. În acest moment, îmi agăț sufletul neajutorat de Hristos.” Viața de creștin trebuie să fie statornică, trăită prin credință. O încredere fermă și sprijinul ferm al lui Hristos vor aduce pace și siguranță sufletului. SCT 112.1