Religia lui Hristos înseamnă mai mult decât iertarea păcatelor; înseamnă îndepărtarea lor și umplerea spațiului gol cu darurile Duhului Sfânt. Înseamnă o iluminare divină, o bucurie în Dumnezeu. Înseamnă o inimă golită de sine, de egoism, și binecuvântată cu prezența continuă a lui Hristos. Când Hristos domnește în suflet, atunci acolo se află curăție, puritate, eliberare de păcat. Gloria, plinătatea și desăvârșirea planului Evangheliei sunt împlinite în viață. Acceptarea Mântuitorului aduce strălucirea unei păci depline, a unei iubiri desăvârșite și a unei asigurări perfecte. Frumusețea și parfumul caracterului lui Hristos, descoperite în viață, atestă faptul că într-adevăr Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume, să-i fie Mântuitor.... SCT 166.1
Urmașilor Săi credincioși, Hristos le-a fost un tovarăș zilnic și un prieten apropiat. Ei au trăit într-o strânsă și permanentă comuniune cu Dumnezeu. Peste ei a răsărit slava Domnului. În ei a fost reflectată lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu, de pe fața lui Hristos. Acum ei se bucură de razele neumbrite ale strălucirii și slavei Regelui în maiestatea Sa. Ei sunt pregătiți pentru comuniunea cu cerul, pentru că ei poartă cerul în inimile lor. — Christ's Object Lessons, 419-421. SCT 166.2