Go to full page →

Capitolul 66 — Nevoia de misionari medicali ai Evangheliei SP 465

Când i-a trimis pe cei doisprezece în prima lor misiune de binefacere, Isus i-a împuternicit “să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să tămăduiască pe cei bolnavi”. (Luca 9, 2.) Și pe drum, le-a spus El, “propovăduiți și ziceți: ‘Împărăția cerurilor este aproape!’ Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți afară draci. Fără plată ați primit, fără plată să dați.” (Matei 10, 7.8.) Și, mergând ei “din sat în sat, propovăduind Evanghelia și săvârșind pretutindeni tămăduiri” (Luca 9, 6), binecuvântarea lui Dumnezeu însoțea lucrările lor. Îndeplinirea mandatului Mântuitorului de către ucenici, făcea din solia lor puterea lui Dumnezeu pentru salvare, și, prin efortul lor, mulți erau aduși la cunoașterea lui Mesia. SP 465.1

Cei șaptezeci, care au fost trimiși puțin mai târziu, au fost și ei împuterniciți să-i vindece pe bolnavi (Luca 10, 9), precum și să vestească venirea Răscumpărătorului făgăduit. În lucrarea lor de învățare și vindecare, ucenicii urmau exemplul Maestrului Învățător, care Se ocupa și de suflet, și de trup. Evanghelia pe care o prezenta El era o solie de viață spirituală și refacere fizică. Eliberarea din păcat și vindecarea de boală se împleteau. SP 465.2

Iar la încheierea lucrării Sale pe pământ, când și-a însărcinat ucenicii cu solemna misiune de a merge “în toată lumea” și de a propovădui “Evanghelia la orice făptură”, El a declarat că slujirea lor va fi confirmată prin restabilirea sănătății celor bolnavi. “Își vor pune mâinile peste bolnavi și bolnavii se vor însănătoși”. (Marcu 16, 15.18.) Vindecând în Numele Său bolile trupului, ei mărturiseau despre puterea Lui de a vindeca sufletul. SP 466.1

Mandatul Mântuitorului, dat ucenicilor, îi cuprinde pe toți credincioșii, până la sfârșitul timpului. Toți cei la care a ajuns inspirația cerească sunt învestiți să vestească Evanghelia. Toți cei care primesc viața lui Hristos sunt chemați să lucreze pentru mântuirea semenilor lor. Pentru această lucrare a luat ființă biserica și toți cei care preiau asupra lor angajamentele ei sacre sunt, prin asta, invitați să fie conlucrători cu Hristos. SP 466.2

“Își vor pune mâinile peste bolnavi și bolnavii se vor însănătoși”. Lumea aceasta este o uriașă leprozerie. Dar Hristos a venit să-i vindece pe bolnavi, să aducă eliberare robilor lui Satana. El Însuși era sănătate și putere. El dădea din viața Lui celui bolnav, celui necăjit, celor posedați de demoni. Știa că mulți dintre cei care veneau la El pentru ajutor aduseseră singuri boala asupra lor, dar nu refuza să-i vindece. Și când virtutea de la Dumnezeu pătrundea în aceste suflete, ei erau convinși de păcat și mulți erau vindecați de boala spirituală, la fel de bine ca și de suferințele fizice. SP 466.3

Multora dintre bolnavii vindecați, Hristos le-a spus: “De acum să nu păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău”. (Ioan 5, 14.) Astfel, El învăța că boala este rezultatul călcării legilor lui Dumnezeu, naturale și spirituale. Marea suferință din lume n-ar fi existat dacă, de la început, oamenii ar fi trăit în armonie cu planul Creatorului. Sunt condiții care trebuie să fie respectate de toți cei care doresc să-și păstreze sănătatea. Toți trebuie să învețe care sunt aceste condiții. Domnului nu-I place ignoranța față de legile Sale, fie naturale, fie spirituale. Noi trebuie să fim împreună lucrători cu Dumnezeu pentru restabilirea sănătății trupului și a sufletului. SP 466.4

Și-i vom învăța pe alții cum să-și păstreze sau cum să-și redobândească sănătatea. Pentru cel bolnav trebuie să folosim remediile pe care Dumnezeu le-a pus în natură, și să i-L arătăm pe Cel care numai El poate reface. Lucrarea noastră este aceea de a-i prezenta pe cei bolnavi și suferinzi la Hristos, pe brațele credinței noastre. Noi trebuie să-i învățăm să creadă în Marele Vindecător, să se sprijine pe făgăduințele Lui și să ne rugăm pentru manifestarea puterii Sale. Însăși esența Evangheliei este refacerea, iar Mântuitorul vrea ca noi să-i cerem celui bolnav, celui fără speranță și suferind, să se bazeze pe puterea Lui. SP 467.1

Niciodată nevoia omenirii de învățătură și vindecare n-a fost mai mare ca azi. Lumea este plină de cei care au nevoie să fie asistați — slabi, ignoranți, fără speranță, degradați. Neascultarea continuă, de aproape șase mii de ani, a omului a rodit boală, suferință și moarte. O mulțime de oameni pier din lipsă de cunoștință. SP 467.2

Când văd teribilele rezultate ale îndelungului păcat, inimile slujitorilor lui Dumnezeu sunt mișcate de vaietul lumii și ei se străduiesc să lucreze cum a lucrat Maestrul Lucrător și ucenicii Săi. Aflați în legătură cu divinul Vindecător, ei pornesc decis, prin puterea Lui, să învețe și să vindece. Ei își dau seama că Evanghelia este singurul antidot pentru păcat și că, în calitate de martori ai lui Hristos, trebuie să susțină puterea ei. Arătându-L celor suferinzi pe Mielul lui Dumnezeu, care ia păcatul lumii, harul Său transformator și puterea-I înfăptuitoare de minuni, ei îi determină pe mulți să primească solia astfel adusă. Puterea Lui vindecătoare, împreună cu solia Evangheliei aduc reușită în intervenții. Duhul Sfânt lucrează la inimi, și mântuirea lui Dumnezeu este descoperită. SP 467.3

Dar nevoia de azi a lumii nu poate fi pe deplin acoperită de slujitorii lui Dumnezeu, chemați să predice Evanghelia cea veșnică la orice făptură. Este bine ca, pe cât posibil, lucrătorii Evangheliei să învețe cum să slujească nevoilor trupului și ale sufletului, urmând astfel exemplul lui Hristos; totuși, ei nu-și pot consuma tot timpul și toată energia în alinarea celor care au nevoie de ajutor. Domnul a desemnat ca, alături de cei care predică Cuvântul, să acționeze și lucrătorii Săi misionari medicali — medici și surori medicale, care au primit o pregătire specială în vindecarea bolilor și câștigarea de suflete. SP 468.1

Misionarii medicali și lucrătorii evangheliști trebuie să fie legați indisolubil. Lucrarea lor trebuie făcută cu prospețime și vigoare. Prin eforturile lor conjugate, lumea trebuie pregătită pentru a doua venire a lui Hristos. Prin lucrarea lor, Soarele Neprihănirii trebuie să răsară cu raze vindecătoare, pentru a lumina zonele întunecate ale pământului, acolo unde oamenii au trăit multă vreme în beznă deasă. Mulți, care acum se află în umbra păcatului și a morții, când vor vedea reflectată Lumina lumii în credincioșii slujitori ai lui Dumnezeu, își vor da seama că au o speranță de mântuire și-și vor deschide inimile pentru a primi razele vindecătoare și, la rândul lor, vor deveni purtători de lumină pentru alții, aflați încă în întuneric. SP 468.2

Atât de mari sunt nevoile lumii, încât nu toți cei chemați să devină misionari medicali au la dispoziție ani de zile pentru pregătire înainte de a intra în câmp. În curând, uși deschise acum pentru mesajul Evangheliei vor fi închise pentru totdeauna. Dumnezeu îi cheamă pe mulți care sunt pregătiți să slujească, pentru a duce acum solia, fără să mai aibă nevoie de pregătire suplimentară. Căci, între timp, vrăjmașul poate prelua câmpurile deschise acum. SP 469.1

Mi-a fost arătat că trebuie ca mici echipe, cu pregătire corespunzătoare în domeniul misionar, evanghelistic și medical, să iasă la lucrarea la care Hristos și-a chemat ucenicii. Să lucreze ca evangheliști, împrăștiind publicații, vorbind despre adevăr cu cei cu care se întâlnesc, rugându-se pentru bolnavi și, dacă este nevoie, tratându-i nu cu medicamente, ci cu remedii naturale, permanent conștienți de dependența lor de Dumnezeu. Uniți în lucrarea de învățare și vindecare, ei vor secera un bogat seceriș de suflete. SP 469.2

Și, în vreme ce Dumnezeu cheamă tineri și tinere care au dobândit deja o cunoaștere practică a tratării bolnavilor, ca să lucreze ca misionari medicali ai Evangheliei, El cheamă și mulți recruți în școlile de pregătire medical-misionare pentru a dobândi o pregătire bună și urgentă pentru slujire. Unii nu au nevoie să petreacă atât de mult timp în aceste școli. Nu este în armonie cu scopul lui Dumnezeu ca toți să-și plănuiască exact aceeași durată a pregătirii — de trei, patru sau cinci ani — înainte de a se angaja în lucrare. Unii pot, după un timp de studiu, să se dezvolte mai rapid, făcând practică în diferite locuri, sub supravegherea unor lideri experimentați, decât dacă ar rămâne în școală. Avansând în cunoaștere și în iscusință, unii dintre aceștia vor găsi că e foarte bine pentru ei să se întoarcă la una dintre școlile noastre de pregătire sanitară pentru un plus de instruire. Astfel, ei vor deveni misionari medicali eficienți, pregătiți pentru a face față unor cazuri grele. SP 469.3

Se poate învăța mult, vizitând spitale. În aceste spitale, mulți dintre tinerii noștri consacrați vor învăța să devină misionari medicali de succes. Observația și practicarea a ceea ce a fost învățat îi vor face pe tinerii noștri în stare să devină sanitari eficienți, iscusiți, capabili de cele mai înalte performanțe. Fiecare medic, fiecare soră, fiecare sanitar, care are ceva de făcut în slujba lui Dumnezeu, trebuie să tindă spre perfecțiune. Nici o coborâre a standardului nu este pe placul Celui care ne-a chemat să fim colaboratorii Săi. Și îndeosebi cei aflați în curs de pregătire pentru a activa ca misionari medicali ai Săi trebuie să fugă în mod hotărât de orice ispită de a se mulțumi cu o cunoaștere superficială a profesiei lor. Ei trebuie să atingă perfecțiunea. Chemarea lor este una dintre cele mai pretențioase, iar pregătirea trebuie să le fie riguroasă. SP 470.1

În cauza lui Dumnezeu s-ar fi ajuns azi mult mai departe, dacă, în anii de început, am fi fost mai activi în pregătirea de surori medicale, care, pe lângă ceva mai mult decât priceperea obișnuită în îngrijirea bolnavului, ar fi învățat să lucreze ca evanghelist pentru câștigarea de suflete. SP 471.1

Pentru pregătirea unor astfel de lucrători, precum și pentru pregătirea de medici, a fost înființată școala de la Loma Linda. În această școală, mulți tineri se pregătesc în domeniul medical pentru a lucra, nu ca profesioniști, ci ca misionari evangheliști medicali. Această pregătire trebuie să fie în acord cu principiile înaltei educații. Este nevoie de sute de lucrători care au primit o educație practică în domeniul medical și care, de asemenea, sunt pregătiți să lucreze din casă în casă, ca evangheliști și colportori. Acești elevi trebuie să termine școala fără să fie lezate principiile reformei sanitare sau dragostea lor pentru Dumnezeu și neprihănire. SP 471.2

Aceia care fac o pregătire avansată în îngrijirea bolnavului și merg apoi în toate părțile lumii, ca evangheliști misionari medicali, pot să nu se aștepte să primească din partea lumii onoare și răsplătirile care revin adeseori medicilor deplin acreditați. Totuși, făcându-și treaba lor de învățători și vindecători și unindu-se cu servii lui Dumnezeu, care au fost chemați la slujirea prin Cuvânt, binecuvântarea Lui va rămâne asupra activității lor și se vor realiza lucruri minunate. Într-un fel, ei vor fi mâna de ajutor a Lui. SP 471.3

Munca de medic este grea. Puțini își dau seama de încordarea fizică și psihică la care este supus medicul. Toată energia și capacitatea trebuie, cu cea mai mare ardoare, aruncate în lupta cu boala și cu moartea. De multe ori, el știe că o singură mișcare greșită a mâinii, chiar numai cu lățimea unui fir de păr, poate trimite un suflet nepregătit în eternitate. Ce mult are nevoie medicul credincios de împreună simțirea și rugăciunile poporului lui Dumnezeu! Aceste nevoi ale lui nu sunt mai mici decât cele ale pastorului și misionarului. Adeseori, privat de suficientă odihnă și somn, el are nevoie zilnic, de o doză dublă de har, o rație proaspătă, pentru că altfel își va pierde nădejdea în Dumnezeu și va fi în pericol de a se cufunda mai adânc decât alții într-un întuneric spiritual. Cu toate acestea, de multe ori, el trebuie să suporte reproșuri nemeritate și este lăsat singur în fața celor mai cumplite ispite ale lui Satana, simțindu-se neînțeles, și trădat de prieteni. SP 472.1

Știind cât de solicitată este munca de medic și cât de puține clipe de răgaz are acesta, chiar și în Sabat, mulți nu vor alege această misiune de-o viață. Dar marele vrăjmaș caută permanent să distrugă lucrarea mâinilor lui Dumnezeu și este nevoie de oameni bine pregătiți și inteligenți, care să lupte împotriva puterii sale necruțătoare. Este nevoie ca mai mulți oameni, dintre cei buni, să se dedice acestei profesii. Trebuie insistat pentru a-i convinge pe oamenii potriviți să se pregătească pentru această lucrare. Ei trebuie să fie oameni ale căror caractere se sprijină pe principiile Cuvântului lui Dumnezeu, oameni care posedă energie nativă, putere și perseverență, care-i vor face capabili să atingă un înalt standard al pregătirii. SP 472.2

Nu oricine poate să devină un bun medic. Mulți și-au asumat sarcinile acestei profesiuni total nepregătiți. Ei n-au cunoștința necesară și nici îndemânarea și tactul, atenția și inteligența necesare succesului. Un medic poate fi mult mai bun, dacă are putere fizică. Dacă este slab, el nu poate rezista la munca istovitoare ce o implică slujba aceasta. Un om slab de constituție, dispeptic sau lipsit de stăpânire de sine, nu se poate califica pentru a se ocupa de tot felul de boli. Trebuie avută mare atenție pentru a nu încuraja persoane care ar putea fi de folos în slujbe cu mai puțină răspundere să studieze medicina, cu o mare risipă de timp și de mijloace, fără a exista reale șanse de reușită. SP 473.1

Mi-a fost arătat că, dată fiind dificultatea lucrării medicale misionare, aceia care doresc să apuce pe acest drum trebuie mai întâi să fie atent examinați de medici competenți, care să certifice dacă au sau nu capacitatea fizică necesară pentru a rezista de-a lungul anilor de studii pe care trebuie să-i petreacă pentru pregătire. SP 473.2

*****

Avem de făcut o lucrare — aceea de a asigura cele mai bune cadre și de a-i pune pe acești lucrători în poziții în care îi pot învăța și pe alții. Iar atunci când sanatoriile și misiunile noastre cer medici, vom avea tineri care, prin experiența câștigată prin practică, au devenit capabili să poarte responsabilități. SP 473.3