Cauza lui Dumnezeu trebuie să ocupe primul loc în planurile și sentimentele noastre. E nevoie să se transmită o solie directă privitoare la îngăduirea eului, în timp ce cauza lui Dumnezeu duce lipsă de bani. Unii sunt atât de reci și de apostați, încât nu-și dau seama că se atașează de comoara pământească ce va dispărea curând și pentru totdeauna. Iubirea de lume îi învăluie, precum o mantie groasă și, dacă nu-și schimbă conduita, nu vor afla cât de valoroasă este practicarea tăgăduirii de sine de dragul lui Hristos. Toți idolii noștri și toată iubirea noastră față de lume trebuie alungate din inimă. SA 220.3
Există pastori și prieteni credincioși care observă pericolul ce îi înconjoară pe acești oameni egocentrici și le arată unde greșesc în alegerea drumului pe care se află, dar, în loc să primească mustrarea în același spirit în care le este dată și să beneficieze de ea, cei dojeniți se răzvrătesc împotriva celor care se poartă cu ei cu devotament. SA 221.1
O, ce bine ar fi să se trezească din letargia lor spirituală și să li cunoască acum pe Dumnezeu! Lumea le-a acoperit ochii ca să nu îl mai poată vedea pe Cel nevăzut. Ei nu pot discerne lucrurile cele mai valoroase, de interes veșnic, ci văd adevărul lui Dumnezeu într-o lumină atât de slabă, încât li se pare de mică însemnătate. Cele mai nesemnificative lucruri legate de interesele lor trecătoare iau proporții sporite, în vreme ce lucrurile privitoare la veșnicie rămân în afara sferei lor de atenție. — The Review and Herald, 31 octombrie, 1893. SA 221.2