Oricât de răspândită ar fi practica de a împrumuta bani pentru a acoperi o anumită nevoie urgentă, fără să se încerce amânarea intrării în datorii, acesta este un obicei care slăbește moralul. Domnul și-ar dori ca toți cei care cred adevărul să renunțe la acest obicei de amăgire de sine. Ar fi mai bine să îndure lipsuri decât să comită un act de necinste. Niciunul dintre cei care recurg la minciună sau la fapte necinstite în folosirea bunurilor Domnului nu poate fi nevinovat înaintea Lui. Toți aceștia îl tăgăduiesc pe Hristos prin fapte, deși pretind că ascultă și propovăduiesc poruncile lui Dumnezeu. Ei nu susțin principiile Legii lui Dumnezeu. Dacă nu-și schimbă caracterul în conformitate cu influența sfințitoare a adevărului, cei care înțeleg adevărul vor fi o mireasmă de moarte spre moarte. Ei vor reprezenta adevărul în mod greșit, îl vor înjosi și îl vor dezonora pe Hristos, care este adevărul. — Manuscript 168, 1898. SA 255.1