Unii nu s-au conformat planului de dăruire sistematică, aducând ca scuză faptul că mai au încă datorii. Ei spun că mai întâi trebuie să “nu datoreze nimănui nimic”. Dar aceasta nu este o scuză. Am văzut că ei trebuie să dea cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Unii sunt conștienți că trebuie să “nu datoreze nimănui nimic” și socotesc că Dumnezeu nu le mai poate cere nimic până nu scapă de datorii. Însă se înșală în această privință. Ei nu reușesc să-l dea lui Dumnezeu ce îi aparține. Toți credincioșii trebuie să-i aducă Domnului o jertfă potrivită. Cei care sunt îndatorați ar trebui să ia suma datorată din ceea ce au, iar din ceea ce a rămas, să dea o parte. — Testimonies for the Church 1:220 SA 258.1