Cei bogați ar trebui să-l consacre lui Dumnezeu tot ce au, iar cel al cărui trup, suflet și duh sunt sfințite prin adevăr își va închina averea lui Dumnezeu și va deveni un mijloc prin care se va ajunge la alte suflete. Prin experiența lui, se va dovedi că harul lui Hristos are puterea de a birui lăcomia și zgârcenia, iar bogatul care îi predă lui Dumnezeu bunurile ce i-au fost încredințate va fi considerat un slujitor credincios, care va putea face cunoscut altora faptul că fiecare dolar din averea acumulată are pe el amprenta chipului și semnătura lui Dumnezeu. — The Review and Herald, 19 septembrie, 1893. SA 28.1