Iacov a făcut un legământ [Geneza 28, 20-22] pe când era înviorat de rouă câmpului și întărit de prezența și asigurarea lui Dumnezeu. După ce slava Domnului dispăruse, el a fost supus ispitelor, ca orice om din vremea noastră, dar a fost fidel legământului său și nu a nutrit gândul că ar putea fi scutit de angajamentul pe care și-l luase. Ar fi putut să argumenteze la fel ca și oamenii de azi că acea descoperire nu fusese decât un vis, că era extrem de emoționat când a făcut acel legământ și că, prin urmare, nu trebuia să îl respecte. Dar el nu a procedat astfel. SA 98.2
De-abia după mulți ani a îndrăznit lacov să se reîntoarcă în țara lui, însă atunci și-a plătit datoria față de Domnul lui. Devenise un om bogat și o mare parte din avere a trecut din posesia lui în vistieria Domnului. SA 98.3
Mulți oameni din vremea noastră eșuează acolo unde lacov a avut succes. Cei care au primit de la Domnul o sumă mare au cea mai puternică tendință de a o reține, fiindcă trebuie să îi ofere Domnului o sumă corespunzătoare cu venitul lor. lacov a dat zecime din tot ce avea, apoi a mărturisit că a întrebuințat zecimea și l-a dat Domnului profitul ce îl obținuse de pe urma a ceea ce folosise în interes personal în timpul petrecut într-o țară păgână, când nu putuse să dea ce promisese. Era vorba de o sumă mare, dar nu a ezitat; nu putea să se considere stăpân peste ceea ce îi făgăduise lui Dumnezeu, ci a recunoscut că îi aparținea Domnului. SA 99.1
Suma cerută este proporțională cu suma primită. Cu cât este mai mare capitalul încredințat, cu atât mai valoros va fi darul care îl cere Dumnezeu să îi fie restituit. Dacă un creștin are 10 sau 20 de mii de dolari, cerințele lui Dumnezeu îi impun nu numai să dea partea cuvenită, conform sistemului zecimii, ci să aducă înaintea Domnului darurile pentru păcat și darurile de mulțumire. — Testimonies for the Church 4:466, 467. SA 99.2