Puterea lui Dumnezeu se manifestă în bătăile inimii, în activitatea plămânilor și în fluxul de viață care circulă prin miile de vase diferite din corp. Lui îi datorăm fiecare moment al existenței noastre și toate înlesnirile vieții. Capacitățile care îl ridică pe om deasupra ființelor create inferioare lui i-au fost oferite de Creator. SA 17.1
El ne copleșește cu privilegiile Sale. Îi suntem datori pentru hrana pe care o mâncăm, pentru apa pe care o bem, pentru hainele pe care le purtăm, pentru aerul pe care-l respirăm. Fără providența Sa specială, aerul ar fi plin de molime și de otravă. El este binefăcătorul și susținătorul nostru generos. SA 17.2
Soarele care luminează pământul și care dă frumusețe întregii naturi, lumina stranie și solemnă pe care o radiază luna, măreția firmamentului pe care sclipesc stele strălucitoare, izvoarele care înviorează pământul și care fac vegetația să crească, lucrurile prețioase din natură, în toată varietatea și bogăția lor, copacii falnici, arbuștii și plantele, holdele unduitoare, cerul albastru, pământul înverzit, alternanța zilei cu noaptea, anotimpurile înnoitoare, toate îi vorbesc omului despre dragostea Creatorului. SA 17.3
El ne-a legat de Sine prin toate aceste dovezi pe care le-a pus în cer și pe pământ. El veghează peste noi cu o tandrețe mai mare decât cea a unei mame pentru copilul ei suferind. “Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.” — The Review and Herald, 18 septembrie, 1888. SA 17.4