“Ca semn al autorității Bisericii Catolice, scriitorii papistași citează: ‘Chiar actul schimbării Sabatului în Duminică pe care protestanții îl admit ... deoarece prin păzirea duminicii ei recunosc puterea bisericii de a rândui sărbători și de a impune păzirea lor.’ — Henry Tuberville, An Abridgement of the Cristian Doctrine, pag. 5 8. Ce este deci schimbarea Sabatului decât semnul sau dovada autorității Bisericii Romane — ‘semnul fiarei’? GA 84.2
Biserica Romano-Catolică nu a renunțat la pretenția ei de supremație; și când lumea și bisericile protestante acceptă un sabat creat de ea, în timp ce leapădă Sabatul biblic, ei admit, în realitate, această încumetare. Ei își pot întemeia schimbarea pe autoritatea tradiției și pe aceea a sfinților părinți; dar, făcând lucrul acesta, ei trec cu vederea însuși principiul care îi desparte de Roma — ‘Biblia și numai Biblia este religia protestanților’. Catolicii pot vedea că protestanții se amăgesc singuri atunci când închid ochii cu bună știință la faptele în cauză. Pe măsură ce mișcarea pentru impunerea duminicii capătă simpatie, ei se bucură, fiind siguri că aceasta va aduce în curând întreaga lume protestantă sub steagul Romei.” — (The Great Controversy, 448.) GA 84.3