Go to full page →

Credința are ca țintă adevărul GA 93

“Sunt dintre aceia care spun: ‘Dă-mi-L pe Hristos, dar n-am nevoie de Lege!’ Ei vorbesc de harul lui Hristos, dar nu știu nimic despre însemnătatea harului; pentru că Dumnezeu nu folosește harul Său pentru a anula Legea. Satana a adus confuzie în mințile lor, conducându-i să privească la Lege ca la un jug al sclaviei, ca la o piedică a spiritualității. Ei vorbesc despre credință, dar nu cunosc înțelesul cuvântului; pentru că credința nu este niciodată despărțită de adevăr.” — (The Signs of the Times, 31 iulie, 1901.) GA 93.4

“Credința este mijlocul prin care adevărul sau rătăcirea își găsește un loc în minte. Prin același act al minții este primit adevărul sau rătăcirea, dar există o diferență categorică între a primi Cuvântul lui Dumnezeu sau spusele oamenilor. Când Hristos s-a descoperit lui Pavel și el s-a convins că persecuta pe Isus în persoana sfinților Săi, el a acceptat adevărul așa cum este el în Isus. O putere transformatoare a fost manifestată asupra minții și caracterului său și a devenit un om nou în Hristos Isus. El a primit adevărul atât de deplin, încât nici pământul, nici iadul n-au putut clinti credința lui.” — (Selected Messages 1:346.) GA 93.5